Cu cine pornesti la drum?

18 05 2013

Nici prin cap nu-mi trecea vreodata ca voi trai ziua in care sa ma intreb cu cine e bine sa pornesc alaturi pe un drum nou. Credeam ca stiu pe cine ma pot baza si ca lucrurile sunt clare.

Stiam vorba din batrani care spune ca nu e bine sa faci afaceri cu rudele. Mi se parea sinistru proverbul (sau ce-o fi el) „fereste-ma, Doamne, de prieteni ca de dusmani ma feresc singur”. De asemenea, auzisem de la oameni cu experienta ca nici in straini nu poti avea incredere.

Bineinteles ca pe toate acestea le consideram doar niste „filosofii” nascute din traumele unora si altora. Asta neinsemnand ca sunt axiome general valabile. Rudele mele, prietenii mei, chiar si strainii din imediata mea apropiere nu pot fi ca cei despre care teoretizeaza gura lumii. Ei sunt mai buni, mai frumosi si mai saritori decat cei amintiti in intelepciunea poporului. Teoretic, n-am de ce sa-mi bat capul si nici sa-mi framant mintea. Totusi…

Vine ziua cand incepi sa te intrebi daca te poti increde in cineva cu adevarat.

La mine ziua aceea a venit exact acum. Si ma intrebam  eu, asa, in taxi (condusa de un necunoscut spre radio), pe cine ma pot baza in viata asta? Si ma gandeam ca in acel moment eu ma bazez pe taximetristul acela in mainile caruia statea chiar viata mea. Habar n-aveam cat de bine conduce, ce fel de om e, si totusi ma aflam cu el in masina. Asta se numeste hazard. Puteam sa nu mai ajung la destinatie sau puteam ajunge bine merci, ceea ce s-a si intamplat. Multumesc, 732! 🙂

Nu poti trai tot timpul cu teama ca vei fi ranit, lovit, mintit, inselat, fiindca riscul sa dai in paranoia e mare. Si totusi… pe cine te poti baza in realitate? Cu cine poti porni la drum fara niciun risc? Cu rudele? Cu prietenii? Cu strainii?

Cred ca sunt povesti de viata nenumarate in care primul care te-a lasat balta a fost cel in care ai avut cea mai mare incredere. Sunt convinsa ca exista rude care abia te-asteapta la cotitura ca sa-ti dea in cap sau ca sa profite de pe urma ta. Asa cum cred ca sunt straini care la inceput pot parea adusi de providenta, dar care, de fapt, sunt adusi doar de conjunctura.

Am pornit de curand o afacere. Pe langa implicatiile emotionale, satisfactiile si implinirile pe care mi le aduce, imi provoaca numeroase batai de cap. Si nu cifrele reci ori calculele ma nelinistesc. Astea sunt importante atunci cand tragi linie si aduni. Apoi scazi. Apoi… vezi ce ramane. E matematica si asta e neinterpretabila. Pana la asta, insa, ceea ce ma face sa ma intreb cu cine e bine sa pornesti la drum sunt situatiile si discutiile care se ivesc pe parcurs.

Deodata, discursurile oamenilor o iau razna. Incep sa interpreteze lucrurile in asa fel, incat sa te faca sa te simti prost, eventual vinovat pentru ceea ce li se intampla lor. Au senzatia ca nu le esti suficient de recunoscator pentru ajutorul pe care ti l-au dat la un moment dat. Si ajungi sa te indatorezi atat de tare, incat sa spui din tot sufletul ca nu ai nevoie de nimic si de nimeni, ca poti sa renunti lejer la tot, doar sa ai liniste si sa nu-ti mai sufle nimeni in ceafa. Sau mai e varianta in care sa demonstrezi tuturor ca poti si fara ei. Sa nu renunti la nimic, sa fii pragmatic si sa-ti vezi de viata ta fara sa calci pe cadavre, dar si fara sa te impiedici de ele.

E ziua in care voi decide cum voi aborda lucrurile de acum incolo.

 

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

19 05 2013
Dorina

Eu merg pe feeling, cand vine vorba de oameni, indiferent din ce „categorie” fac parte, pur si simplu imi „spune” sufletul cum trebuie sa ma port cu acea persoana, bineinteles ca mai sunt dezamagiri, rare, dar sunt pentru ca Doamne Doamne trebuie sa ne aminteasca cand ne abatem de la calea cea buna 😉

20 05 2013
Alicia

Si cine n-a trecut prin asa ceva… a fost norocos, da’ stim cum e cu ulciorul….Personal, am avut nu putine momente de dezamagire si consum interior care pana la urma s-au dovedit a fi o lectie….dura, dar pe care, din pacate, prin repetitie, am asimilat-o…Uneori ma surprind dand credit si visand, planuind, dar …vine lectia pe care, poate, o credem uitata, si spune ce si cum sa actionez, pe cine sa ma bazez…iar sfera e atat restransa, dar sigura! 🙂

21 05 2013
Irina

In afaceri ,draga Nouria,si mai ales la inceput este bine sa-ti rezolvi problemele singur fiindca de asociati , indiferent daca sunt din familie sau nu, nu poti avea incredere . Acestia au motivul lor in a te „sprijini” ceea ce nu coincide cu ceeace vrei tu sa realizezi . Se spune ” sa ai incredere este bine , sa nu ai este si mai bine „. Este vorba de bani ,realizari ce la inceput numai tu le poti gestiona . Mai tarziu ,cand succesele incep sa apara ,vei decide daca este bine sa faci si alti pasi ! Oricum iti urez succes si numai beneficii !

22 05 2013
Mariana Tilica

Ma iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
http://dorintilica.blogspot.ro/ .
Va multumesc anticipat!
Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: