Imi pare rau!

26 11 2011

Nici nu stiu cu ce sa incep povestirea. Mi-e teama ca orice as spune ar fi prea dur si prea urat, asa ca ma abtin atat cat pot. Ceea ce ar fi trebuit sa fie un eveniment fericit, la care am pus si noi umarul prin prisma meseriilor noastre, s-a transformat intr-o mare mahnire, lehamite, dezgust si ura. Da, recunosc fara pic de teama ca acestor oameni nu merita sa li se intample lucruri frumoase, nu merita sa primeasca bucurii si nici sa intre in lumea civilizata. Habar n-au sa respecte, habar n-au sa recunoasca macar in gand care le e locul, habar n-au sa fie oameni, pana la urma.
Am promovat la greu un anumit eveniment pentru copii, pentru ca DA, lucram cu ei, pentru ei si vrem sa fie fericiti toti. Am informat frecvent populatia despre ceea ce urma sa se intample, despre locul in care urma sa se intample si am fost parte activa la ceea ce a devenit in scurt timp o mare dezamagire pentru familia mea. Am facut parte din acest eveniment si cand am ajuns acolo, impreuna cu copiii nostri, si cand ne-am permis sa ne apropiem de locul faptei, in calitate de parteneri, de oameni implicati, ne-a lovit un val de ura, de jigniri, de apelative la care mi-e scarba sa ma gandesc. N-au priceput oamenii de ce nu stam la coada ca si ei, s-au simtit ofuscati ca intram prin fata, ca doar „sunteti vedete, nesimtitilor”. Singura diferenta dintre noi si ei, pe care dobitocii infuriati n-aveau cum s-o priceapa, era ca noi eram partenerii evenimentului si doar in aceasta calitate am intrat EXACT pe unde ne era locul. Am incercat sa explic asta unora, dar erau prea revoltati ca sa inteleaga. Sau prea prosti.
De multe ori ma intreb, daca zace atata frustrare in unii, daca ii macina invidia, daca nu sunt multumiti cu statutul lor, cu realizarile lor, cu meseriile lor, cu privilegiile lor in urma muncii pe care o fac, de ce mama naibii nu-si depasesc conditia? Daca se simt atat de jigniti de faptul ca unul care are o meserie ce-i permite sa participe la o manifestare in calitate de invitat, organizator, partener media sau mai stiu eu ce, are un loc mai bun, de ce nu pun mana pe carte, de ce nu urmeaza cursuri de profil sau vreo facultate care sa le dea mana sa fie ei in locul celui pe care il injura din rautate?
Le place sa participe la evenimente organizate de altii, promovate de mass-media si de oamenii implicati, dar la o adica, le-ar infige oricand un cutit in spate acestora fiindca sunt mai in fata decat ei sau mai aproape de miezul intamplarilor.
Asa stand lucrurile, revin la ceea ce am spus mai devreme: acesti oameni NU MERITA nimic bun. Imi pare rau ca am facut parte din aceasta intamplare si promit sa nu ma mai implic niciodata in nimic ce ar putea aduce la un loc multi indivizi care sa nu fie in stare macar sa taca naibii din gura, daca nu sunt capabili sa aprecieze ceea ce li se ofera la nas.
Din respect pentru toti cei care au organizat evenimentul si au fost parte activa a acestuia, nu voi da detalii despre el, nu-l voi numi. Sunt sigura ca ar fi vrut sa se scrie, sa se auda si sa se spuna doar lucruri bune despre el. Merita fiindca asa ceva se intampla mai rar pe aici, pe la noi. Iar initiativa este mai mult decat laudabila. Ceea ce am trait eu acolo, insa, n-a fost din vina celor implicati, ci a celor veniti sa profite si sa arunce cu putin rahat. Sa fie la ei, acolo!

Anunțuri

Acțiuni

Information

10 responses

26 11 2011
Dorina

M-a intristat aceasta postare….dar DA, sunt complet de acord cu tine! Din pacate…asa suntem , sau de fapt asa sunt unii. Tocmai azi am citit despre un sportiv, care era intrebat de ce ii place Romania si a inceput cu fraza:
„Iubesc ţara în care m-am născut -Romania-, dar asta nu înseamnă că nu pot fi dezamăgit de unii compatrioţi!”

27 11 2011
wlfp

Draga Nouria,
E greu sa iti depasesti conditia, nu e asa usor, trebuie sa muncesti pentru asta, sa-ti deschizi mintea si orizontul de perceptie, dar cel mai greu e primul pas, sa iti privesti obiectiv pozitia, sa ti-o accepti.
Cine sunt? Ce imi doresc? Ce trebuie sa fac pt a reusi sa-mi indeplinesc dorintele?
Dar romanii nu sunt invatati sa gandeasca asa. Ei stiu doar: a, tu ai aia, ia da-mi si mie … pai cum nu-mi dai? doar is vecina ta, verisoara ta de gradul 24, straina ta de la scara cealalta.

27 11 2011
aroma

In tarile civilizate, cand oamenii dau nas in nas cu o vedeta isi exprima bucuria, ii arata respect si ii fac loc sa treaca mai in fata, se dau la o parte nu din obligatie, ci din bun simt. E modalitatea lor de a-si demonstra emotia ca intalnesc in carne si oase un artist pe care il stiu de la tv. Poporul nostru, departe de a fi unul educat si civilizat, isi reneaga valorile, le injura, le scuipa, le da in cap sau se inghesuie la inmormantarile lor unde jelesc cu foc desi in viata lor nu le-au cumparat vreun CD, n-au dat vreun ban pe biletele de concert sau la spectacolul de teatru. Sau daca au fost, totusi, sa-i vada pe artisti si cand traiau, tot mai mare satisfactie le ofera sa-i vada in cosciug.
Un popor de mizerabili! De aia e bine sa nu va mai amestecati printre ei, ca data viitoare cine stie ce vor face. E sfatul meu prietenesc.

30 11 2011
Laura/Alicia

Nouria, draga, traiesti in Romania….Nu te-au calit deloc cele intamplate/ traite?!?Frustrarile, neputinta, invidia, ipocrizia au devenit parte a …
,, intregului”…unora,,,Nu ne parasiti si voi, nu va dati batuti, astia suntem…dar putem fi si buni, empatici…Pacat ca trebuie sa ne manifestam astfel numai in caz de nenorociri…
p.s. Va iubim, va admiram, dar, probabil, fiecare ,,rabufneste” in momente mai putin ,,inspirate”…si totusi, va plac, prin/pentru voi exista!!

2 12 2011
nouria

@Dorina: Delicat sportivul respectiv…
@wlpf: Teoretic stiu ca ai dreptate, dar asta nu ma incalzeste cu nimic si nici nu reprezinta o scuza. O fi greu, dar daca nu-s in stare, sa se impuste in cap, nu sa-mi faca mie viata amara ca nu eu i-am oprit din evolutie.
@aroma: „in tarile civilizate” – ai inceput bine comentariul. La noi nu e cazul.
@Laura/Alicia: sunt minunate incurajarile tale, dar nu cred o iota din ce spui. Fiecare exista pentru el, pentru burta lui si toti asteapta cu nerabdare sa moara capra vecinului. Imi doresc sa mi se demonstreze in viata asta, nu in cea de apoi, ca n-am dreptate.

2 12 2011
irina

Nenorocirea acestui popor este ca unele persoane s-au imbogatit peste noapte si acest fapt le permite sa ajunga in locuri unde altadata persoane de acest tip,fara educatie esentiala ,fara bun simt,fara scoala ,fara,fara,fara……..nu aveau ce cauta acolo!! Azi sa fi ghiolban este la moda! Ei trebuie tratati ca atare si nu trebuie sa suferiti voi pentru marele „necaz” ce le roade orgoliul ca nu sunt „cineva” pe merit ! Asa vor muri „de inima rea” !

27 12 2011
Ted

O faza petrecuta la un magazinas din Targu-Mures care comercializeaza carne de curcan la pret de producator, curcan hranit cat se poate de bio (magazinasul era foarte ingust, nu incapeau mai mult de 4 oameni):
Dupa ce am cumparat ce mi-a trebuit, fiindca organizau o tombola, contrar obiceiului meu, am zis, hai sa completez biletul. Neavand unde-l completa, m-am departat la vreo 8-10 metri, dupa care m-am intors sa-l depun in urna. Nici n-am observat ca am trecut de un individ care astepta in afara magazinului cand acesta ma ia (cu accent de conlocuitor): „Alo, domnu’, si noi stam la coada, cum intrati asa?”. Surprins ca am fost depistat drept infractor, m-am intors si i-am explicat calm cum sta treaba, aratandu-i si plasa cu cumparaturi eco. Spre deosebire de tine eu am avut parte de ascultare din partea celui care m-a abordat. Dupa ce mi-am cerut scuze si de la doua doamne care stateau in calea mea catre urna (una din ele chiar m-a scutit de a introduce biletul), am iesit, ceradu-mi scuze individului ca l-am facut sa creada altceva. Acesta, desigur, fericit, dar si stanjenit, a zis ca „nu face nimic” ingaimand ceva ce semana a scuze.
Ce vreau sa zic? Unii oameni pot sa si greseasca… e ceva atat de uman! Dar de la a avea puterea de a iti recunoaste greseala pana la a profera jigniri/injurii e o cale foarte lunga. Asa cum spuneai intr-un postare, unora „le place sa scoata la lumina raul, uratul. Din asta traiesc.
Ei n-au o viata a lor. O traiesc pe a altora desi tiparele le sunt prea mari pentru caracterul lor mic”. Foarte frumos spus! Am intalnit si eu astfel de oameni (oameni?) (recunosc ca pe-aici intalnesti mai rar astfel de specimene, dar sunt). Am fost si eu destul de mult prin Bucuresti si cam stiu… Claxoane, injuraturi, fete de disperati, adrenalina, tupeu, miticeala, etc, dar si compensati prin altele (sa zicem, arta).
Sunt cel putin doua cai de abordat: fie sa ii ignori (dar te pot rani, stricandu-ti ziua), fie sa le faci jocul, castigandu-i de partea ta (aici iti trebuie timp, tactica si rabdare). Oricum, regret cele intamplate. Si mie imi pare rau. Dar imi pare bine ca n-ai tinut doar pentru tine. Nu trebuie sa te dezarmezi! Cand vrei sa faci bine nu te lasa impiedicata de rau! Totdeauna se pot gasi alte cai…

27 12 2011
nouria

@Ted: Am revenit chiar acum pe blog, dupa o lunga absenta, fiindca tocmai am aflat ca mi-a fost furata o fotografie de aici si publicata pe o pagina de mahala care se vrea a fi ziar sau asa ceva, fara sa mi se ceara acordul.
Sunt din nou furioasa, dar mesajul tau a venit ca un calmant. 🙂 Iti multumesc pentru el, dar nu promit ca imi voi schimba prea curand opinia despre semenii mei si nici ca voi depune vreun efort sa-i inteleg, sa-i iert ori sa le mai ofer vreo sansa. Nu merita!

3 02 2012
Doina

Regret, însă postarea e plină de formule care nu trădează un nivel spiritual prea ridicat. Faptul că întâlnesti la alţii atitudini jignitoare nu justifică furia şi lipsa de măsură cu care te exprimi: „dobitoci”, „prea proşti”, „să se împuşte în cap”….. E păcat, nu că avem oameni needucaţi care au reacţii brutale, ci că oameni cu educaţie uită foarte repede ce-i aia şi ce presupune ea.

4 02 2012
nouria

@Doina: Stimata doamna, daca ati fi trait dvs ceea ce am trait eu si ati fi simtit ceea ce am simtit eu, apoi ati fi avut un asemenea comentariu, l-as fi considerat unul plin de intelepciune si corect moralizator. Dar asa.. sunt doar vorbe goale, teorii, iar dvs sunteti doar un lup moralist. Daca educatia presupune sa intorci si obrazul celalalt atunci cand esti lovit, sau lipsa de reactie, va invit pe dvs sa adoptati o astfel de atitudine dupa ce „needucatii cu reactii brutale” va vor fi terfelit bine si sufletul si mintea. Succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: