Nu sunt un om perfect

24 10 2014

Omul perfectFara sa scriu nimic nou, periodic, apar zile in care cate un spion acoperit de anonimat imi ia la puricat blog-ul, pagina cu pagina. Imi place sa cred ca nu e acelasi de fiecare data fiindca in cazul acesta as avea de-a face cu un caz patologic si nu cunosc decat un remediu pentru el: spitalul de nebuni. Sa stai sa citesti zeci de texte, unele scrise acum multi ani, sa rasfoiesti toata arhiva si la final sa pleci ca si cand n-ai fi trecut pe aici, imi demonstreaza mie ca ai o problema grava. De ce ar proceda oamenii astia asa? Sa fie scrierile mele chiar atat de „cu lipici” de sa nu-ti mai vina sa te dezlipesti de ele? Sa-ti fie frica de ceva si sa cauti demascarea ta in paginile mele? Sa te folosesti de vorbele mele in interesul tau si sa ma santajezi atunci cand vei avea ocazia? Sa n-ai ce face in viata reala altceva mai bun? Sa fii pus de cineva sa lecturezi textele mele? De ce?
Oamenii astia sunt lasi fiindca nu lasa niciun semn, n-au pareri, nu semneaza, doar spioneaza in tacere si trag concluzii in mintisoarele lor perverse. Au mai fost cazuri cand subiectul de dezbatere era atat de arzator pentru spionul de serviciu, incat si-a dat arama pe fata printr-un comentariu acid, dar nesemnat, bineinteles. In ziua de azi e greu sa ai coloana vertebrala si sa iti asumi faptele si vorbele. N-a fost greu sa-mi dau seama cine era nevertebratul, dar a fost greu sa-l vad cum ma priveste in ochi inocent, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Si atunci am decis ca nu vreau sa-i seman si nici sa-i fac jocul murdar. Spun exact ce am de spus, imi semnez parerile, mi le asum si le sustin in fata oricui fara teama. S-ar putea sa deranjez. S-ar putea sa-mi sara in cap o mie de nevertebrate. S-ar putea sa fiu data afara pe usa sau pe geam. S-ar putea sa fiu renegata. S-ar putea sa fiu aratata cu degetul. S-ar putea sa primesc pietre in cap de la cei mai pacatosi. S-ar putea sa fiu parasita de mincinosi. S-ar putea sa fiu alungata de ipocriti.
Da, stiu, as putea sa fiu privita ca o neadaptata, adica una cam prostuta, daca nu proasta de-a binelea. Inteligenta sociala, diplomatia, scoala vietii, tertipurile, pupatul in zonele moi, smecheria, combinatiile profitabile sunt cateva insusiri, actiuni, abilitati pe care daca nu le ai, esti cam pe dinafara. Trebuie sa te descurci ca sa contezi.
Paradoxul e ca stiu cum trebuie sa fie omul perfect in zilele noastre. Fie ca e vorba de partenerul de viata, fie ca e vorba de angajatul ideal, fie ca e vorba de tineri, batrani, barbati sau femei.
Omul perfect este cel care nu vede, nu aude, nu vorbeste si care se vinde ieftin. Pe el si-l doresc toti prin apropiere. De el are nevoie toata lumea. Este cel mai cautat si bagat in seama. Omul ieftin, orb, surd, dar mai ales mut. Daca nu esti asa, poti sa te prefaci doar, dar pentru asta trebuie sa ai abilitatile, insusirile necesare. Sa treci prin situatii, prin multimi, prin viata cu un zambet tamp pe fata si sa dai din cap ca „da”. Orice ar fi, orice s-ar intampla. Si daca totusi, la un moment dat, ai si tu pareri si nu mai suporti sa le tii in tine, fa-le cunoscute lumii intregi sub un alt nume. Nu recunoaste nimic, nu-ti asuma nimic, arunca mizeria sub un nume fals si foloseste-te de anonimat ca sa fii considerat in continuare omul perfect si sa-ti mearga bine. Orice derapare de la perfectiune te-ar putea costa oprobriul public. Si tu stii asta si nu-ti permiti, nu? Ar fi pacat de anii intregi de prefacatorie.

Omul perfect

Omul perfect

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

24 10 2014
Gabriela Ioan

Draga Nouria,
Te citesc cu drag si sunt de accord cu aproape toate parerile tale.De multe ori recitesc articole mai vechi si de cele mai multe ori nu comentez. Nu m-am gandit ca pot sa te deranjez deoarece nu comentez, dar in mod cert nu sunt persoana la care te referi. Voi incerca sa sciu mereu cateva cuvunte.

27 10 2014
Nouria

Draga Gabriela, dovada clara ca nu despre tine era vorba in textul meu este acest comentariu pe care mi l-ai trimis, asumat si semnat. 🙂 Iti multumesc ca ma citesti si recitesti. Mi-ar placea sa-ti cunosc si parerile.

27 10 2014
Gheorghe

Buna dimineata. M-am sters bine pe picioare si cer permisiunea sa scriu cateva cuvinte. Am primit-o? Sper ca da. Voi afla imediat 🙂
De cativa ani va ascult la radio, recunosc ca datorita copiilor, astfel am fost de zeci de ori extrem de curios sa aflu cum este chipul care are vocea si gandurile. Am pastrat in minte spiritul ascutit de o sagalnicie aparte, asaaa ca un pahar de apa minerala rece la vreme de mare sete, cu exact un strop de vin peste ea. Recunosc ca incercam sa fac felurite scenarii despre chip. si uau, cand am prins un ragaz, uitandu-ma la invitatia de a vedea fotografia de pe Facebook am avut revelatia: asa cum mi-am imaginat. Am inteles totodata de ce va iubesc copiii, ei nu vad chipul, dar modul in care exprimati ideile, nastrusnicia lor, ascutimea mintii, le place si recunosc ca imi place si mie, chiar daca sunt mai mare… Va urez sa fiti la fel si sa va aud in de mai multe ori, in mai multe locuri. Cu drag.

31 10 2014
Nouria

Foarte plastica descrierea pe care mi-ati facut-o. 🙂 Daca nu m-as cunoaste, dar as citit randurile dvs, si eu as fi curioasa peste masura sa aflu cine sunt. Va multumesc, domnule Gheorghe, pentru aprecieri! Sa ne auzim cu bine!

16 03 2015
Nicolae Munteanu

Ma intitulez I.C.S. si sunt de acord cu tine. Semnez… multumit. Numai ca nu stiu un’e-i butonul cu iconite din alea cu zambete de clovn.

19 03 2015
Nouria

Domnule ics, ma bucur ca sunteti de acord cu mine. Restul sunt detalii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: