Barbatul copil

29 10 2010

Aud foarte des constatarea sotiilor cu state vechi de plata sau a concubinelor ferecate in relatii aproape libere de constrangeri, ca barbatii ar fi niste copii mai mari. Gingasa apreciere. Magulitoare experienta. Sa ai grija de doi, trei prunci mici si de unul mare. Asta te califica pe tine drept o mama prin excelenta, o femeie responsabila, capabila sa duca pe umeri mai multe vieti.

Dar ce se ascunde, de fapt, in spatele acestei sintagme? Ce inseamna „barbatul copil”?

Sa fie vorba despre un om matur care a uitat sa creasca? Sa fie vorba despre un om care se simte depasit de responsabilitati, care se retrage intr-o lume a lui? Sau poate se refera la barbatul prea ocupat cu lucrurile importante ale planetei (razboaie, criza, incalzire globala, sfarsitul lumii etc.) pentru care problemele marunte ale cotidianului nu prezinta interes si pe care le lasa in grija femeii din casa?

De obicei, fara a lua in calcul exceptiile (si probabil toti se considera o exceptie), barbatul nu isi incarca memoria cu lucruri inutile. El trebuie sa fie anuntat in prealabil ca nu mai e paine (de exemplu), desi ultima felie a fost mancata de el insusi. Abia apoi va face un drum pana la alimentara ca s-o cumpere. Asta daca e un om saritor, ca daca nu, tot tu te duci si dupa hrana. Daca se umple cosul de gunoi, de asemenea trebuie anuntat. Nu stiu de ce, dar il duce abia dupa ce ii spui tu. Hainele aruncate prin cele mai ingenioase locuri din casa, ajung in sifonier sau in masina de spalat abia dupa ce ai decretat tu, a cata oara, ca nu mai pui mana sa le aduni.

Agenda zilnica a familiei este cartea de onoare in care tu trebuie sa scrii fara exceptie: azi mergem la cumparaturi, maine ducem copilul la pian, poimaine mergem la film, raspoimaine trebuie sa te duci la doctor, saptamana viitoare avem programare nu stiu unde, iar in week-end ai de facut aia, in timp ce eu fac ailalta.

Femeie fiind si avand un barbat copil in casa, trebuie sa fii foarte organizata. Nu e permis sa omiti nimic, fiindca risti sa ti se scufunde barca. Ba trebuie sa ai grija sa-si ia si caciulita pe cap cand e ger, ca nu cumva sa raceasca, fiindca asta ar fi chiar catastrofa. Imbolnavirea lui inseamna nopti nedormite, liste de medicamente si orele aferente ingurgitarii lor, ceas desteptator in miez de noapte si alte distractii de acest gen care ti-ar incarca si mai mult lista de responsabilitati. Mai bine ii indesi dragut caciula pe cap si eviti neplacerile ulterioare.

Am omis sa scriu despre multe alte maruntisuri pe care o femeie de casa trebuie sa le aiba in vedere. Facturile si scadentele lor (pai daca nu-ti incarci tu memoria cu datele la care trebuie platite, cine s-o faca?), sedintele cu parintii, olimpiadele copilului, temele lui, activitatile extrascolare (daca incurci pianul cu inotul, s-ar putea sa constati ca cel mic e un mare tenismen:), si cate si mai cate nimicuri de care esti direct responsabila.

Si cea mai draguta intamplare pe care am auzit-o a fost cea in care sotia ii spune sotului (conform obiceiului impamantenit de ghidonare a lui prin cotidian): „azi e luni, ai meci cu baietii la 19, sa nu uiti!”

Anunțuri

Acțiuni

Information

16 responses

29 10 2010
Ariana

De vina pentru aceasta” insensibilitate „a baietilor, viitori barbati ,cred ca sunt mamele ce nu-si responsabilizeaza progeniturile ! Si tatii au rolul de a da exemplu pozitiv in ceea ce priveste respectul pentru femeia(mama,sotia)ce ii sta alaturi ! Toate acestea sunt carente ce noi suntem obligate sa le suportam si sa ne facem ca nu vedem .Trebuie sa-i iubim asa cum sunt ca oricum noi i-am ales !!

29 10 2010
andra

Ariana, subscriu.

30 10 2010
Daniela

Eu am inteles de mai multa vreme cum sta treaba. Mama e o furnicuta cu serviciu care tine casa curata si frigiderul plin cu mancare sanatoasa. Tot ea ne da telefon si ne intreaba daca si cand am mancat. Tot ea are grija sa ne respectam programul pe care l-am anuntat in prealabil cu o seara inainte, provocati fiind de intrebarea „Maine ce faci?”.

Exista viata si in lipsa ingerului caruia ii spun mama. In situatia asta, lucrurile decurg astfel: atat eu cat si sora mea si tatal meu suntem bucatari decenti si suntem in stare sa fierbem niste chestii din debara si din frigider ca sa ne hranim fara sa ne facem rau. De asemenea, toti trei cunoastem si valorificam notiuni precum matura, farash, aspirator, carpa de praf, masina de spalat etc. In plus, suntem perfect capabili sa mergem la cursuri, sa prindem trenul, sa raspundem la e-mail-uri etc.

In prezenta mamei, in schimb, devenim toti trei copii neajutorati…

30 10 2010
nicoleta

sunt de acord cu ce scrie ariana. totul pleaca de la educatia primita sau nu acasa.

30 10 2010
aroma

Bineinteles ca educatia de acasa isi spune cuvantul. Daca a fost invatat sa i se aduca totul pe tava, de ce s-ar stradui la maturitate sa renunte la confort. Si totusi eu cred ca si femeia langa care sta (sotie, iubita) are un cuvant de spus. Daca la inceputul relatiei fixeaza niste reguli si nu se abate de la ele ceva s-ar putea indrepta. Daca de la inceput nu ii aduni sosetele de pe jos si constata ca nu mai are cu ce se incalta, o sa se deprinda singurel sa le adune, chiar daca mamica nu l-a invatat. Eu asa cred si asa procedez la mine acasa.

30 10 2010
florina

Cu barbatii lenesi si puturosi nu prea stau de vorba:)nu merita atentia mea:)ce fel de educatie au nu ma intereseaza pt ca nu am de gand sa-i educ eu:)are balta peste:)

31 10 2010
wlfp

Draga Florina,
Mi-a placut ce ai scris. Femeile nu au ce sa-si bata capul cu puturosi si lenesi. Am tinut si eu unul din asta o vreme pe langa mine, pana m-am lamurit cine e, dupa care l-am trimis la maica-sa sa-i dea de mancare si eu mi-am cautat un partener de cursa lunga responsabil.
Eu cred ca tine mult de educatia primita de acasa si de mentalitatea societatii.
Umbland un pic prin lume, am observat ca doar in Romania se cocolosesc la maxim barbatii (nu am locuit in Italia, ce-i drept), dar la noi femeia le face pe toate, iar barbatul are grija de bere si de meci.
Ei bine in Polonia nu e asa, nici vorba, mai sunt cazuri izolate, dar babatii in marea lor majoritatea sunt responsabili si eventual impart treburile casei, eu platesc facturile, tu faci de mancare, eu duc copilul la scoala, tu il iei.

2 11 2010
Criss

Posibil ca mamele sa aiba o mare parte din vina. Recunosc, ma simt oarecum „atinsa” pentru ca si eu imi cocolosesc excesiv copilul. Bine, baietelul meu are doar 7 ani si jumatate, dar e foarte legat de „fusta mea” cum s-ar spune si cred ca asa va fi mereu. (Inca doarme cu mine.) :”> Eu sunt oarecum o mamica „closca” 🙂 dar e singurul meu copil si oricat imi atrage sotul atentia ca nu fac bine, mi-e imposibil sa nu-l cocolosesc la maxim.

2 11 2010
nouria

Draga Ariana, bine ai venit pe blog! Din pacate, ai dreptate. Si eu cred la fel. Si pentru ca am baiat si e destul de mare ca sa priceapa, il invat sa fie ordonat, refuz sa mai strang dupa el sau atunci cand o fac ii spun:”daca o sa faci asa si cand o sa fii la casa ta, nevasta-ta pe mine o sa ma injure ca n-am fost in stare sa te cresc cum trebuie”. Asta il pune pe ganduri si data urmatoare e mai atent. Pana uita din nou. 🙂
Daniela, te inteleg perfect. Cand stateam la mama acasa si eu faceam la fel. In prezenta ei deveneam copilul neajutorat. Abia acum, insa, inteleg ce insemna asta pentru ea. Atunci credeam ca mi se cuvine, acum realizez ca n-ar fi fost rau deloc sa ma mai descurc si singura.
Aroma, ai dreptate si tu. Daca nu strangi o zi, doua, noua, pana la urma cineva tot trebuie sa puna mana. Oare cine? 🙂
Florina, se simte din mesajul tau ca esti sau ai devenit o femeie independenta. N-ai nevoie nici sa educi copiii altora, nici sa strangi dupa altii. Daca ti-e bine asa, bravo tie!
Wlpf, ma bucur daca ai gasit un om care sa te ajute si sa imparta cu tine toate „nimicurile” cotidianului, chiar daca n-a fost sa fie mai aproape.
Criss, la 7 ani e destul de mic baietelul tau, dar atunci cand va mai creste, daca il inveti sa dea o mana de ajutor dupa posibilitatile lui, vei constata ca viata ta va fi mai usoara, iar a sa mai frumoasa atunci cand va creste si va fi la casa lui. Eu la concluzia asta am ajuns, in urma experientei de mama de baiat care tot „closca” e, dar care vrea sa-l invete sa zboare. 🙂

2 11 2010
Claudia

apropos de faza cu painea: si se dau mari ca in preistoric ei erau vanatorii care procurau hrana familiei …. God really has a sense of humor! :)))

si alta faza faina: dupa ce se casatoresc trebuie sa le puna nevasta caciula pe cap, dar se dau mari cocosi cu cuceririle de dinaintea casatoriei :)))))))

…good post! 🙂

2 11 2010
Claudia

mda… „cu cuceririle” e cacofonie… pardon!

2 11 2010
nouria

Cu multele cuceriri 🙂 🙂 🙂

2 11 2010
nouria

Am scris in acelasi timp, Claudia. M-ai facut sa rad.:)

13 11 2010
coramica

Iubi meu e ca un copil cu gura mare, dar are suflet bun si-i iert multe, ii fac pe plac, desi, uneori, e foarte greu. Ma ajuta si el, dar trebuie laudat dupa aia, normal

13 11 2010
nouria

Coramica, ma bucur sa te (re)citesc! In comentariul tau se simte dragostea. Asta e tot ce conteaza si tot ce ne face sa mergem mai departe.

13 11 2010
coramica

Multumesc mult! Salutari tie, lui Daniel si copiilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: