De ce am plecat de la Tango – varianta reala

15 03 2011

M-au anuntat persoane binevoitoare ca pe blogul lui Alice Nastase scrie despre mine. La inceput am crezut ca oamenii glumesc si ca vor doar sa-mi vada reactia. M-am aratat sincer mirata, dar oarecum nepasatoare. Pana la urma, oricine e liber sa scrie despre oricine. Cand am primit, insa, drept bonus, informatia ca acolo scrie negru pe alb ca am plecat de la Tango din cauza banilor, am considerat ca se ingroasa gluma si cum am ajuns acasa am deschis pagina cu pricina. Am constatat cu uimire ca oamenii aveau dreptate, nu ma pacalisera, chiar asa scria despre mine.
In aceste conditii nu pot sa nu clarific lucrurile si sa nu demontez ultima minciuna pe care o mai citesc de pe blogul respectiv.
Povestea reala este urmatoarea (o pot dovedi cu acte care atesta veniturile incasate si perioada in care au fost incasate, in paralel cu numarul de reviste in care apare munca mea, si cu e-mail-uri trimise si primite pe acest subiect – in care ma ofeream sa lucrez in continuare GRATIS, lucru pe care l-am si facut):
Cand am plecat in concediu (in luna iulie 2009) nu m-a avertizat nimeni despre nimic. Toate erau bune si frumoase, eu si Alice eram doua prietene insarcinate in acelasi timp (ce poate fi mai frumos!), fericite si de nedespartit. Zi de zi imparteam aceleasi griji, aceleasi deadline-uri, aceleasi emotii de viitoare mame. Din cand in cand (la inceput) si mai des (apoi) venea si Alina Grozea, o alta prietena a lui Alice care scria (foarte frumos, de altfel), din cand in cand la revista si care ne ajuta atunci cand volumul de munca era prea mare.
Cand m-am intors din concediu, tocmai ne mutam sediul redactiei. Cineva trebuia sa mute mobilele. Eu fiind insarcinata n-am putut sa-mi car biroul si toate lazile, asa ca sotul meu a pus mana si a carat, a mutat, a mobilat frumos noul birou in care sotia lui urma sa lucreze. Eu l-am curatat de praf, am maturat pe jos, am aranjat cartile in biblioteca… ma rog… ce face omul la locul de munca. 🙂
Peste cateva zile, dupa ce mobilele erau puse la locul lor, primesc un e-mail de la prietena mea si patroana revistei, in care ma anunta ca nu mai are bani sa ma plateasca. N-am fost foarte surprinsa fiindca stiam situatia financiara in care se afla revista. I-am propus, totusi, sa o ajut in continuare, sa scriu, sa corectez, sa editez materiale, sa ma duc la diferite lansari de produse si sa scriu textele publicitare, de acasa, GRATIS.
S-a aratat foarte recunoscatoare. Nefiind decat noi doua prezente (fizic) pe partea redactionala, m-am gandit ca i-ar fi de folos ajutorul meu, chiar si asa, de acasa, dar si gratis.
Se mai intamplase sa ramana singura, parasita fiind de o intreaga echipa, si ii mai fusesem alaturi in momente grele. Zile si chiar nopti intregi stateam impreuna cu ea si lucram. Chiar daca erau 8 ore, chiar daca erau 12 sau mai multe ori mai putine, n-am ridicat vreodata pretentia de bani, n-am adus in discutie acest subiect si m-am multumit cu salariul pe care a decis ea sa mi-l dea. Acceptasem propunerea sa de a lucra la Tango de dragul revistei pe care o citeam luna de luna, si de dragul ei, pentru ca ii admiram felul in care scrie, de foarte multa vreme. Desi eram doar o colaboratoare, si inainte, dar mai ales in momentul in care Alexandra Rotarescu si alti angajati si-au dat demisia in grup, am inceput sa vin zi de zi la redactie, sa pun umarul alaturi de Alice si de Ionut (practic, ramaseseram trei oameni prezenti in redactie) si sa preiau cate putin din ceea ce faceau ceilalti inainte de a pleca. Stateam nopti intregi, lucram pentru revista, dar si pentru editura, scoteam revista si in paralel cate o carte, doua, trei. Si eram 3 oameni mari si lati. Un an intreg!Daca indrazneste cineva sa spuna ca n-am fost trup si suflet cu aceasta revista si cu detinatoarea ei de la acea vreme, e un idiot!
Prin urmare, dupa cum va spuneam, i-am spus ca accept sa scriu in continuare gratis, ceea ce am si facut vreme de cateva luni. De ce am decis, insa, intr-o zi sa n-o mai fac? Pentru ca am aflat absolut intamplator ca atunci cand imi spusese mie ca nu mai are bani sa ma plateasca, tocmai o angajase pe Alina cu carte de munca, salariu si tot ce trebuie. Pentru ca am aflat, tot intamplator, ca nu mai dorea sa ma prezint la evenimente, asa cum ne puseseram de acord, si ii spunea Alinei sa nu-mi mai trimita mie invitatiile. Pentru ca m-a informat ca-mi desfiinteaza casuta de e-mail (desi erau persoane care beneficiau de aceasta facilitate desi nu lucrau deloc la revista), fara sa-mi explice de ce. Pentru ca mi-a cerut telefonul de serviciu pe care il foloseam asa cum se cuvine (doar batuseram palma sa raman sa scriu pentru revista, deci trebuia sa iau legatura in continuare cu oameni in interes de serviciu). Pentru ca mi-a pus in vedere sa-i trimit mai intai Alinei textele scrise de mine ca sa le corecteze ea. Pentru ca am inteles tarziu, ce-i drept, ca m-a mintit tot timpul. N-a avut curaj sa-mi spuna adevarul in fata. N-a fost in stare sa-mi recunoasca, onesta, asa cum are pretentia ca este, ca nu-i mai sunt de niciun folos gravida, asa cum eram, si ca are nevoie de alta proasta pe care s-o calareasca si s-o arunce ca pe-o masea stricata cand i-o fi lumea mai draga.
Dupa toate astea, acum, la cativa ani de la intamplare, Alice Nastase, care stie foarte bine tot ce a facut si a spus despre mine si despre altii, indrazneste sa afirme ca am plecat din cauza banilor de la Tango!!! Chiar daca incepusem sa pricep ca minciuna este a doua sa natura, nu mi-as fi imaginat in ruptul capului ca ar putea ajunge pana aici.
Imi pare rau ca nu a spus nimic despre faptul ca eu si Daniel ne gandiseram sa ne vindem casa pentru a-si plati ea datoriile, imi pare rau ca nu a pomenit nimic despre faptul ca mi-am pus propria mama si alte rude si cunostinte sa-si faca abonamente pe un an la revista, ca sa mai adune ea niste banuti acolo. Imi pare rau ca nu a pomenit nimic despre un contract de publicitate de cateva zeci de milioane pe care i l-am adus si din care n-am cerut niciun procent, desi am aflat ca asa se procedeaza in mod firesc. Imi pare rau de multe traite, vazute si auzite, dar ceea ce am citit pe blogul ei mi-a pus capac.
Am aflat intre timp ca nici Alina nu mai lucreaza acolo. Am citit si explicatia lui Alice legata de aceasta plecare si oricat de veridica ar parea, nu cred niciun cuvintel. Numai eu stiu cat suflet a pus si Alina in relatia cu Alice. Numai ea stie cat a suferit si cat a muncit, eu doar banuiesc. Din pacate, povestea s-a repetat. Iar eu am stiut de la inceput ca va fi asa. Pe blogul meu cu „Fabrica de nasturi” am avertizat pe toata lumea si in timp, una cate una, mi-au venit destainuiri de neimaginat de la oameni care au fost, ca si noi, atrasi de forma, de vorbe, fara sa fie atenti la continut.
Oare chiar suntem toate niste interesate, niste bestii, niste profitoare? Dar cei care au plecat inaintea noastra? Dar cei care vor pleca dupa noi? Toata lumea care intra in contact cu Alice Nastase are ganduri ascunse si marsave, numai ea e zana, zeita, onesta, iar lumea nu face decat sa profite de bunatatea ei? Permiteti-mi mie, cea care a cunoscut-o personal, sa va spun ca raspunsul este NU.

Si inca o lamurire. Am vazut ca scrie acolo ca cei la care lucrez nu m-au lasat sa stau acasa cat am fost gravida. O minciuna sfruntata. Cine a zis vreodata ca nu m-au lasat sa stau acasa? De unde o asemenea afirmatie grava? Eu am decis in perioada sarcinii pana cand am vrut sa lucrez. Si am facut-o multa vreme pentru ca munca mea acolo si programul sunt omenesti. Nu ma exploateaza nimeni, nu ma tine nimeni noaptea la serviciu, nu semnez condica si nici nu se uita nimeni crucis la mine atunci cand am indrazneala sa am pareri diferite. Atmosfera e relaxata, emisiunea mea imi aduce multe bucurii si cele cateva ore pe saptamana petrecute acolo sunt o placere. Prin urmare nu m-a obligat nimeni sa lucrez, am facut-o de drag!

Anunțuri

Acțiuni

Information

31 responses

15 03 2011
rokssana

😦

15 03 2011
Ariana

Aceasta duduie este foarte bine cunoscuta !!Stie sa profite,stie sa insele (buna credinta a celor naivi),stie sa distruga cu „mult profesionalism”, ce-i drept !!! Stie sa se inconjoare de persoane pe care ea le poate domina, avand experienta (si are ….nu gluma !!)de viata ,profitand atat cat poate avea nevoie !!Onestitatea nu este punctul sau forte ,disimularea …da ! Se reflecta in tot ceea ce ai povestit si drept sa-ti spun nu merita sa te amarasti caci persoane de acest gen nu vor fi fericite niciodata,sunt persoane frustrate,persoane ce nu stiu sa respecte pentru a fi respectate . Trebuie sa te bucuri ca ai scapat cu atat ,se putea intampla si mai rau,probabil sunt destui ce pot povesti lucruri mult mai „grele” !Am fi curiosi ….

15 03 2011
andra

Am banuit amanunte din poveste cand am citit, demult, „Fabrica de nasturi”… Acum mi-ai confirmat banuielile.
Cel care-si stie inima curata zambeste fara nicio grimasa. Asa cum o faci tu, atat de frumos si in poze, si in realitate! 🙂

16 03 2011
aroma

Ai lucrat GRATIS cateva luni iar ea zice ca ai plecat din cauza BANILOR???? E paranoica sau ce?

16 03 2011
laura

Draga Nouria, eu recunosc spasita ca citesc revista Tango pentru ca imi place si pentru ca ador articolele Simonei Catrina. Doamne, sper din suflet ca macar Simona sa fie altfel. De Alice Nastase nu mi-a placut niciodata, nici macar cum scrie, se simte exagerarea, incercarea de a arata mereu cat de buna si minunata este si cam cat de rai sunt oamenii din jurul ei. In plus, e mult prea siropoasa pentru stilul meu. Asa ca nu ma mira nimic din ceea ce ai scris despre ea. Eu insa nu inteleg de ce abordeaza inca acest subiect ? De ce tine sa il faca public in continuare ? E masochista, inconstienta ? Imi imaginez ca ea este constienta de cum au stat lucrurile in realitate. Stiu cat de dureros este sa simti ca s-a profitat de tine cand intentiile tale au fost mereu onorabile …si stiu cat de mult doare cand cel care iti face toate astea iti este sau iti era prieten.

16 03 2011
Criss

Draga Nouria, eu zic sa nu te necajesti degeaba ca nu merita. Stiu ca doare cand un prieten iti face asa ceva,, intr-o oarecare masura am patit-o si eu. Si cred ca fiecaruia i s-a intamplat macar o data in viata sa primeasca o „palma” de la un prieten. Sau ma rog, de la o persoana pe care o considera prieten/a. Din pacate se adevereste inca o data zicala cu „Fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur.” Ai facut foarte bine ca ai plecat. Nu merita sa lucrezi pentru cineva care nu stie sa te aprecieze. Si nici nu ai de ce sa faci luni de zile munca voluntara, fara sa fii platita.

16 03 2011
kk

nouria, iata destainuirile alinei. Confirma cele spuse de tine. http://so-sonice.blogspot.com/2011/02/m-am-intors.html

16 03 2011
nouria

Vizite multe. Oameni fara chip si fara nume interesati de subiect. Bine ati venit in lumea reala!

16 03 2011
Ariana

Te si miri cand o persoana ce face „apologia” iubirii,sinceritatii , intrebandu-se cum este posibil sa se traiasca altfel decat „frumos si curat”,simtindu-se de multe ori victima neinteleasa ,cum a putut fi atat de cinica, cruda si falsa cu persoanele ce i-au daruit dragoste ,loialitate ,intelegere si bucati din propria existenta ??!! Si cand te gandesti ca este inconjurata de persoane ce respecta aparentele , necunoscand realitatea,persoane de o moralitate si cultura exceptionale !

16 03 2011
alinagrozea

Nouria, am citit textul tau si nu pot spune decat ca sunt obosita. Lipsita de vlaga, ca dupa o coma profunda, din care abia am scapat cu viata. Iti cer scuze, daca te-am nedreptatit cu ceva – fara voie, crede-ma – si te iert si eu pentru tonul malitios pe care l-ai folosit la adresa mea cand te simteai ranita.
Vreau sa mai spun doar atat: nici eu n-am plecat din cauza banilor de la Tango, contextul este mult mai complex. Dar as da toti banii din lume sa nu mai traiesc ce-am trait, sa nu mai ajung sa-mi adun sufletul cu farasul, de pe jos.

17 03 2011
nouria

Alina, nu pot decat sa-ti doresc sa-ti revii repede. Nu-ti mai lasa sufletul la indemana oricui. Ai grija de el!

17 03 2011
maria si zaharia

of , of ,of ! mai doamnelor! tare mi-e mare mirarea ca va vad si simt altoite de dna alice nastase ( dna fara ghilimele , ati observat) . Nu stiti si nici macar nu intelegeti ce este acela un geniu! al cuvintelor , al iubirilor profunde , chiar daca ultra rapid consumate , al rautatii mascate desavarsit in inteligenta , al femeii urate innebunita ca mintea sa superba tre’ sa se zbata in asa vrajitorie de fizic! mai pe scurt si mai franc spus: alice nastase nu e ca plamada decat o femeie urata! de aici ii deriva celelalte : frustrarile , paranoia , mitomania si mai ales rautatea! ca ea nu prea intelege cum de i s-a intamplat ! un spirit atat de si atat de , inchis in taina carnii care nu atrage! si s-a gandit ca atrage altfel ! cu inteligenta! stiti ce? mai scutiti-ma! mi se pare o imbecila fara de masura , o vesnic isterica ce-si flutura dramele de a avea 3 copii cu 3 barbati ! mare idioata!

17 03 2011
iulia m

CE CIUDATA E LUMEA !!!!!!!!! IMI AMINTESC CAND AI AFLAT CA ESTI GRAVIDA SI ERAI IN CULMEA FERICIRII , CE COMENTARIU SIROPOS A SCRIS ALICE NASTASE !!!!!!!!!! NU MA POT ABTINE SA MA INTREB : CAND SE VA TREZI SINGURA CUC, SI VOR VENI ,,NOTELE DE PLATA „, CE VA FACE ?

17 03 2011
Lora

Eu am teoria mea. Sunt oameni – nu toti – care au fost foarte saraci cand erau mici si, din cauza asta, nu au reusit niciodata sa-si depaseasca aceasta conditie, indiferent cate scoli si cate realizari profesionale au avut pe parcurs. Au ramas cu frustrari de care nu se pot dezbara. Daca saracia mai este combinata si cu faptul ca esti cam uratel (dar aici nu e vina ta), pot aparea adevarati monstri. Eu ti-am mai scris mai demult, practic e imposibil, din punct de vedere statistic, ca toti in jurul tau sa fie niste profitori si niste nesimtiti, iar tu o zana minunata sau sa te paraseasca si sa te insele toti barbatii (e clar ca e si vina ta), fiindca nu te insala nimeni de zeita ce esti. Saraca, mie chiar mi-e mila de ea.

17 03 2011
nouria

Tuturor celor care ati comentat la acest post, dar si celor care doar trag cu ochiul si tac, va marturisesc cu toata sinceritatea ca pe mine nu ma intereseaza viata, iubirile, trairile, despartirile, copilaria, saracia, avutia sau infatisarea lui Alice. Tot ce ma intereseaza este sa nu minta in ceea ce ma priveste. Atat!
Restul o priveste.

18 03 2011
psipsina

nouria, eu ştiam toate acestea de când ai plecat, le simţisem în cele scrise de tine. cumva, cândva şi eu am scris acolo două articole, pe vremea când mă numeam pisica…. apoi, totul s-a rupt, mai puţin pasiunea de a scrie despre parfumuri, care şi-a găsit un alt rost, mai bun.
să fii bine, e tot ce îţi doresc, cu toţi ai tăi.
chiar dacă nu am mai ajuns pe aici de multă, multă vreme, îţi port acelaşi gând bun (cu nume nou, dar care înseamnă de fapt acelaşi lucru şi pe care l-am primit de puţină vreme)

18 03 2011
irina

Hmm….nu-i asa ca adevarul e eliberator? Toata lumea stia de „fabrica de nasturi” insa cred ca si „zisu’ pe romaneste” e mai bun….
Eu am fost plecata acas’ la mama si sincer nu m-am dat deloc pe net…in schimb am ridicat din sprancene cand am primit un mail de la Alina prin care anunta noul ei blog…si am avut asa un deja-vu….
Sincer, prima oara se poate numi oricum: neintelegere, greseala…dar a doua oara…o alta persoana ranita si obosita….cred ca deja e prea mult…..
Ma rog…ce nu te omoara te intareste….si te face sa vezi ce-i bun si frumos in viata ta!
PS: O tii minte pe Mosorica? Acum e mare, frumoasa, mofturoasa ..o adevarata „printesa” a mamei….si care in secunda in care se uita la tine cu ochii ei mari si inocenti te face sa uiti de tot ce-i rau pe lumea asta…:D

19 03 2011
Andreea

ooo, dar asta nu-i nimic. sa vezi cum rade de oameni pe la spate, sa vezi cum destrama casnicii, sa vezi cum baga intrigi si manipuleaza oameni creduli ca si tine. n-am timp si nici spatiu sa povestesc intamplari adevarate cu acest mic dumnezeu de pe pamant. ce-ai scris tu aici e o bagatela, face parte din felul cotidian de a se purta al doamnei. cand esti mare admiratoare ai un val pe ochi de la atata imbrobodeala, da’ sa vezi cand pica valul si se arata in toata splendoarea. doare rau cand descoperi adevarul, dar se stie ca toti platim la un moment dat pentru durerile pricinuite altora. e doar o chestiune de timp.

20 03 2011
pietra

Andreea, sa fie asa acum zici tu ! Alice a distrus suflete si vieti a destramat casnicii si si-a cladit ”fericirea” ei pe necazul si supararea altora. Numai ea e ”trasa in piept” de angajati, numai ea e ”inselata” de iubiti…EA, sarmana zeita parvenita …care a copilarit in mahalaua din Ploiesti intr-o familie dezorganizata…vai, vai, vai..

21 03 2011
nouria

Decat sa scriu atat de mult despre acest subiect, ar fi fost suficient sa pun doua citate din textul respectiv. Fiind prea furioasa, n-am realizat imediat contrazicerea din text si felul in care se da singura de gol, noroc ca am in jurul meu minti lucide care mi-au atras atentia. 🙂

Citat referitor la mine: „i-am spus ca nu o pot plati daca munceste de acasa… Fiind insarcinata, voia sa lucreze de acasa, dar eu nu imi puteam permite asta, eram eu insami gravida si tineam cu greu o afacere intrata deja in criza. (A.N.)

Citat referitor la Alina: „in negocierile cu noii patroni de trust a primit o suma mai mica decat isi dorea, (cu mult mai mica, aproape jumate din cea pe care eu, ca patron al unei afaceri mici, i-o platisem doi ani la rand)” (A.N.)
Cam atat am avut de spus. Promit sa trec la lucruri mai placute. 🙂

21 03 2011
aroma

Ce tare e asta! :):) Avea bani sau nu avea bani? :):)

21 03 2011
dana

Sa-i fie rusine!! Vad ca nu -i este rusine sa minta cu dezinvoltura ,dar cum minciuna are picioare scurte iata ca adevarata sa fata iese cu timpul la iveala si asa isi va pierde credibilitatea si nu va mai putea pacali si pe altii !!!

22 03 2011
Ovy

Îti doresc un singur lucru : aceasta experienta sa nu lase riduri pe zambetul tau…:)

24 03 2011
Daniela

Chiar e plina lumea de asemenea oameni? Acum ceva vreme aveam o sefa asa de absurda care, pe langa numeroasele ciudatenii comportamentale, a insistat sa ma concedieze a doua zi dupa ce mi-am dat demisia. :))

15 02 2012
Denisa

Iti multumesc pentru postul asta..tocmai am aflat ca nu sunt eu nebuna. Pacat ca nu l-am gasit mai devreme. Numai bine!

16 02 2012
nouria

Denisa, tot raul e spre bine! 🙂 Capul sus!

9 04 2012
ofloarealbastra

Bine te-am regasit, Nouria, sunt Deny care a avut blogul Casuta Corei. Si eu am trecut prin asa ceva cu o directoare de liceu tampita. Cand am plecat la alt liceu, multi dintre noii colegi nu m-au crezut cand am spus cat am suferit, dar unii au avut ore la acel liceu dupa ani si ani si s-au convins.

PS- te astept pe noul blog. Vechiul l-am inchis….purta numele catelusei mele , iar ea acum nu mai e.:(

4 07 2012
Cristina Tudor

Buna Nouria, imi place cum scrii. Experienta ta la Tango, mi-a demonstrat ca am avut o intuitie corecta, in ceea ce o priveste pe A.N.. Am citit in timp, doar cateva numere din revista. Nu am citit nici o carte scrisa de Alice, pt. simplul motiv ca mie „nu mi se potriveste” stilul ei.Oricine poate sa scrie,dar nu oricine este scriitor! In opinia mea Simona C scrie mult mai bine. In ceea ce priveste comportamentul lui Alice N fata de tine si de alti oameni, nu o judec, dar sunt sigura ca plateste cate putin in fiecare zi Si eu ca si voi am copilarit in PloiestiToate amintirile mele despre oras sunt luminoase, frumoase, este orasul meu de suflet, chiar daca de peste doua decenii traiesc in Bucuresti. Nu am inteles niciodata de ce in postarile ei, probabil si in cartile ei, AN , facea atata apologie „marii ei iubiri”, tot timpul scria de realizarile ei, de ce a dobandit ca bunuri materiale, de faptul ca nu imprumuta bani altora etc etc Tot ce scria denota frustare, tristete…desi vorbele ei erau poleite.Marile iubiri nu au nevoie sa fie clamate peste tot, ele exista oricum.
Ma bucur ca ai avut puterea sa pleci si sa-ti vezi de drumul tau. Mi-ar face placere sa colaboram, iti voi trimite un mail in acest sens.Sa stii ca in lumea asta exista multi, foarte multi oameni buni ,care merita pretuirea ta

4 07 2012
nouria

Iti multumesc, Cristina, pentru mesaj. Cateodata viata te pune la incercare doar ca sa-ti deschida ochii. Eu i-am deschis pana la urma, dar recunosc ca am ramas cu urme pe suflet. Greu ma mai poate convinge cineva ca exista „multi oameni buni” in lumea asta, dupa cum spui tu. Prefer sa nu-i cataloghez astfel si sa astept sa ma surprinda. 🙂

26 03 2017
Lidia

Nouria, obișnuiam să cumpăr Tango. Am si cărțile lui Alice, ale Simonei ( Dumnezeu s-o ierte!…), ale Aurorei Liiceanu. In final am rămas la ultimele două,deja siropul articolelor semnate de Alice nu-mi făcea bine la stomac. Am încetat să mai cumpăr revista acum câțiva ani când mi s-a răspuns destul de acid că am comentat ceva de dra Raicu pe care Alice o ridică la rang de prințesă…iar eu m-am umflat de râs și de nervi. Mi s-a luat, sincer. Imi pare rău că ai trecut prin mizeriile alea, dar din păcate numai așa ne dăm seama cu ce oameni avem de-a face…

26 03 2017
Nouria

Asta e viata, cu dezamagiri, dureri, experiente, dar se termina repede…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: