Sfaturi irosite

16 09 2012

Se zice ca nu e potrivit sa dai sfaturi sau, poate, in cel mai bun caz, sa le dai atunci cand ti se cer.
Eu cred ca nu e bine sa-ti oferi parerile in nicio situatie. In cazul in care nu spui doar vorbe-n vant, doar ca sa faci conversatie, sfaturile alea subiective, amarate, nenorocite pe care le dai, asa cum or fi ele, sunt bucati atat de intime din ceea ce esti tu, din ceea ce gandesti, incat e mare pacat sa ti le rupi din tine. Mai bine ti le pastrezi si le folosesti cand ai nevoie pentru propria ta viata. Mai bine nu le imprastii in neant fiindca s-ar putea ca atunci cand vei avea nevoie de ele sa nu ti le mai amintesti.
Am intrat si eu in jocul asta periculos care nu numai ca nu-mi foloseste, dar imi si creeaza o stare de neliniste, de disconfort. Daca ceea ce spun coincide cu parerea de moment a ascultatorului, sunt un partener placut de ping pong de idei in ale vietii. Daca, in schimb, peroratiile mele fara sfarsit (cam asa sunt ele cand ma implic si imi pasa, recunosc asta!)nu rezoneaza cu ceea ce vrea sa auda interlocutorul, se abat asupra mea toate nemultumirile lumii. „E usor sa dai sfaturi!”, „Nu stii tu ce simt eu!”, „Asta crezi tu fiindca asa ai trait tu!” sau „Spui asta fiindca tu n-ai trait ce-am trait eu!”.
E logic si adevarat. Nimeni nu are o viata la indigo si probabilitatea ca situatiile sa fie identice este egala cu zero. Si-atunci ma intreb: de ce se mai cer sfaturi pe lumea asta? Si de ce unii simt nevoia sa le dea desi stiu foarte bine ca ele nu valoreaza nimic? De ce ne simtim datori sa ne dam cu parerea oricand, oricum si oricui, daca noi n-am simtit, n-am trait, n-am visat si n-am suferit cat cel din fata noastra? Cred ca motivele sunt mai multe.
In primul rand, cel care cere sfatul se afla intr-o situatie incalcita si desi in sinea sa stie si constientizeaza niste lucruri vrea sa afle daca ceilalti le-au observat si ei si daca ii aproba sau nu actiunile prezente si viitoare. Asta nu inseamna ca va da doi bani pe sfatul tau, dar si-a facut o parere despre cum se vede treaba din afara. E firesc asa. N-are nimeni pretentia (ma rog, nu eu) ca ar fi vreun guru care emite niste teorii de necomentat, ci doar de executat. Treaba se schimba putin si balanta nu mai e chiar atat de echilibrata cand tii enorm la omul pe care-l sfatuiesti. Ei da, atunci apar problemele. Te framanti la cote ridicate, iti pasa la aceeasi intensitate, consumi timp si energie ca sa-l ajuti putin sa iasa din incalceala, el pare ca te crede, ba iti mai da si dreptate (din diverse motive), iar la final esti fericit ca ai putut sa ajuti. Macar putin. Dar conform teoriilor cu „nu stii tu ce simt eu si nu esti tu in locul meu”, constati ca totul a fost zadarnic. Si-atunci, ma intreb si eu asa… naiv, ce rost au sfaturile? De ce simtim nevoia sa le irosim? Nu detinem noi adevarul absolut, deci de ce ar trebui sa tina cineva cont de toate vorbele spuse (asa, din suflet, cum au fost ele)?
Fiecare e liber sa-si traiasca viata, dragostea si moartea cum vrea, cum poate, cum isi doreste. Cei din jur n-au nicio cadere sa intervina in urcusul sau coborasul aproapelui.
Nici macar copiii nu mai accepta sfaturile oamenilor mari fiindca au senzatia, din ce in ce mai de timpuriu, ca stiu ei mai bine care-i treaba cu viata asta. Nici sotul (sotia) nu pleaca urechea cu interes la ce spune celalalt fiindca ar insemna ca recunoaste intelepciunea partenerului mai presus decat propria intelepciune.
In ceea ce-i priveste pe cei care dau sfaturile, ei sunt din mai multe categorii. Unii o fac doar ca sa se dea mari, altii ca sa faca pe desteptii, altii ca sa se auda vorbind, unii poate ii sfatuiesc pe altii doar ca sa-si faca singuri curaj, mai sunt si din cei care au o parere tot timpul si nu se pot abtine sa nu si-o spuna, dar cei mai de plans dintre toti sunt cei care fac asta din tot sufletul, cu toata implicarea, dorind sa ajute. Ei sunt fraierii care in loc sa-si traiasca propria viata, asa cum o fi ea, buna,rea, o traiesc pe a altora. Si poate nici asta n-ar fi chiar atat de grav daca ar intelege cand e cazul sa se opreasca. Daca n-ar persevera in prostia de a crede ca sfatul lor chiar intereseaza pe cineva.

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

16 09 2012
anemona

se vede treaba ca sunteti puternic afectata de o traire pur personala , ca vi s-a-ntamplat ceva ce va doare! parerea mea este ca poate nu-s chiar asa in van tot ce daruiti dvs1 emotii , sfaturi catre cel/ cea la care tineti! Toate acestea se dau , din punctul meu umil de vedere , total gratuit! fara a fi nevoie sa fie urmate sfaturile , fara a fi nevoie ca celalalt sa justifice la tot pasul multumirea ca sunteti si ca va pasa! asa cred eu , dvs stiti mai bine!

16 09 2012
nouria

Asa e doamna anemona, sunt date gratuit si tocmai de aceea nu valoreaza nimic. Iar multumirea care mi s-ar putea arata este doar aceea ca celuilalt sa ii fie bine. Cu sau fara sfaturile mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: