Spune ca esti fericit!

22 03 2014

M-a intrebat intr-o zi o colega „Ce faci, preafericito?” Mi-a placut mult intrebarea ei si mi-a fost draga. I-am raspuns si am zambit. Fericirea se vede. Nu pot s-o ascund, desi stiu ca de multe ori ar fi mai bine pentru altii.
Fericirea naste suspiciuni. E pusa la indoiala. E privita cu neincredere. Nefericitul nu crede fericitul. Il banuieste de prefacatorie. Daca se afla intr-o zi mai gri decat cele negre devine mai tolerant, dar ii reaminteste celui care indrazneste sa fie altfel decat el ca fericirea nu exista. Sau intra in filosofii de oracol de clasa a opta cu intrebarea „ce e fericirea?” Si asteapta raspunsul fericitului doar pentru a-l contrazice.
In schimb, atunci cand gaseste unul la fel de nefericit ca el, incepe sa-si imagineze si sa dezbata impreuna cum ar fi sa fie si ei fericiti. Si le-ar placea, dar fiindca despica firul in patru si se pierd in amanunte strategice, uita esentialul.
Fericirea e orgolioasa si mandra. Deranjeaza.Trebuie sa ai mare curaj sa fii fericit intr-o lume de nefericiti. Sa mai si spui asta cu voce tare e deja obraznicie si impertinenta. De asta sar cate unii cu teorii conform carora fericirea nu trebuie expusa si trebuie traita in soapta. Ca-i cam doare. Nu-i usor sa suporti fericirea altora.
Si daca, Doamne ajuta, fericitul are o zi in care nu mai zambeste fiindca-l doare burta, de exemplu, o armata de necredinciosi il arata cu degetul si isi dau coate. „Ce ti-am zis eu?”
De ce mi-a venit sa scriu asta? Fiindca il priveam cum se invarte cu gratarul in mana si-l lustruieste cu atata constiinciozitate de parca ar fi tezaurul Romaniei. Si am zambit si inima mi s-a umplut de fericire. Fiindca am sapat o groapa mica folosind o lingura din bucatarie si cu mainile pline de noroi am plantat narcise in curte. Si inima iar mi-a luat-o la trap. Fiindca mi-a pus „Derniere danse” pe repeat si nici macar dupa o ora nu m-a rugat sa schimb muzica. Si inima mi-a dansat de fericire. Fiindca vine prietena mea la mine si el n-are nimic impotriva desi stie ca atunci cand ne pornim noi doua la vorba nu ne opreste nimeni. Si iar am simtit fericirea. Si mai sunt sute de motive pentru care mi-a venit sa scriu. Fiindca ma legan la soare, il privesc prin fum si ma bucur de viata. Fiindca linistea pe care o am imi aduce fericirea. Si tot preaplinul asta ma face sa strig, sa spun, sa impartasesc. Si o fac. Fara teama, fara rusine, fara mustrari de constiinta. Si mi-ar placea ca toti cei care merita sa fie fericiti ca mine si sa nu se sfiasca s-o arate, s-o spuna fiindca doar asa vor sti si ceilalti ca exista fericire. Si poate isi deschid sufletul si mintea sa creada. Si poate se vor ambitiona s-o caute. Si poate au norocul s-o si gaseasca.

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

24 04 2014
Irina

Fericirea o poti avea in fiecare zi, totul este sa ti-o construiesti !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: