Cui sa faci confidente?

14 09 2010

Mai poti face cuiva confidente in ziua de astazi? Mai poti avea incredere in cineva in vremurile astea in care suntem care pe care?

Cand ti-e cel mai greu, cand iti vine sa urli de durere sau cand ramai mut, privind in gol, numele cui iti vine in minte ca salvator al sufletului?

Cel mai des cred ca ne gandim la mama ca la un liman. Apoi, vine gandul urmator care ne sopteste sa n-o amaram cu problemele noastre. Stim ca un parinte este cel mai nefericit atunci cand isi stie copilul macinat de griji. Si-atunci alegem s-o protejam. Si tacem.

Persoana iubita ar fi a doua pe lista salvatorilor de suflet ranit, dar e posibil ca povestea noastra sa nu fie inteleasa cum trebuie, si-atunci ne inchidem in noi si tacem.

Prietena cea mai buna ar putea sa fie un aliat de nadejde si un pansament pentru ranile acumulate. Nici nu sufera ca o mama, nici nu e implicata ca un iubit. Ar putea fi obiectiva, dar ce te faci daca intr-o zi devine din cea mai buna prietena cea mai rea prietena? Ti-ai mai lasa sufletul pe mana ei?

Cu cine sa vorbesti atunci cand ti-e greu? Cine sa te-ajute atunci cand ti-e imposibil sa vezi drumul? Pe cine intereseaza problemele tale si cine ar fi in masura sa se implice fara ca mai apoi sa platesti inmiit favorul? Cine mai poate pastra pentru el informatiile pretioase fara sa le trambiteze apoi lumii intregi?

Mai sunt oameni in care sa te increzi? Cui sa faci confidente?

Anunțuri

Acțiuni

Information

18 responses

14 09 2010
laura

Interesant subiect….In cazul meu raspunsul este foarte simplu, tocmai pentru ca la mine nu exista prietena/prietenul cel mai bun ( am crezut la un moment dat ca exista, dar m-am inselat amarnic). Drept urmare, tot ce am pe suflet spun sotului meu care imi este si foarte bun prieten, spun duhovnicului meu care este inainte de toate un om extraordinar si care stiu ca imi vrea binele dezinteresat. Parintii ii las pe ultimul plan, pentru ca, asa cum ai spus si tu nu vreau sa ii fac sa sufere si sa ii impovarez si eu cu ale mele. In general viata a cernut oamenii care ma inconjurau si au ramas langa mine cei care au vrut si au stiut sa ramana langa sufletul meu. Conteaza insa foarte mult, cred eu, si ce fel de om esti…deschis sau nu, sociabil sau nu. Am observat ca oamenii sociabili tind sa se confeseze oricui sau cel putin mult mai usor decat persoanele mai retrase care de multe ori nici nu simt nevoia sa se confeseze.

14 09 2010
irina

Un catel sau o pisica…..aia chiar te asculta( ma rog, matza mai putin si numai daca interesul e al ei 😀 ) si ce-i mai important…nu zic la nimeni si un nas umed lipit de obrazul tau sau un tors molcom fac cat o mie de incurajari verbale..: D

14 09 2010
mirna

Eu daca am o problema sau o neliniste discut cu prietena mea. Si am incredere in ea. Si nu ma supar cand ma ”trage de urechi” daca am gresit, sau ma dojeneste cand nu am dreptate.
Nu stiu cum este cand cea mai buna prietena se transforma in cea mai rea prietena. Atunci…acea prietena de fapt nu iti e prietena cu adevarat. Si ai facut o alegere gresita din start. Persoana respectiva am putea-o numi cunostinta. Si nu cred in prieteniile nascute peste noapte.
Eu ma laud cu prietena mea, pe care o cunosc de cand aveam 3 ani. Am fost la gradinita impreuna si la aceeasi scoala, dar in clase diferite. Miile de kilometri care ne despart de 16 ani, nu au afectat in vreun fel prietenia noastra. Sa traiasca messenger-ul, unde ne vedem si palavragim cu orele aproape zilnic absolut orice: de la ce se poarta in toamna lui 2010 , educatia copiilor , amenajari interioare si mai ales despre probleme personale.
De obicei e greu sa vorbim cu mamele. Pentru ca ele sufera si isi fac griji pt copilul lor pt orice chestie minora.Iar partenerul de viata e de sex opus , asa ca are alte idei in probleme personale.

14 09 2010
Mihaela

Nouria, stiu ca poate nu suna chiar asa de practic, dar Dumnezeu este singurul in care poti sa te increzi asa cum vrei si ai nevoie – incearca sa ai o relatie cat mai apropiata cu El. Niciodata sa nu te increzi in om!

14 09 2010
nouria

Laura, tot pe umerii sotului pica greul. 🙂 Stiu, asa fac si eu, dar cand am impresia ca nu pricepe imi vine sa tac. Doar imi vine. 🙂
Irina, sunt perfect de acord cu tine. 🙂 Daca ar putea vorbi animalele de companie…
Mirna, ma bucur ca ti-ai gasit confidenta ideala. Nu cred ca e o problema cand un om in care ai investit incredere iti spune ca gresesti. Problema e sa-l gasesti. Si eu am o astfel de persoana in viata mea, dar, din pacate, ne intalnim mai rar decat ne-am dori si atunci nu stim care sa vorbeasca mai intai. De multe ori prefer doar sa ascult.
Mihaela, ai mare dreptate, dar stii de ce nu-mi ajunge explicatia asta? Pentru ca deocamdata traiesc printre oameni si mi-ar placea sa-mi gasesc raspunsurile cu ajutorul lor. De multe ori e imposibil, insa, si tot cu Dumnezeu ramai.

14 09 2010
Dorina

Hmm…imi place tare acest subiect. Mai ales ca m-a pus si pe mine pe ganduri…Eu de cand ma stiu spun..vorbesc…comunic cu mama. Despre orice…oricand… In schimb de cand a plecat, vorbim mai rar dar nu ii mai spun chiar totul….pentru ca fiind departe oricum nu exista secunda sa nu se gandeasca la mine…cum fac si eu de altfel, dar ii este de ajuns tristetea ca este departe de mine incat sa o mai chinui si eu cu alte probleme, asa ca pe cat posibil incerc sa ii ascund lucruri mai triste..probleme…{desi eu stiu ca ea ma simte cand nu e ceva in ordine cu mine!}

In naivitatea mea care la un moment dat m-a acaparat,am apelat si eu la „prietena mea cea mai buna…” dar m-am convins ca oamenii pe care ii crezi „cei mai cei” vor fi primii care te dezamagesc…asa ca dupa o prietenie de 13 ani am renuntat…de fapt prietenia in sine a renuntat singura 😛

Cativa ani am fost o persoana destul de introvertita {exceptie cu mama} si pot spune ca desi m-am „vindecat” de aceasta, totusi sunt o persoana care asculta…da sfaturi…ajuta….tot timpul pentru ceilalti….dar EU?!

15 09 2010
Criss

Unele lucruri nu le poti discuta nici cu mama nici cu sotul si ramane doar prietena/prietenul. Mare grija totusi la prieteni.
Eu chiar am patit-o cu o „prietena” care s-a intors impotriva mea si mi-a devenit dusman. Bine ca am totusi un prieten adevarat cu care pot vorbi absolut orice, in care pot avea incredere si care e dispus sa ma ajute oricand cu un sfat sau o vorba buna. Am invatat insa pe pielea mea ca nu e bine sa am incredere in oricine.

15 09 2010
vorbemari

nu spun nimanui. Nu cred ca ar intelege.

15 09 2010
roxana udrea

„Persoana iubita ar fi a doua pe lista salvatorilor de suflet ranit, dar e posibil ca povestea noastra sa nu fie inteleasa cum trebuie, si-atunci ne inchidem in noi si tacem.”….de ce?ai incredere in iubitul tau..el e singurul care poate,stie si vrea sa te ajute…chiar daca crezi ca te intelege gresit,explica-i din nou-comunicarea e cheia,nu?…daca despre cei mai buni prieteni care intr-o zi iti pot deveni dusmani…ai dreptate….iar ultima solutie poate fi un bun psiholog:)

15 09 2010
georgeta diaconu

Ma consider o femeie norocoasa pentru ca am multe surori.Ele reprezinta pe langa copii,o a doua mare bogatie a sufletului meu.Mi-au fost intotdeauna alaturi ,mi-au dat cele mai bune sfaturi,m-au criticat atunci cand a fost cazul.Relatia noastra este cu totul speciala,copii mei sunt si ai lor ,copii lor sunt si ai mei.Desi viata m-a incercat cu poveri mult prea grele,ele mi-au fost alaturi si m-au tinut pe linia de plutire.Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit astfel de surori si parintilor ca au stiut sa ne faca sa ne iubim dezinteresat si sincer.Multumesc Nouria ca prin abordarea unei astfel de teme am avut ocazia sa vorbesc de persoane dragi mie.

15 09 2010
nouria

Dorina, partea plina a paharului este ca persoanele introvertite sunt considerate misterioase si provoaca mai mult interes decat cele care vorbesc mereu. Dar prea multa introvertire strica.
Criss, l-am vazut pe fiul tau in fotografiile din prima zi de scoala. E atat de elegant si de frumos! Sa fie sanatos si norocos!
Vorbemari, chiar daca nu intelege, macar sa asculte. Conteaza si asta foarte mult.
Roxana, bun venit! Stii ce cred eu? Prea multa comunicare oboseste la un moment dat. Prefer faptele in detrimentul vorbelor. 🙂
Georgeta, ma bucur ca ne-ai povestit despre surorile tale si citindu-te m-am felicitat in gand ca cei doi copii ai mei se au unul pe altul. Cred ca e cel mai bine asa.

16 09 2010
cleopatra

ce norocoasa esti, Georgeta! roaga-te pentru sanatatea familiei dar si pentru norocul tau de avea o asemenea familie!

16 09 2010
Criss

Multumesc Nouria. :-*

16 09 2010
florina

Draga Nouria,este bine sa avem parinti,frati,surori si prieteni in care sa avem incredere,fara ei nu am fi oameni,devenim salbatici,dar din propria-mi experienta am vazut si simtit ca si ei au greutatile lor,viata traiul si ceea ce ma inconjoara m-a invatat sa gasesc solutiile singura si sa ma descurc singura,incredere totala nu am decat in mine:)o zi buna:)

17 09 2010
nouria

Mi-a placut, Florina, ce ai scris: „incredere totala nu am decat in mine”. Corect!

17 09 2010
IONUTZ

oricand ai nevoie, poti sa-mi dai un telefon 😉

17 09 2010
nouria

Stiu, Ionut, de-aia mi-esti drag. 🙂

22 09 2010
Liana Morar

Ce frumos ai pus problema….
Greu in lumea asta sa ai pe cineva de incredere 100%.
In 99% din situatii sotul meu imi este confident. Confident cred ca-i mai usor de gasit decat o persoana care sa te si ajute cand ai nevoie. Sa-ti spuna exact vorbele care-ti lipsesc.
Eu sunt dependenta de comunicare, desi mi-am mai franat pornirile din cauza faptului ca-mi aduceau multa suferinta fiind interpretata de multe ori gresit.
Ma regasesc in postura de a fi fost de cele mai multe ori confidenta, iar cand aveam o problema o pastram pentru camaruta inimii mele….
100% confident si cel care stie momentul si ajutorul potrivit este doar Dumnezeu. Am scris despre asta cand am inceput blogul si chiar daca nu am nu stiu ce talent scriitoricesc am descris exact trairile mele de atunci.
Te invit cand ai timp sa citesti aici:
http://liana-blog.navigate.ro/?p=15

Te pup si ma bucur asa de tare ca esti un om intelept, sensibil si comunicativ. Ma regasesc mult in tine si asa bine-mi face:)!

PS. La multi ani baiatului tau, cu sanatate si cu o viata lunga si frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: