Preoteasa ipocrita (final)

30 03 2017

Simt nevoia sa povestesc ce m-a starnit sa incep acest sir de postari despre doamna preoteasa. Aparent, o intamplare banala care n-are legatura cu sfintia sa. In realitate, o intamplare care mi-a eliberat sufletul si m-a facut sa realizez ca merit ceva mai de calitate in viata mea si ca locul meu nu e in mocirla aia.
Am iesit cu un amic la restaurant sa mancam. La cateva minute dupa ce ne-am asezat, au intrat in incapere trei persoane: o colega de breasla, iubitul ei mai mic si tatal lui. Pe ea o admir si o iubesc demult. Iubitului ei ii admir talentul artistic (pana atunci nu-l cunoscusem personal). Pe tatal lui il stiam demult fiind un cunoscut profesor doctor universitar, decan al unei facultati de prestigiu. Noi doua ne-am imbratisat, cu bucuria revederii. Cu cei doi domni am dat mana si am facut cunostinta. S-au asezat langa o masa care era aproape lipita de masa la care ma aflam eu cu amicul meu.
Din momentul acela, recunosc cu toata sinceritatea ca a inceput tumultul pe care n-am reusit sa-l controlez, oricat de mult am incercat. La inceput, priveam pe furis spre ei si nu-mi venea sa cred cata normalitate era in gesturile lor, in conversatia pe care o purtau, in intalnirea aceea in trei. Din cauza sentimentelor care ma napadisera n-am mai putut sa imi ascund privirea si am inceput sa-l privesc pe tatal baiatului cu insistenta. Un domn la vreo 60 de ani, jovial, vorbaret, preocupat sa afle de la fiul lui si de la iubita acestuia cum fusese in vacanta din care acestia abia se intorsesera. Cei doi ii povesteau cu bucurie, iar el ii asculta cu atentie. Apoi, au inceput sa vorbeasca despre filme, despre scenarii, despre tot felul de lucruri aparent banale, dar in realitate esentiale pentru comunicarea dintre oameni. Femeia, iubitul mai mic si tatal iubitului luau cina in oras si se comportau absolut firesc, civilizat, ca niste oameni. In contextul vietii mele, de femeie cu iubit mai tanar si cu parinti (mult prea) crestini, asa ceva era de domeniul fantasticului.
Domnul profesor a observat ca il privesc si la un moment dat mi s-a adresat. A zis ceva despre cat de exotica sunt, fiindca tocmai ii spusese colega mea ca am sange persan. Am zambit si am incercat sa spun ceva, dar nu cred ca am reusit sa leg doua cuvinte. L-as fi luat in brate, l-as fi strans tare si i-as fi spus cat de mult il respect. O fi simtit omul ca e ceva in neregula cu mine, ca atunci cand i-a venit mancarea pe care o comandase m-a intrebat daca vreau si eu o clatita din portia lui. Nu, n-am vrut. Eu as fi vrut sa am parte si eu, in viata mea, de oameni ca dumnealui. As fi vrut sa am norocul sa intalnesc oameni normali, civilizati, culti, inteligenti, scoliti, oameni cu mintea deschisa si cu bunul simt la ei tot timpul. As fi vrut sa-i spun ca ii admir atitudinea, ca ma emotioneaza felul in care ii vorbeste iubitei fiului lui si ca m-a tulburat pana in adancul sufletului cand ea i s-a adresat dumnealui pe numele mic, asta fiind o obisnuinta pentru ei, dupa cum era usor de observat.
N-a fost intamplatoare acea intalnire. Am plecat de acolo trista, bulversata, dar cu multa speranta.
In contextul in care traisem in ultimii ani (in care si faptul ca postam o poza pe Facebook cu mine si iubitul meu, era prilej sa sune doamna preoteasa si sa-l intrebe cum imi permite sa fac asa ceva), ce vazusem cu ochii mei in seara aceea era dovada clara ca nu e totul pierdut. Am inteles abia atunci, privind normalitatea acelor oameni, ca ce mi s-a intamplat mie a fost doar un ghinion, dar si ca exista sansa ca undeva, in lumea asta mare, sa intalnesc oameni de calitate. Umana, mai ales.
A doua zi, dupa intalnirea de la restaurant, am inceput sa scriu aici povestea pe care am trait-o. Am dat-o afara ca sa ma eliberez si s-o pot trece la capitolul moarte, ingropate si cu slujba de rigoare facuta. Pomana sa ramana pentru ei.
Cat despre victima acestei situatii, baiatul neinspirat in viata amoroasa, am un singur regret. O va cauta pe femeia de care s-a indragostit in toate fetitele brunete cu parul lung, dar n-o va mai gasi. Femeia aceea era unica si a fost ucisa crestineste.
In incheierea acestei telenovele romanesti, vreau sa-mi cer scuze public doamnei preotese pentru eventualele traume pe care i le-am provocat in toti acesti ani prin simplul fapt ca exist si o rog sa ma ierte ca i-am iubit baiatul din tot sufletul! Si ca sa nu ramana in deriva si cu fibrilatii, am si niste indicii pentru dumeaei pentru o viata mai linistita decat cea de pana acum: 1. cand simte ca explodeaza sa se uite la filmul „Dogville” al lui Lars von Trier (ofera o senzatie de nedescris) si 2. pastilele nu ajuta la nimic. Am auzit eu de la cineva, nu spun cine, ca niste marijuana fumata in parc, in creierii noptii, te relaxeaza foarte mult, iti da o senzatie de bine si razi ca proasta oricat de grea ti-ar fi realitatea. Eu n-am incercat varianta asta fiindca eu prefer sa ma droghez cu iubire. Una noua. Pentru ca eu pot.

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

30 03 2017
wlfp

Felicitari pentru final! E grozav si imi place la nebunie!
Normalitatea ne-o facem noi, in functie de oamenii cu care ne inconjuram. Noi alegem realitatea in care vream sa fim si ma bucura alegerea ta. Sunt sigura ca vei culege roadele ei mai repede decat te astepti.
Si nu spun doar „vorbe frumoase” – am fost acolo si mi-am invatat pe pielea mea lectia.
Te pup si te ador Nouria!

30 03 2017
Nouria

Sunt pregatita sa culeg roadele. 🙂
Te imbratisez si iti multumesc ca ma citesti!

30 03 2017
valeria

Am asteptat cu sufletul la gura finalul…a fost senzational! Felicitari pentru curajul si puterea de care ai dat dovada! Din nefericire am si eu parte de o” coana preoteasa”numita soacra,cu aceleasi mentalitati invechite si cu aceeasi ura de a-si face nefericit copilul,tesand intrigi vechi de 15 ani,tertipuri numai de ea stiute si ura pe biata femeie(adica eu!!!!!!!!!!) care a indraznit sa-i taie cordonul ombilical de ea…in viziunea ei inca nu e taiat…niste femei frustrate,egoiste care in viata lor nu au dat si nu au primit iubire…nici macar de la Dumnezeu…

30 03 2017
Nouria

Valeria, nu ma provoca, ca daca incep si eu sa povestesc nu ma mai opresc! Sper ca sotul tau sa fie destul de inteligent in asa fel, incat sa-si apere familia si sa nu permita nimanui, nici macar lui insusi, s-o distruga.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: