Doamne… ajuta?

3 03 2015

Se uita curva in ochii tai si iti da lectii de moralitate. Hotul, cu mana in buzunarul tau pana la cot, iti vorbeste despre cinste. Lasii care se ascund ca sobolanii cand simt pericolul, tin discursuri de lei neinfricati. Pacatosii cei mai mari au tupeul sa vorbeasca altora despre pacate ca despre ceva ce nu le-ar apartine. Infidelii lanseaza teorii de nezdruncinat despre fidelitatea eterna. Oameni lipsiti de constiinta o aduc tocmai pe ea in discutii pilduitoare. Taranii dau lectii de urbanism. Mincinosii nativi ii acuza pe ceilalti de lipsa sinceritatii. Criminalii le reproseaza mortilor ca s-au aflat in directia gloantelor pe care le-au tras. Escrocii te trag la raspundere tot pe tine ca te-au escrocat. Amantul iti reproseaza ca te-ai combinat cu un barbat insurat, adica cu el. Cei cu comportamente lipsite de orice demnitate se erijeaza in sfatuitori demni de luat in seama. Bogatii de conjunctura dau lectii saracilor despre cum sa se descurce in viata. Familiile mentinute in viata de interese obscure se ofera drept exemplu familiilor destramate. Pana si copiii unora ajung sa rada de copiii de varsta lor ai altora fiindca aia mai amarati n-au vazut Disneyland-ul si probabil nici n-or sa-l vada prea curand.

Ce ma enerveaza insa cel mai mult la toate cele de mai sus este formula cu care isi incheie toti cei enumerati discursurile oribile. Nu stiti care e formula magica? Va spun eu: „Doamne, ajuta!” Si ea nu apare deodata, ci dupa ce a fost invocat numele lui Dumnezeu cel putin o data la cateva fraze pana atunci. Mai ca-ti vine sa-ti faci cruce in fata lor si sa le pupi si poala.

De ce trebuie luat partas Dumnezeu la toate mizeriile pe care le fac oamenii? E cumva vreo lege scrisa sau nescrisa care spune ca la fiecare rostire a numelui sau ti se sterg pacatele facute pana atunci (ca un fel de backspace la tastatura)?

Imi spunea cineva, in urma experientei sale personale cu oamenii, ca exact cei care sunt cei mai pacatosi il invoca cel mai des si fac cele mai multe matanii, fiindca ei sunt cei care au cea mai multa nevoie sa fie ajutati si scapati de petele de pe constiinta si existenta lor. Asa o fi, dar stau si ma intreb care e limita in care poti actiona in nadejdea ca Dumnezeu te va ajuta. Adica pana unde poti sa mergi cu faradelegile si sa fii sigur totusi ca vei fi iertat?

Eu, iertata fie-mi indrazneala, cred ca si Dumnezeu are principiile lui.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: