Ma deranjeaza binele tau

20 01 2011

Aceasta e formula eleganta a marlanescului „nu te mai lauda atata”.

Sunt oameni, sper ca nu prea multi, care se simt oripilati de binele altora. Nu suporta sa afle ca lui X ii e bine. Se simt lezati sa citeasca sau sa auda ca acelasi X are impliniri profesionale si personale. Ar da orice sa auda ca omul acela e bolnav de cancer, are paduchi, a dat masina peste el, l-au dat afara de la serviciu, i-au murit rudele injunghiate sau otravite sau insusi „laudarosul” si-a pus sfoara de gat pentru ca nu mai suporta viata nenorocita din familia lui de doi bani.

Nu ma intereseaza de unde vine frustrarea unor astfel de indivizi, dar m-am gandit sa le ofer o poveste pe placul lor. Asta pentru ca am decis de la inceput ca toata lumea care-mi trece pragul casutei virtuale sa se simta bine. Prin urmare, pe oamenii normali la cap ii invit sa-mi descopere talentul literar si imaginatia (na, ca iar m-am laudat), iar pe cei care se simt lezati de binele nostru (al meu si al familiei mele) ii invit la un orgasm mental:

„Intr-o zi de vineri am decis sa-mi scot maseaua de minte care ma chinuia de luni intregi. Urlam de durere neincetat, pana mi-a dat sotul meu una peste gura de m-a linistit. Totusi, n-a reusit sa-mi scoata maseaua. Era nevoie de mana unui specialist. Puroiul si infectia nu trec cu una, cu doua.

M-am prezentat la cabinet si doamna doctor mi-a facut o injectie cu un ac mare. Am lesinat de frica. Mi-a mai dat si asistenta vreo doua palme ca sa ma trezeasca, dar maseaua tot n-a vrut sa iasa. A fost nevoie de instrumentele alea sinistre ca sa scap de mizeria din gura. Tragea dentista de mine de parca voia sa-mi scoata capul cu totul. Sangele a tasnit pe halatul ei, pe masca ce-o avea la gura, iar maseaua tot n-a vrut sa iasa. Am mai lesinat de cateva ori, dar in final m-am eliberat. E adevarat ca m-a cusut dupa aceea cu un ac mare si cu o sarma (nu era chiar ghimpata, sorry), dar n-am mai putut sa vorbesc. Iar a doua zi aveam emisiune. E lesne de inteles ce s-a intamplat. Am fost data afara de la serviciu pe motiv ca n-am dictie. Ca sa nu va mai spun ca extractia m-a costat un milion jumate, toti banii nostri din casa. A ramas copilul fara lapte.

Sotul meu era foarte furios ca am dat ultimii bani pe o amarata de masea cu puroi, asa ca m-a trimis sa fac rost de altii. Eu nu prea stiu sa fac multe lucruri, iar de imprumutat n-aveam de unde fiindca nu ne mai da nimeni, dar mi-a venit o idee. Uite asa am ajuns sa iau legatura cu toti amantii mei avuti in timpul casniciei si sa-i rog sa-mi dea si mie cate 10 euro, macar, fiecare. Nu le-am spus ca sunt leftera, i-am mintit ca vreau sa-mi pun silicoane si n-am toata suma aferenta acestui scop nobil. Unii m-au crezut (uitasera ca nu e cazul) si mi s-au adunat in cont vreo cinci mii de euro.

I-am dat banii sotului meu, bucuroasa fiind ca, desi somera, am putut sa strang atata banet. Nici nu m-a intrebat de unde ii am. I-a luat si a iesit pe usa. Credeam ca se duce sa ia lapte copiilor, dar m-am inselat. N-a mai venit acasa. O zi, doua, trei. In timpul acesta, eu cu cei mici ne uitam pe geam si ne ghiortaiau matele. Imi venea sa-i iau in brate si sa ma arunc cu ei in gol. Ramasesem si fara sot, si fara bani, si fara serviciu, si fara maseaua de minte.

Cand, deodata, mi-a venit in minte ideea salvatoare. Stiam ca i-a scris pe internet sotului meu o duduie blonda care avea niste poze cu ea in chiloti si m-am gandit ca, poate, stie dumneaei, saraca, de soarta lui. M-am gandit ca el, milos cum il stiu, s-o fi gandit sa-i cumpere fetei niste hainute ca sa nu raceasca pe gerul asta. Si-am luat legatura cu domnisoara. Mi-a spus triumfatoare ca el s-a mutat la ea in vila, ca i-a devenit iubit si peste, si ca n-are de gand sa se mai intoarca vreodata la viata de mizerie pe care a avut-o alaturi de mine.

Sufar si ma dau cu capul de pereti. Asa cum era el, bataus, mitocan, betiv, curvar, era al meu. Era tata „la copii”.

Ce sa ma fac eu acum? Cine ma mai angajeaza pe mine la varsta asta? Cine ma mai ia pe mine cu doi copii? Cui sa mai cer bani? Pentru ce implant?

Plang si scriu, dar n-o sa mai scriu mult fiindca mi-am taiat venele si sangele imi curge pe tastatura si cred ca o sa mi se strice laptop-ul asta pe care mi l-a cumparat el, saracutul, cu banii pe care i-a furat de la stat.

Cat sunt de nefericita si ce viata scurta am avut.

Adio!”

Anunțuri

Acțiuni

Information

11 responses

20 01 2011
oana

Hai ca esti tare ! :))) Eu ti-am mai zis sa nu-ti lasi talentul literar sa se risipeasca asa…. Era si timpul sa ne mai povestesti ceva. Parca il si vad pe Daniel plecand furios din fata calculatorului pentru a-ti aplica corectia ..))
Da’ sa stii ca tot o sa-i roada invidia pe unii pentru ca, din toata povestea asta, tu ai ramas cu casa !! Na ca nu te-ai gandit la asta !
Te pup !

20 01 2011
rokssana

hahahahaha..Nouria,felicitari! Imaginatia ta e sclipitoare….cine te-a suparat asa de rau?

20 01 2011
Alina

M-ai facut sa rad!Chiar ai talent literar si o imaginatie bogata!Doamne fereste de o viata ca cea descrisa de tine putin mai sus!Bine ca a fost doar vb de imaginatie!
Te pup! O zi excelenta!

20 01 2011
Anemari

🙂 N-ai trimis si tu measjul asta de luni, sa-mi fi mers bine toata saptamana! E bine si joi, o sa am un weekend super. :)))

20 01 2011
maria alexandra

Si totusi, ce fel de resorturi interioare ne face pe multe dintre noi sa fim asa? Educatia primita… are si ea o vina. Dar ce altceva ne anuleaza complet? Si..de ce?

20 01 2011
aroma

Esti geniala! Am ras cu lacrimi. Acum cred ca toate proastele sunt multumite. 🙂

20 01 2011
Ariana

Ne anulam noi de „fraiere” fiindca de cele mai multe ori punem cu mult mai mult la „treaba” sufletul,simtirile,sensibilitatile si nu creierul ,cum ar trebui ! Povestea Nouriei ar trebui sa faca foarte multe femei sa reflecteze !

20 01 2011
nouria

Da, Oana, am uitat sa specific ca in timp ce scriam cu ultimele puteri, butelia mea de la aragazul ramas de la bunica a explodat. Totul s-a facut scrum, iar acum va raspund din iad. 🙂
Rokssana, imaginatia mea nu trebuie decat provocata. Nu m-a suparat nimeni, doar m-a inspirat. 🙂
Draga Alina, astea sunt povestile care „prind”. Daca ai sti cate vizite am primit astazi…
Anemari, ma bucur ca ti-am oferit un weekend fericit. Te mai astept pe la mine. 🙂
Maria Alexandra, cred ca si educatia are o vina, dar in primul rand frustrarile adunate, neimplinirile, invidia. Ne simtim mai bine cand vedem ca altora le e mai rau decat ne este noua. Iar binele altora ne jigneste fiindca noi nu-l avem.
Aroma, eu am vrut sa multumesc pe toata lumea. Daca mi-a iesit, ma bucur. 🙂
Ariana draga, a fost o gluma si singura concluzie ar fi: nu va scoateti maselele de minte vinerea. 🙂 Glumesc!

20 01 2011
andra

:))))))) „mai vrem, mai vrem nenorocireeee!” :))))
P.S. Frustratii nu se pot bucura de binele altora, pentru ca ei nici macar de al lor nu se bucura. Ce te mira???

20 01 2011
Daniela

Cu un ochi rad si cu unul…suspin. :))
Chiar azi am patit: vorbeam la telefon cu un coleg din scoala generala. Si mi-am amintit ce viata nasoala am avut eu in anii aceia, cum imi spuneau ei „tzaranca” pentru ca ma transferasem de la scoala de la tara, dar cum isi copiau temele de la mine…Si dupa ce i-am mai povestit razand cateva amintiri de genul asta, fostul coleg, cu vocea pierita, m-a intrebat de ce vorbesc, totusi, asa de frumos cu el. Dupa aceea mi-a marturisit ca ii este rusine ca a fost asa de nesimtit in adolescenta. M-a uns la inima! :))
Concluzia: nu putem fi netrebnici la nesfarsit pentru ca vine vremea judecatii. Iar judecatorul cel mai aspru suntem chiar noi insine.

24 01 2011
nouria

Frumos exemplul tau, e posibil sa fie cum zici cu judecatorul cel mai aspru, dar eu n-as astepta atat. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: