Preoteasa ipocrita (IV)

28 03 2017

Acesta ar fi trebuit sa fie ultimul capitol al povestii, dar avand in vedere ca in miez de noapte am primit pe Facebook un mesaj de amenintare de la o doamna respectabila (nu, nu de la doamna preoteasa, de la alta careia vreau sa-i multumesc ca ma citeste!), ma vad obligata sa spun chiar totul, fara sa omit nici micile detalii care fac diferenta.
La locul de munca, pentru mine hartuiala incepuse cu ceva vreme inainte, de cand o rugasem pe doamna patroana sa-mi treaca tot salariul pe cartea de munca si sa nu mi-l mai imparta: minimul pe cartea de munca si restul pe drepturi de autor. Cererea mea perfect legala era deranjanta, devenisem un fel de paria, asta dupa vreo 9 ani in care fusesem angajatul ideal: profesionist, fara pretentii salariale (adica atat cat ofereau atat luam si n-o sa zic cat fiindca mi-e rusine), mereu prezent si saritor. Nu dezvolt acum subiectul, dar cert este ca la un moment dat, mama iubitului meu il intreaba pe acesta daca a fost sunat de catre Felix (patronul al mare de la radio). „Copilul” n-a inteles intrebarea. De unde si pana unde stia mama lui ca urma sa-l sune patronul? Avea fir secret cu Dumnezeu, de aia stia. Si ce sa vezi intamplare? Telefonul chiar a sunat. Era o zi de miercuri, cand angajatul se afla in „vizita” la radio, ca de obicei, muncind. S-a dus in biroul sefului unde se afla familia traditionala (directorul de programe nu stiu unde era): sotul si sotia, patronul si patroana, oamenii care deseneaza destinele altor oameni cu ajutorul unor unelte foarte importante in zilele noastre: banii, puterea si numele. Sa te cheme insusi Felix Tataru la discutii nu era o intamplare chiar de ignorat, asa ca bietul „vizitator” s-a prezentat intr-un suflet. Dupa o morala (crestina, cred) cum ca angajatul- vizitator o s-o aiba pe mama lui pe constiinta daca nu intrerupe relatia cu mine, a trecut la lucrurile profesionale, ca de aia se afla acolo. L-a informat scurt si cuprinzator ca il da afara si ca atunci cand nu va mai fi cu mine, peste 6 luni, un an, oricand, se poate intoarce linistit sa lucreze la radio.
Vorbim despre un loc de munca, despre o firma care trebuie sa respecte niste legi, nu despre o taraba din piata. Vorbim despre un colaborator (se terminasera cartile de munca, n-au mai ajuns pentru toti) care muncea 12 ore pe zi si care isi facea treaba foarte bine. Vorbim despre un om, despre un suflet calcat in picioare doar pentru ca a avut proasta inspiratie sa iubeasca pe cine nu voia mama, tata, neamurile, angajatorii si dracu’mai stie cine.
S-a intors acasa socat. Nu-si imagina ca oamenii sunt in halul asta de meschini. El credea ca e suficient sa fii bun profesionist la locul de munca, habar n-avea ca trebuie sa si iubesti pe cine vrea angajatorul.
Era miercuri. Eu aveam emisiune sambata. Pe mine nu m-a contactat nimeni de la serviciu nici miercuri, nici joi. M-a sunat patroana vineri abia, adica cu o zi inainte sa am emisiunea in direct pe post si m-a chemat la discutii. Inconjurata de contabila si de seful meu direct, cu un aer oficial si serios de chiar ziceai ca te afli la locul de munca, nu la piata, mi-a intins niste bani (partea de salariu de pe luna aia, grosul, cum ar veni, trecut pe drepturi de autor, ca naravu’ din fire n-are lecuire) si un preaviz. Tocmai ma dadea afara de la radio dupa aproape 10 ani. Previzibilii oameni cu putere n-au reusit sa ma surprinda. Eu pe ei, da. Nu am luat banii. I-am rugat sa gaseasca o forma legala in care sa mi-i dea. De asemenea, i-am informat ca eu a doua zi voi veni sa-mi fac emisiunea, avand in vedere ca preavizul ala asa prevedea legal, sa ma prezint la munca inca vreo 20 de zile, o luna. Mi s-a interzis categoric. „Poti sa vii si sa pupi clanta, sa sari gardul, tu aici nu mai intri de maine!” Vorbim despre locul de munca la care lucram si eram angajata cu carte de munca de aproape 10 ani!!!
Si ca sa ajung de unde am plecat: eu si iubitul meu am fost dati afara de la serviciu, el cu asigurarea ca se poate intoarce oricand daca se desparte de mine, eu si… si cu banii luati.
Fara servicii, fara salarii, doar noi doi si iubirea noastra.
Ce face o mama iubitoare stiind ca propriul copil nu mai are bani de mancare? Ce face o femeie inteligenta si cu suflet cand isi vede copilul suferind? Ce face o mama cand oamenii ii ranesc copilul cu buna stiinta? Una care n-are niciun amestec si este normala la cap, ii sare in ajutor. Asta a facut mama mea. Da, am si eu o mama care nu si-a permis macar o data sa ma judece sau sa ma sfatuiasca sa-mi gasesc si eu un iubit de varsta mea, cu o situatie materiala buna, care sa-mi poata asigura siguranta si stabilitatea intr-o relatie. L-a acceptat pe baiatul ala tanar, l-a considerat ca pe propriul copil, l-a respectat si a avut incredere in el fiindca era omul pe care il iubeam eu. Si ne-a dat bani sa traim pana ne gaseam noi locuri de munca.
Ce-a facut doamna preoteasa in timpul asta? Nu vreau sa fac presupuneri cum ca jubila de fericire, ca poate nu e asa, poate chiar i-a sunat pe prietenii de familie sa le bata obrazul (Ha! Ha!), dar ce stiu sigur este ca nu si-a ajutat propriul copil cu niciun leu (noroc ca ii mai dadea tatal lui, pe furis). Asta face diferenta dintre oameni: numarul de carti citite!

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

28 03 2017
Deny

In satul meu, pe vremea lui Ceausescu, doi tineri se iubeau. mama tanarului si unul din fratii lui, le-a bagat contre: ca fata e slaba, ca e urata, ca e saraca, iar el e bogat, frumos si muncitor. Muncitoare era si fata, dar nu era frumoasa. Lui i-a placut, care e faza. Culmea e ca si fratele lui care comenta tot nevasta urata avea. Ei, si fata uratica a ramas gravida, conflictele sd-au ascutit, iar baiatul cel frumos s-a sinucis, innebunit fiind de parintii si fratele lui. Fata si-a crescut copiii cum trebuie(ca a adus pe lume gemeni), nu s-a mai maritat, e tot saraca, dar toata lumea o admira pt felul; in care si-a incropit gospodaria si si-a crescut copiii. Fratele baiatului care s-a sinucis a facut si el doua fete, destepte, nimic de zis, cu facultati. Ei, dar el a baut si a facut prostii pana intr-o zi cand nevasta, tot urata, cum am zis, l-a lasat, a plecat cu fete cu tot. I s-a intors baiatului toata povestea. Acum, tace, nu mai zice nimic, ai lui, la fel. Dar pt toate s-a pierdut o viata. Pacat!
O sa i se intoarca si coanei preotese intr-o zi, ea crede ca umbland cu intrigi se va mantui. De unde?

28 03 2017
Nouria

Decat sa se sinucida, mai bine murea cu ei de gat!

28 03 2017
Deny

Corect

28 03 2017
Radu

Eu cred ca am pierdut cartea după care s-a făcut filmul asta. Ca nu inteleg nimic.

28 03 2017
Nouria

Mai incearca! Trebuie sa intelegi pana la urma. Ia-o usor, cu inceputul. 🙂

28 03 2017
printrecuvinteratacite

Imi pare rau ptr asemenea situatie neprofesionala. Totusi mai cerceteaza drepturile tale ca angajat, ceva avocat stiutor in alte dreptului de munca…poate totusi exista o solutie. Stiu ca la noi e posibil orice, insa sunt mai limitata, sper sa exista o varianta ptr tine sa recuperezi pierderea.
Vreau sa cred ca profesionisti ca e nevoie de voi si la alte radiouri.
Carmen

29 03 2017
Nouria

Ohoo, am ajuns sa invat pasaje intregi din Codul Muncii impreuna cu avocatii. La vremea aceea, am facut demersurile care puteau avea vreo cat de mica rezolvare, avand in vedere notorietatea si influenta celor implicati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: