Amorteala

7 08 2012

N-am mai scris. Asta nu inseamna ca n-am mai trait. Am avut parte de tot felul de intamplari, intalniri, discutii, momente, ca toata lumea. Si m-a cuprins asa o stare de apatie, incat nici gandurile mele nu mai am chef sa le ascult. Sunt toropita. Intrebarile mele nu mai au raspuns, dar nici fermitate. Filosofiile de viata citite, auzite, recitate mi se par jocuri de cuvinte anoste. Toata lumea e desteapta si in fiecare zace cate un mic filosof ratat. Eu insami decretez cate-o axioma de care rad peste cinci minute.
Am vrut sa-mi inec plictiseala in citit. Titluri care altadata ma faceau sa vibrez, acum mi se par niste insiruiri de cuvinte menite sa te amageasca. Literatura e una, viata e alta. Par ca se inspira una de la alta, dar rareori se contopesc de-adevaratelea. O singura carte a reusit sa ma faca sa ies din amorteala si, culmea, nu era nici cu vorbe de duh, nici cu iubiri neprihanite, nici cu vrajitoare care se prefac in zane ca sa-si atinga scopul. Era o carte cu spionaj, razboi, atentate, conspiratii. Mi s-a parut mult mai aproape de realitate si mai putin mincinoasa. Nu mai suport siropurile, nici educatia facuta cu de-a sila, nici degetul bagat in ochi, nici descrierile romantate care dau bine la prostime.
Cred ca a trecut vremea cand puteai sa ma pacalesti cu vorbe ticluite spuse la momentul oportun. Cred ca am intrat intr-o perioada a vietii in care doar adevarul ma mai intereseaza. Fara abureala, fara citate rastalmacite, fara interpretari personale. Probabil ca a venit si randul matematicii in viata mea, ca prea am fugit mult de ea. Astazi mi-e drag sa stiu ca 1+1=2. Fara nuante, fara filosofii, fara scuze.
Sunt prea plictisita sa mai citesc povesti. Sunt prea matura ca sa mai cred ca oamenii sunt toti buni, curvele sunt virgine si porcul zboara.

Anunțuri

Acțiuni

Information

10 responses

7 08 2012
anemona

wow! a fost unul dintre cele mai reci dusuri ptr starea de betie si amorteala pe care mi le inspira metafora zilele astea! Dar la asa temperaturi , asa dusuri. scotiene , vartoase , facute sa te trezeasca! stiu ca aveti , pe undeva ,dreptate, dar acum ma dau vantului si soarelui . cand m-oi intoarce in maturitate mi-ar placea sa dezvoltam aceste cuvinte. cele nesiropoase , desigur!

7 08 2012
Adevar, matematica sau ce mama dreacu’? | Radu Ganea

[…] peste pupaza descrisa mai sus, am citit si articolul asta. Cineva (autoarea), undeva (pe blog), la fel de satul(a) de bullshit ca si mine, afirma ca: Nu mai […]

7 08 2012
nouria

Ma bucur ca am reusit sa scot din amorteala, lehamite, plictiseala pe cate unii. Ba chiar am obtinut si un comentariu pe text neasteptat. Radu Ganea, cred ca te plictisesti rau de tot de ai avut atata rabdare sa despici in zece vorbele mele, dar nu pot decat sa-ti multumesc fiindca m-ai facut sa zambesc. Iar lactate nu prea mananc. De ce? Fiindca nu-mi plac. 🙂 Simplu, naiv, adolescentin. Si ce bine ma simt asa!

7 08 2012
Radu Ganea

E un subiect care ma framanta de ceva vreme. Reactia oamenilor, de fapt, ma framanta mai mult decat subiectul in sine. Prin urmare am fortat niste oportunitate momentului si mi-am ticluit apoi niste vorbe :). Nu de alta dar am constatat ca imi place mai mult sa ma citesc decat sa ma aud vorbind.
Ma bucur ca ai zambit, e una dintre putinele activitati cu adevarat importante.

19 08 2012
Irina

Draga mea 1+2 =4, dintotdeauna a fost asa ,nu stiu de ce am refuza sa stim,sa fim de acord sau sa acceptam aceasta realitate ?! Poate ca nu ne-a interesat importanta ei sau poate dar ne-a fost impus ! Oricum este o realitate !

22 08 2012
nouria

1+2=4? Parca la scoala am invatat altfel. 🙂

22 08 2012
Irina

Toata viata se invata nu-i asa ?!!

20 08 2012
Dorina

Sunt lucruri normale….normale pentru oameni normali…pentru ca am invatat ca trebuie sa imi traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima….sa nu dau importanta si nici macar sa nu ascult parerea altora…sa mi se rupa de toti si toate…la urma urmei e viata mea si cum o traiesc asa o am dar stiu ca e a mea… Daca stiu ca viata nu e roz, dar incerc sa ma tin aproape de acesta culoare, daca la fiecare pas ceva sau cineva ma face sa plang sau sa sufar si eu intorc celalalt obraz si incerc din inima sa spun ca sunt tare, trec si zambesc, daca cred ca nu tot ce zboara se mananca si mai ales ca „ca oamenii sunt toti buni, curvele sunt virgine si porcul zboara.” nu cred inseamna ca sunt matura!? Orice sa insemne, asta sunt eu si atata timp cat eu sunt sigura ca sunt bine asa si imi e bine…hai la revedere restu! 🙂

Te imbratisez Nouria

22 08 2012
nouria

Imi place optimismul tau, Dorina, si iti doresc sa ti-l pastrezi cat mai mult timp posibil! Te imbratisez!

21 08 2012
ofloarealbastra

am si eu tristetile mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: