Turisti prin Bucuresti

4 06 2012

Ieri, am profitat ca am ramas singuri si ne-am propus sa ne comportam ca niste copii fugiti de acasa. Fiindca n-am avut decat o zi la dispozitie am ales varianta cea mai simpla – sa ramanem in Bucuresti, dar sa nu ne intoarcem acasa decat atunci cand va trebui sa ne culcam. Si am mai instaurat o lege ad-hoc: relaxare obligatorie. Nu grabiti, smuciti, disperati sa ajungem la scoala, la radio, la spectacol, la inot, la banca, la cablu, la doctor, la lumina, la, la, la… Nu. Calmi, linistiti, turisti. Vizitatori in propriul oras in care locuim de zeci de ani, dar pe care nu l-am vazut niciodata ca pe o capitala europeana numai buna de strabatut in lung si-n lat si de admirat. Vin oameni de la mii de kilometri sa ne viziteze orasul, dau bani grei pe avioane, cazare si altele, iar noi, aici fiind, nu catadicsim sa ridicam ochii putin spre Intercontinental fiindca ne uitam disperati sa nu ratam secunda in care se face verde semaforul.
Asa stand lucrurile, mi-am terminat emisiunea la radio si am plecat spre Universitate. A fost prima data in 15 ani cand m-am asezat pe marginea fantanii arteziene si am facut o poza. De acolo am inceput, practic, ziua noastra de turisti prin Bucuresti.
Fiind chiar langa Muzeul Municipiului Bucuresti, nu l-am putut ignora si am intrat sa-l vizitam. Iar alegerea noastra a fost una inspirata, cu atat mai mult cu cat in aceasta perioada, pana pe 10 iunie are loc si expozitia „Instrumente medievale de tortura”, ceva unic si care nu se uita prea usor. (Recunosc ca am iesit putin bulversata de acolo.)Iata ce mi-au vazut ochii:



Gata cu imaginile! Daca vreti sa vedeti si voi expozitia, aveti aici toate informatiile: http://www.muzeulbucurestiului.ro/main.html

Dupa ce ne-am revenit putin dupa impresia puternica provocata de expozitia la care ne-am dus de bunavoie si nesiliti de nimeni, am cumparat cateva lucrusoare hand-made de la tarabele din curtea muzeului si ne-am indreptat spre Centrul Vechi. Stiu, e zona de fite. Asa am auzit vorbindu-se. Sincera sa fiu, pentru mine a fost prima data cand am mers acolo. Pana acum am ocolit locul exact din cauza barfelor. Imi imaginam tot felul de smecheri, de interlopi, pistoale, droguri. Nici vorba. La ora aceea, duminica in jurul pranzului, cred ca era cel mai linistit loc din capitala. Ne-am asezat la o terasa, ne-am bucurat de o mancare buna, de limbile straine pe care le auzeam in jur, de o vizita de lucru a primarului general. Ce sa mai vorbim? O atmosfera atat de placuta, un loc atat de frumos, incat am simtit ca ne aflam in vacanta si parca nu la noi in tara. Parca am fi fost plecati in cine stie ce colt exotic de lume.

Dupa minunatul popas din Centrul Vechi ne-am indreptat spre Unirii. Am mai facut un set de poze cu fantanile de acolo, pe care, recunosc din nou, nu le-am admirat pana acum decat de pe geamul masinii, intre doua semafoare.

Si ca sa ne simtim ca niste turisti veritabili, am mers in statie si am luat autobuzul supraetajat care te plimba cat vrei tu, intr-un tur al principalelor obiective turistice ale Bucurestiului. Biletul costa 25 de lei pentru adulti si 10 lei pentru copii si este valabil 24 de ore. (Deci o sa ma mai plimb si azi putin:).


Si de aici a inceput nebunia. Ma minunam de fiecare cladire veche sau noua, filmam si pozam in disperare. Este orasul in care ma fatai de 15 ani si pe care n-am avut timp nici macar o data sa-l vad cu ochii unui turist. Drumurile prin Bucuresti insemnau doar stres, aglomeratie, trafic, claxoane, alergare, viteza, serviciu, casa, obligatii. STOP! Am zis! Si in acel moment, iata ce am inceput sa vad:












N-am stiut ce sa pozez mai intai. Nu stiam incotro sa privesc mai intai. Ma straduiam sa filmez tot si sa nu-mi scape nimic. M-am simtit ca un turist autentic, insetat sa vada, sa admire, sa se bucure de tot ce-l inconjoara. Si pentru asta n-a fost nevoie sa merg la Paris, nici la Roma ori Madrid.
Senzatiile acestea toate, inclusiv relaxarea, mandria, fericirea le-am simtit chiar aici unde traiesc, locuiesc, muncesc si imi cresc copiii, chiar aici, in BUCURESTI!
Va recomand din suflet o asemenea experienta!
Iar la final, ca sa ne mai racorim putin dupa ce ne-a cam batut soarele in cap in autobuzul cu etaj, am mers la film. Unul usurel, de vacanta, numai bun sa incheiem cu el „Dansul strazii” pe care l-am dansat si noi pentru prima data in capitala.

Anunțuri

Acțiuni

Information

10 responses

4 06 2012
anemona

mama , mama ce frumos! pana sa ne dorim sa mergem prin alte locuri , am fi cu adevarat isteti daca am intelege ca frumusetea este chiar langa noi! multumesc ptr poze , ptr idei! bravo!

4 06 2012
florina

Draga Nouria sa stii ca m-ai plimbat prin Bucuresti :)minunat:)

4 06 2012
Irina

Splendid !,Trebuie sa avem „ochi” si pentru” ograda” noastra si sa incepem sa devenim orgoliosi ca si noi avem destule frumuseti de admirat si multa bogatie ce provoaca invidia multora ! Invitatia ta este binevenita, de mult bun-simt si totodata incitanta !

8 06 2012
Criss

Ce frumos! Din pacate eu n-am vizitat inca Bucurestiul, nu cunosc nimic in afara garii de nord. Sper sa ajung intr-o buna zi sa-l vizitez. 🙂
Pana atunci insa mi-ai dat o idee buna. Turist in propriul oras. Ce frumos! In vara asta am de gand sa-mi rezerv o zi macar in care sa fiu turist in orasul in care m-am nascut, am crescut si traiesc si in prezent. Si chiar daca nu se compara cu Bucurestiul, avem destule locuri de vizitat si in Tirgu Mures. 🙂

25 06 2012
mihaimarin

FELIZ CUMPLEAÑOS !

25 06 2012
nouria

Multumesc!:)

12 07 2012
ofloarealbastra

Superb! Si mie imi place sa descopar din cand in cand frumusetile orasului meu sau ale satului bunicilor, unde m-am mutat. E reconfortant

20 07 2012
Raluca

Am citit cu placere ce ati scris si chiar m-am simtit in vacanta in Bucuresti!
Fantana de la Universitate mi-a adus aminte de studentie, cand stateam toti ciorchine pe margine. Era greu sa-ti gasesti un loc..
Acum au schimbat jocul de apa si marginea e mai mult uda decat uscata, in plus neintretinuta. Autoritatile n-au mai curatat-o de 2 ani, apa e plina de pamant si in consecinta si marginea, pe care au schimbat-o din piatra ponce in granit (care e mai rece si se usuca mai greu decat ponce). Lucrarea a fost jalnic facuta, piatra s-a spart in mai multe locuri.
Acum aud din presa ca vor sa o darame si odata cu ea, toate amintirile mele si ale tututror care au stat pe marginea ei.
Va invit la o dezbatere publica pe aceasta tema, miercuri, 25 iulie 2012, ora 11.00
http://www.facebook.com/events/388745081181164/

29 01 2013
Horia Albu

De ce nu foloseşti caractere române? Eu nu am citit în româneşte de o mulţime de ani, aşa că atunci cînd citesc text cu fără caractere române, îmi este greu să înţeleg cea ce scrii.
Horia

29 01 2013
nouria

Bun venit pe blogul meu! Daca va referiti la diacritice, nu le folosesc pentru ca e mai comod asa. Pe net lucrurile nu sunt stricte, asa cum ar fi in cazul unei carti, de exemplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: