Punct

29 06 2013

Nu stiu cum fac altii in situatii similare celei despre care am de gand sa scriu, dar va spun cum fac eu. Cand o persoana foarte draga ma anunta scurt si cuprinzator ca vrea sa intrerupa orice relatie cu mine, in prima faza incerc sa-i explic ca ar fi bine sa se mai gandeasca. Nu pentru ca as fi eu fara pata, ci pentru ca nici ea nu e perfecta si s-ar putea sa regrete intr-o zi. Incerc sa aduc argumente care s-o faca sa se razgandeasca. Nu ma apuc sa arunc cu laturi si sa-mi vars tot amarul adunat din gesturile ei nepotrivite poate, din plecarile sau neintoarcerile intamplate de-a lungul relatiei. Nu reprosez nimic, nu incerc sa fac un bilant al greselilor si nici nu amintesc cine a gresit primul. Incerc doar sa aduc in discutie sentimentele care ne-au legat, trainicia pe care credeam ca o au si viitorul. Asta in prima faza.

Daca observ ca omul e hotarat si nu-l mai clinteste nimic, ba e dispus sa-mi arunce in fata si motive de despartire pentru care nu sunt absolut deloc vinovata, ma declar invinsa si renunt. Pana la urma, dragoste cu de-a sila nu se face si nici prietenie impotriva dorintei omului nu poate exista. Asta e a doua faza.

Constat, pe masura ce trec zilele, ca pot sa supravietuiesc despartirii neasteptate. Viata mea merge mai departe, sunt la fel de fericita ori de trista ca inainte, gandurile incep sa dispara, intamplarea devine banala si se lasa pacea. Linistea. Asta e partea a treia, cea mai stranie dintre toate. De ce e stranie? Fiindca daca mi-ar fi spus cineva ca tulburarea va disparea atat de repede, l-as fi crezut nebun. Nici eu nu mi-as fi imaginat ca voi reactiona asa. In schimb, stiam sigur cum voi reactiona la primul semn pe care il va da persoana care m-a aruncat ca pe o masea stricata din viata ei.

De asta nu m-am indoit niciodata fiindca am mai fost pusa in situatia de a renunta la prietenii impotriva vointei mele si fara a fi gresit atat de iremediabil, incat sa fiu pusa la zid si condamnata fara drept de apel.

In faza aceasta a situatiei, a patra si ultima, de altfel, devin CAINE. Da, recunosc!
Dupa ce imi promiti, imi juri ca nu ma mai cauti, dupa ce ma sfatuiesti sa fac si eu la fel, te dezici de mine, imi tii teorii despre nemernicia mea, TOT TU ma cauti si ceri intelegere si promptitudine de la mine. Iar daca eu indraznesc sa te invit sa fii constanta in decizia TA de a rupe legatura, de a nu ma mai cauta orice ar fi, asa cum TU AI DECIS, tot eu sunt cea egoista, orgolioasa si fara suflet. Ei bine, da!
Daca ai facut vreodata parte din viata mea cu adevarat si daca pretinzi ca ma cunosti, ar fi trebuit sa stii ca asta va fi urmarea, inainte sa-mi propui sa ies din viata ta. Acum e prea tarziu sa ceri ceva de la mine. Conditiile s-au schimbat, prietenia a murit, suntem doi straini care s-au intalnit la un moment dat in viata si au realizat ca nu se potrivesc. Eu nu mai exist pentru tine, nici tu pentru mine. Fiecare e liber sa-si indrepte privirile spre alti oameni. Poate mai buni, mai empatici, mai nebuni, mai liberi, mai frumosi. Nu mai conteaza. Vietile noastre s-au despartit si suntem liberi sa ni le traim asa cum ne duce capul.
Jocul de-a soarecele si pisica nu mi-a placut niciodata. „M-am suparat, imi iau jucariile si plec” mi se intampla la gradinita. Cand esti om mare se presupune ca iei decizii mature si esti capabil sa ti le asumi. Daca nu, mi le asum eu in locul tau si ma tin de ele indiferent ce.

Anunțuri

Acțiuni

Information

8 responses

29 06 2013
Iulia Vad

Oh da, imi place aceasta propozitie: „Constat, pe masura ce trec zilele, ca pot sa supravietuiesc despartirii neasteptate.” Si ce frumos putem trai fara oameni uriti.

29 06 2013
Nouria

Tu stii cel mai bine si esti un exemplu pentru mine, Iulia.

29 06 2013
rokssana
29 06 2013
Nouria

Am deschis filmuletul pe telefon si nu l-am putut opri ca sa ma duc la laptop. Am stat cu ochii in ecranul ala mic si l-am privit cu un nod in gat. Nu vreau sa spun mai mult, dar nu stiu cum faceti de puneti intotdeauna punctul pe I sau degetul pe rana.

29 06 2013
alina-mihaela manolescu

DE ACORD DRAGA NOASTRA NOURIA . FIECARE LITERA ESTE ADEVARATA , PENTRU CINE ARE CREIERUL CU EL !! IN AFARA FAPTULUI CA ESTI FRUMOASA ESTI F.F.F. DESTEAPTA . F E L C I T A R I !!!!! TE PUPAM CU DRAG .

29 06 2013
Nouria

Alina, multumesc mult pentru cuvintele tale. Nu stiu daca si in realitate sunt atat de frumoasa si desteapta cum spui tu. Poate daca as fi, as evita sa fiu pusa in situatii de genul celei despre care am povestit.

29 06 2013
Irina

Este o poveste cu gust amar ,probabil prietenia adevarata venea de o singura parte ,altfel nu s-ar fi rupt pentru niciun motiv !Ca si intr-o casnicie unde unul iubeste iar celalalt profita gasind mereu motive de nemultumire ! Este mai bine ca s-a terminat acum si nu mai tarziu cand poate …..era prea tarziu !!

1 07 2013
Nouria

Da, Irina. Eu chiar am crezut ca nu exista motiv in lume care sa distruga o astfel de prietenie. Se pare ca m-am inselat si ca, intr-adevar, nu te poti baza pe nimeni si pe nimic in viata asta. Poate doar pe tine insati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: