Loc de joaca pentru copilasi

8 09 2015

E frumos amenajat si pare diferit de altele. Se intinde pe un teren de vreo 40 de ani. E primitor pentru copilasi de toate varstele. Asa se face ca apar in interiorul lui si baietei mari si fetite mari, dar si baieti mici veniti cu mama de manuta, si fete care abia au renuntat la scutece.

Jucariile, desi destul de vechi, par noi fiindca sunt bine intretinute. La inceput nu deranjeaza pe nimeni vechimea lor fiindca balansoarul se misca, pe tobogan aluneci bine, iar lanturile caruselului iti ofera siguranta de care ai nevoie cand ametesti.

In functie de varsta, copilasii isi aleg jucaria preferata. Aia mai marisori opteaza adesea pentru tarabele cu produse colorate. Un balon de sapun, un pistol cu apa, o acadea, un suc. Sunt unii care, atunci cand cred ca nu-i vede nimeni, mai fura cate ceva. De multe ori o fac sprijiniti chiar de parintii insotitori. Dar tarabele supravietuiesc fiindca primesc mereu marfa noua si pierderea pare nesemnificativa. Oricum, sa furi in zilele noastre nu mai e un pacat.

Aia mai mititei se incanta la culorile calului de jucarie, la miscarea de du-te, vino a leaganului, dar au si ei metehnele lor, saracii. De furat nu fura ca sunt prea mici si inca n-au invatat miscarea, dar distrug parcul facand pipi cand si unde nu te astepti. Parintii n-au apucat inca sa-i invete ca nu se face asa, ca exista locuri special amenajate pentru caca si pipi si ca nu-i frumos sa ti le eliberezi in mijlocul parcului. Ba unii dintre adultii insotitori chiar ii incurajeaza pe micuti sa se cace unde le vine si cand le vine, ca oricum parcul asta e vechi si nu mai are mult pana o sa crape definitiv.

Chiar si fetitele cu rochite de ingerasi si bentite cu puf de lebada mai iau cate un cui ruginit si trag cate o dunga sau o inimioara pe jucariile frumos intretinute. Ai nevoie de multa vopsea ca sa acoperi pagubele si ca locul de joaca sa se mentina in culori vesele, nealterate.

Pana la urma, atunci cand pui la bataie un loc de joaca pentru toata lumea, trebuie sa te astepti la orice. Nu-ti garanteaza nimeni ca toti cei care il vor popula vor avea grija sa nu-l distruga. E riscul portilor deschise. Dar trebuie sa recunosti ca ti-a placut sa-i vezi pe cei mici, dar si pe cei mari, deopotriva, topaind pe aleile tale, folosind jucariile, infruptandu-se din acadelele tale, jucandu-se „De-a baba oarba” si declarand ca e cel mai frumos parc din lume si ca isi doresc sa ramana aici toata viata. Si chiar ai crezut asta, pana in momentul in care s-a lasat seara. Au plecat toti la casele lor, la vietile lor si ai ramas privind locul de joaca gol. La lumina lunii reusesti sa vezi distrugerile. Leaganul nu mai are scaun, ci ii atarna doar niste lanturi care seamana cu o spanzuratoare. Balansoarul s-a blocat si nu mai poate fi adus in starea de echilibru. Caruselul are un cal rupt si trantit la pamant. Toboganul e atat de zgariat, incat nu mai aluneca nimic pe el. Iar in mijlocul locului de joaca troneaza un rahat abia facut.

Cum ar mai putea, in aceste conditii, sa-ti mai calce vreun copil pragul? Pai n-ar mai putea. Parintii grijulii vor avea maturitatea necesara sa-si indrepte odraslele spre locuri de joaca nou construite, stralucitoare, pictate in culori vesele si proaspete, curate, igienice, dar vor omite sa le spuna ca daca vor avea aceleasi comportamente de animale, pana si cele mai noi locuri de joaca vor ajunge de nevizitat.

Si apoi, bietii copii vor suferi ca nu mai au unde sa se joace. Si asta doar fiindca locul lor preferat, cel in care s-ar fi jucat toata viata si care le-a adus atatea momente frumoase si fericite, e in paragina. Daca acela ar fi fost la fel de frumos cum l-au gasit prima data, n-ar mai fi cautat altele si implicit nu le-ar mai fi distrus si pe acelea.

Un loc de joaca blestemat, care a adus timp de 40 de ani numai durere, dezamagire, iluzii si deziluzii, vise distruse, jale, suferinta, iar pe bietii copii inocenti aproape ca i-a lasat fara speranta ca se vor mai juca vreodata, undeva, asa frumos cum o faceau la inceput.

Daca n-ar fi viata mea, eu as desfiinta in secunda asta acest loc de joaca pentru copiii de toate varstele si as construi unul doar pentru adulti. Am observat ca astea merg bine si rezista in timp. Cu felinar rosu, bilet la intrare, cu taxe platite corect la stat, ca sa nu fim infractori, cu profit si regulament bine intocmit: ai stricat ceva inauntru? Platesti toata viata ta si data viitoare nu mai calci pe teritoriul meu decat in conditiile impuse de mine. Vrei? Bine! Nu vrei? Fugi la un loc de joaca unde distrugerile raman nepedepsite si unde tot proprietarul isi cere scuze pentru neplacerile create tie, copil inocent!

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

9 09 2015
irina

Totul depinde de educatie , bun simt si sensibilitate si pentru a preveni este bine ca parcul sa fie pazit !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: