Love Story

13 02 2011

Nu mai stiu cu exactitate cand au aparut DVD-urile la noi, dar stiu sigur ca primul pe care mi l-am cumparat a fost cel cu filmul „Love story”. Nu mai stiu prea bine cati ani aveam cand am atins pentru prima data clapele unui pian, dar imi amintesc ca primele note pe care le-am cantat sfios au fost DO MI MI DO DO MI MI DO DO MI FA MI RE RE RE SI SI… Apoi, in anii primilor fiori de iubire, asteptam cu emotie zapada pufoasa ca sa ma arunc in ea, asemeni eroinei din film. N-as fi indraznit sa-i spun si celui de care eram indragostita scenariul din capul meu, identic cu cel al filmului, dar era suficient sa inchid ochii si sa-mi imaginez tot ce voiam. Nu ma saruta nimeni cu foc, si nici nu ma aflam in nu stiu ce mare centru universitar, era doar parcarea din fata blocului, plina de masini si de vecini care se uitau chioras, dar ce mai conta.
Tot in acea perioada incepusem sa scriu un roman si, inevitabil, printre intamplarile tesute de mintea mea se strecura si cate un pasaj deja citit si stiut pe de rost din cartea lui Erich Segal, „Love Story”.
Eram atat de fascinata de povestea lui Jenny si a lui Oliver incat as fi acceptat si o moarte prematura, doar pentru a trai o dragoste atat de frumoasa.
Mai tarziu, cand am mai crescut si am indraznit sa povestesc celui ce-mi era alaturi fanteziile mele legate de acest film, am avut deziluzia sa primesc inapoi comentarii legate de jocul actorilor („cam slabut”) si de regia lui Arthur Hiller („cam banala”). N-am mai spus nimic si am regretat momentul in care am decis sa-mi deschid sufletul in fata cui nu merita.
Aseara, dupa ani si ani, dupa zeci de vizionari ale filmului, dupa ce credeam ca m-am lecuit si ca am crescut destul incat sa nu ma mai las prada reveriilor cinematografice, m-am surprins tintuita in loc de filmul adolescentei mele, „Love Story”, difuzat la televizor.
Am stat langa Oliver al meu 🙂 , am privit spre aceeasi poveste, ne-am tinut de mana si am tacut. Doar pauzele de publicitate ne-au dat ragazul sa ne privim in ochi si sa ne sarutam. Fara vorbe, fara comentarii.
Mainile noastre impreunate ca intr-o rugaciune sfanta au spus tot ce emotia ne-a impiedicat sa rostim.

Anunțuri

Acțiuni

Information

8 responses

13 02 2011
andra

🙂 (cuvintele sunt de prisos.)

13 02 2011
Daniel Iordachioae-Nouri

Ce frumoasa e iubirea… 🙂
Si ce ma enerveaza cei care din snobism hulesc sau denigreaza sarbatorile de genul asta… Maine este Sfantul Valentin, o sarbatoare importata… SI CE DACA ?
Decat tot felul de importuri facute penal, pe sub mana, uite ca am importat si noi ceva folositor ! Decat tonele de sarbatori prin care sarbatorim nasterea, viata sau moartea cate unuia care a suferit sau s-a chinuit pentru te miri ce, mai bine o sarbatoare care sa ma bucure sau care sa le aduca aminte acelora care nu mai stiu decat sa urle si sa se dea in spectacol…

LA CAT MAI MULTE SARBATORI DEDICATE IUBIRII !!!

O sa propun sa importam si de la rusi, chinezi sau africani cate ceva in domeniu ! 🙂

IUBITI SI O SA TRAITI !

14 02 2011
nouria

Pe cine intereseaza parerea altora despre Ziua indragostitilor?
Noi sa fim fericiti! 🙂

13 02 2011
Iulia Vlad

Ce frumos!!! M-am emotionat. Mie imi place Sf. Valentin la nebunie, dar nu cu trandafiri rosii, bomboane de ciocolata si carduri gindite ( si in cel mai bun caz simtite) de altii. Mie imi plac trandafirii gigantici de hirtie creponata si decoratiile ce atirna din tavan, cu care mi-am umplut sufrageria si pe care le-am facut eu cu mina mea timp de 2 saptamini printre alte activitati cotidiene ” mai importante”.Si imi plac si bucatele de hirtie reciclata cu litere stingace si inegale care sunt scrise acolo numai pentru mine. Cum sa spun ca mi-am pierdut vremea cu prostii cind iubitul meu numeste ” magic” tot ce fac eu cu minutele mele? Va doresc din inima tuturor sa simtiti mai mult, mai bine si mai frumos.

13 02 2011
Criss

O superba poveste de dragoste, cred ca e cea mai frumoasa din istoria filmului. Si trista… Dar cu toate astea ma uit oricand cu placere si emotie la acest film. Mai am cateva care-mi sunt dragi. Din pacate tot triste. „Toamna la New York” , o poveste oarecum asemanatoare cu „Love Story”. Si „Splendoare in iarba”, un film pentru care am chiulit doua zile la rand de la scoala 🙂 ca sa-l vad.

13 02 2011
Ariana

La multi ani tuturor indragostitilor,prieteni virtuali actuali dar si viitori,celor ce traiti cele mai frumoase sentimente curate si sfinte ,cei ce va bucurati de acest minunat dar oferit de viata!! Sa le conservati cu sfintenie fiindca constituie „motorul”existentei noastre pe acest pamant! Apropos de” Love Story”draga Nouria ,acest film la epoca respectiva reprezenta un adevarat” manual”al indragostitilor din acea perioada ,cand oamenii stiau sa iubeasca si vibrau, exact ca tine si sotul tau ,revazand acest frumos film. Este minunat sa iubesti si sa fii iubit !!

14 02 2011
laura

Mie imi plac povestile de dragoste cu happy end:))

14 02 2011
nouria

Andra, te imbratisez cu drag!
Iulia, te vreau la fel de fericita ca acum toata viata!
Criss, cred ca toate visam in vremea adolescentei povesti ca cele din filme, dorindu-ne, insa, un final mai ingaduitor.
La multi ani, Ariana, si tie! Mi-a placut mult ideea cu „manualul indragostitilor”. Oare copiii din ziua de azi ce astfel de „manuale” au?
Laura, mie imi plac povestile de dragoste fara „end”. 🙂
Va doresc si eu sa celebrati iubirea asa cum visati, azi, maine si mereu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: