Unde vom ajunge?

6 09 2010

Propunea o prietena de pe blog sa vorbim despre bunul simt. Complex subiectul, dar de fapt atat de simplu. Ce inseamna pentru fiecare bunul simt? Cum se manifesta el? Cine il apreciaza? Cam asta imi propusesem sa intreb, dar in urma unei intamplari vazute acum doua zile, singurul lucru pe care vreau sa-l mai stiu este daca bunul simt mai exista?

Eram intr-un taxi, la semafor, in coloana, in miezul zilei. Se facuse verde, dar nimeni nu parea sa-si doreasca sa plece. M-am uitat atenta la soferii din masini si-am vazut ca toti cascau gura uitandu-se in spate. M-am uitat si eu. Doi barbati cu par alb in cap, unul imbracat in costum, celalalt mai putin elegant, coborasera din masini, in mijlocul coloanei si se bateau. Da, oameni buni! Isi carau pumni si picioare, se dadeau cu capul de masini. Nu mi-a venit sa cred. Unul dintre ei avea si sotia cu el. Coborase femeia disperata si se chinuia sa-l impinga pe batausul in costum cat mai departe de sotul ei. Ala nu se lasa si dadea cu picioarele.

Taxiul meu a plecat. Alte masini au ramas in loc sa priveasca spectacolul. Nimeni nu claxona, nimeni nu intervenea, nimeni nu se mai grabea.

In ce tara traim? Ce oameni sunt romanii astia? (Erau romani 100%, nu erau din vreo minoritate nationala.) Unde e bunul simt? Unde e educatia? Suntem oameni sau animale? Cat de primitivi suntem? S-au terminat argumentele, vorbele, discutiile? Unde e toleranta? Unde e civilizatia? Unde vom ajunge?

In tara asta, printre oamenii astia cresc copiii mei. In tara asta mergem noi pe strada. In tara asta circulam cu masina. Printre oamenii astia ne invartim. Sunt conationalii nostri.

Mi se rupe inima cand aud cum vorbesc strainii despre noi. Ma doare sufletul sa aud ca facem parte din lumea a treia a Europei. Ma revolt si ma simt jignita, DAR… oare n-au dreptate oamenii aia? Oare n-au inteles inaintea noastra cu cine au de-a face?

Noi ne laudam cu doua, trei personalitati ( pe care, din cand in cand, le mai desfiintam si pe acelea), ne laudam cu inaintasii, cu Stefan cel Mare, cu Eminescu, dar grosul, marea masa, majoritatea sunt cei printre care traim azi, acum, aici. Si ce daca romanul nostru a inventat insulina? Asta ne face pe noi mai nobili? Meritul lui e cumva meritul nostru?

Au fost cativa. Poate mai sunt si acum cativa, dar nu se vad, nu se aud, nu li se da importanta.

Acum e la putere cel care da cu pumnul, cel care fura, cel care minte, insala, violeaza, omoara. El e romanul celebru pe care il stie toata planeta. El e romanul cu care ne intalnim pe strada si pe care trebuie sa-l ocolim ca sa nu primim un pumn in gura.

Mi-e rusine! Mi-e mila! Mi-e sila!

Anunțuri

Acțiuni

Information

13 responses

6 09 2010
Daniela

…Sa inteleg ca inca te afli in curatenia de toamna… Poti alege sa nu faci ca ei. Cu siguranta nu vei reusi sa ii schimbi. Apoi, prin exemplul propriu, copiii tai vor invata numai ce e bun si vor gasi puterea sa se fereasca de tot ce e rau. Mai tarziu, vei avea surpriza placuta sa constati ca macar cativa oameni te-au luat drept exemplu. Poate asa se va raspandi binele in lume…

6 09 2010
Claudia

Oh da, oh da, oh da… asta e ceea ce trebuie sa simtim: sila si rusine. nu sa ne indignam de zici ca am fi poporul ales si strainii ne-ar jigni.. NU! strainii sunt doar realisti si vad ceea ce este de fapt.

Tocmai pentru ca ar trebui sa imi cresc copiii printre aceste animale, nu fac copii… si pe zi ce trece realizez ca daca ii fac n-am alta solutie decat sa plec…

6 09 2010
irina

Numai acum ai ajuns sa-ti fie rusine de romani? Eu sunt ferm convinsa ca strainii au dreptate.Asta e unul din motivele care inca ma opreste sa plec din tara: ideea ca dincolo eu , care sunt medic o sa fiu la fel aratata cu degetul ca aia din „minoritati”…stiu asta pe patite: in 2006, cand am ajuns in Spania pe aeroportul din Madrid (venind din Elvetia de altfel, nu cu zbor low-cost) la vama nu au vrut sa-mi vorbeasca in engleza,au spus ca mint ca sunt studenta la medicina, ca facultatea e de 5 ani si nu de 6, asa ca eu sigur stiu spaniola si merg la munca….A fost poate cea mai ‘scarboasa” experienta de care am avut parte din cauza ca pe pasaportul meu scrie RO..
La noi in tara bun simt nu mai este de mult…si nu spun asta numai legat de cei tineri: am un pacient, profesor universitar,cam matusalemic la varsta care mi-a spus „auzi draga”…iar infirmierei ii vorbeste cu „dumneavoastra”…
Eu spre exemplu daca pacientii sau apartinatorii nu ma saluta cand intra in salon ii scot afara. Seful meu se supara, colegii ma privesc stramb insa pe mine asa m-a invatat mama: sa salut cand intru undeva!
Insa lucrul care ma enerveaza cel mai tare e urmatorul: romani plecati dincolo,care in tara respectiva se comporta exemplar:nu arunca pe jos, nu scuipa, trec pe la trecere…cand vin in tara insa..zici ca la vama are loc o operatiune de stergere a creierului! Nu mai tin minte nimic din regulile bunului simt!
Bine a zis Mircea Badea: traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!
Eu sper totusi sa nu mai traiesc aici pentru mult timp…..

6 09 2010
Dorina

In ultimul timp nu exista zi in care sa nu zic ca „nu e adevarat ce vad si aud”…dar din pacate este adevarat…citind postarea ta, mi-am adus aminte cum in prima mea vizita la Brasov, in urma cu 2 ani cand m-am dus cu tatal meu la inscrierea la facultate,am mers si noi ca tot omul la o plimbareala pe Republicii,ca deh auzisem ca e in „trend” 😛 si cum am pasit pe acea strada venea o doamna exact fata in fata cu mine,si INTRA in mine…..imi cer scuze {desi eu chiar nu am fost de vina!} dar deh….se uita urat la mine si pleaca! Mi-am zis…hmmm..tata ma mai cearta ca de ce nu am grija etc……la 5 minute la fel o persoana de vreo 15-16 ani,fata, si iar INTRA PUR SI SIMPLU IN MINE! Mi-am zis „what a heck?!” si da….am inceput sa INCONJOR oamenii ca e mai bine…si asta e un singur exemplu….

Dar da…este trist….provoaca furie…da,este LOCUL in care traim…sunt OAMENII intre care suntem si care ne inconjoara……. Pur si simplu imi este rusine de imi vine sa ma bag sub pamant cand vad vreun strain…sau ma imprietenesc si incepem sa vorbim despre ROMANIA!! DA,recunosc imi este rusine,dar oare va veni vremea sa imi dispara acest sentiment?!?! Hmm…greu de zis….

7 09 2010
wlfp

E de ajuns sa deschid presa din RO si mi-se face mila, sila si rusine, toate in acelasi timp si dintr-un singur ziar. Mai e si un sentiment de revolta, dar fata de ce? ma tot intreb. Cine-i responsabil, daca nu noi. Noi toti care toleram si tacem. Fiecare tacere face permisibila inca o magarie si asa ajungem in magaria deplina. Nu odata mi s-a spus sa tac, asa ca stiu cum functioneaza treaba.
Strainii, da, ne privesc rau, dar e mult de discutat. Multi dintre ei sunt si ignoranti, iar ignoranta prostie izvoraste.
Despre ce spunea Irina, cu romanii ce-si schimba naravul la granita, da, si-l mai schimba ce-i drept, aia care nu-s de narav bun, care stiu ca in strainatate nu le vor fi tolerate magariile dar in RO da.
Mai e inca un aspect al acestei probleme – in RO chiar daca vrei sa arunci o hartie la cos, nu gasesti cosul, poate vrei sa o pui in geanta, dar cand toti in jurul tau arunca de toate pe jos… traiesti printre noi, fa ca noi, cum mi-se mai spune, „iar aici nu e Polonia, asa ca nu ma mai critica” cand iti arunc fumul intre ochi. Bucura-te de el!

7 09 2010
pisica

paradoxal, nouria, dar suntem perceputi ca un popor cu mult bun simt. cu prea mult bun simt. am avut recent intalniri cu oameni de alte nationalitati si tema centrala a uimirii lor a fost exact bunul nostru simt.
si tot paradoxal, oameni buni si rai sunt pretutindeni, coruptie, mitocanie, minciuna, este pretutindeni, nu numai la noi, gaina din varful gunoiului e mereu la fel, in orice tara. doar ca acolo, in alta parte, ca turist n-o vedem, fermecati de frumusetile locurilor. dar este…
sincer, chiar nu stiu ce sa iti spun… incotro ne indreptam… pe mine ma apasa inca oug-ul ala, taxa pe munca.

7 09 2010
Criss

Cu vreo 10 ani in urma Sabin Gherman publica un articol intitulat „M-am saturat de Romania”, si o tara intreaga ii sarea in cap pentru ca vezi Doamne are tupeul sa spuna asa ceva.

„Eu nu vreau să emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doar că m-am săturat de România. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. […]

Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învățat pe la școli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecție continuă în fața istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilității, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap și fugeam în păduri, noi, care leșinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pâine și nu mai știm ce șmechereli să mai inventăm. […]

Iata ca de atunci au mai trecut 10 ani,probabil putini mai stiu cine e Sabin Gherman, insa tot mai multi sunt cei care s-au saturat de Romania,care ar pleca oriunde numai sa scape de mizeria de ipocrizia, de nesimtirea celor de aici. De faptul ca tara merge din rau in mai rau, ca ne afundam intr-un …. din care nu mai putem iesi pentru ca nu se vrea sa iesim. De faptul ca Romania a devenit o tara in care singurele legi respectate sunt legea pumnului, legea junglei, legea banului.

7 09 2010
nouria

Mi-ar placea sa va raspund fiecareia in parte, dar nu stiu ce. Nu pot decat sa va marturisesc ca am avut, de cand m-am nascut chiar, ocazia sa traiesc in alte locuri. N-am facut-o. La inceput pentru ca asa au decis parintii pentru mine, apoi, cand am crescut, pentru ca nu am vrut eu. As putea sa incep o alta viata in alte tari, la alegere. Si nu o viata chinuita, muncita si disperata, ci una decenta si frumoasa. As avea la cine merge, as avea ce lucra, dar nu vreau. Imi iubesc tara, amintirile legate de ea, locurile superbe, dar simt ca oamenii din jur nu mai sunt cei pe care ii credeam eu. Totul s-a schimbat sau totul a iesit la iveala. Oricare ar fi varianta reala, nu pot decat sa regret.

7 09 2010
Dorina

Sincer si eu sunt la fel, am avut de doua ori ocazia sa ma mut in strainatate,dar la fel 1. parintii/2. nu am vrut…si cu toate ca in fiecare zi incep sa regret ca nu am facut-o 🙂 dar…. hai sa nu generalizam…..si daca suntem 10-15 mai „diferiti”….DAR Existam! 🙂

9 09 2010
Mihaela Blaga

Buna dimineata,

Eu ma incapatanez sa am bun simt si atunci cand cei din jur nu au.
Si-mi promit de fiecare data sa le spus celor din jur ce inseamna bunul simt.
Cateodata, din bun simt, nu le-am spus celor din jur ce inseamna sa ai bun simt.
Incerc sa aplic metoda: spus si plecat din preajma lor, ca sa nu ma contaminez 🙂
Bunul simt in familie se invata, in cursul celor sapte ani .

Pace voua!
Mihaela

9 09 2010
coramica

Din pacate, bunul simt nu mai exista printre noi. Mare pacat! Cei care mai cred in el sunt ridiculizati. Groaznic!

9 09 2010
nouria

Mihaela, dupa cum vezi am incercat sa abordez subiectul propus de tine, dar mi-a fost tare greu sa scriu altceva decat ceea ce am vazut. Mi-a ramas in minte imaginea cu doi oameni in toata firea, ce pareau respectabili, batandu-se. Grotesc! Trist!
Bine ai venit, Coramica! Am tras cu ochiul pe blog-ul tau si vreau sa-ti urez si eu sa ai un an scolar asa cum il meriti: cu aprecieri, cu satisfactii, cu dragoste si respect din partea copiilor tai!

12 09 2010
andra

si uite de aia unii dintre romanii ce-au mai ramas demni si sunt plecati peste hotare prefera sa vorbeasca intr-o limba straina, intre ei, ca sa nu fie recunoscuti ca sunt romani, sa nu fie marginalizati din cauza scursurilor astora ce nu mai au pic de decenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: