Fara obligatii

24 08 2010

Nu stiu cum si nici de ce, in ultima vreme simtim nevoia sa petrecem timpul doar impreuna si doar in moduri cat mai placute cu putinta. Probabil gandul ca in curand va incepe scoala si nu vom mai fi chiar atat de liberi, ne face sa refuzam politicos orice activitate care nu ne implica pe toti patru sau care ar putea sa nu fie pe placul unuia dintre noi.

Practic, cuvantul <obligatie> a disparut din vocabularul familiei mele. Nu avem obligatii fata de nimeni si nimic. Ce tine de serviciile noastre avem norocul sa facem din placere, iar ce n-are legatura cu placerea nu ne intereseaza.

De cate ori n-am fost obligati sa mergem intr-un loc doar pentru ca trebuie? De cate ori n-am zambit la diversi oameni doar pentru ca asa se cade? De cate ori nu ne-am aflat in companii cel putin neplacute, ca sa nu zic oribile de-a dreptul, doar pentru ca asa cerea conjunctura? De cate ori n-am strans din dinti si am petrecut, cu diverse ocazii, momente importante ale anului inconjurati de oameni necunoscuti care aveau senzatia ca sunt de-ai nostri de cand lumea si pamantul, permitandu-si de la nevinovata tutuiala la glume cel putin nepotrivite?

Din fericire, vremurile acelea au apus. Ne-am facut mari si am inteles ca doar timpul trait impreuna, asa cum vrei noi si cu cine vrem, este timp de calitate. E prea trista si sumbra realitatea inconjuratoare ca s-o mai umbrim si noi de bunavoie.

Veneam din deplasarile de obligatie obositi, nervosi, de multe ori incarcati de problemele altora, cateodata ajungeam sa dam vina unul pe altul ca „tu ai vrut sa mergem acolo”, „ba tu ai vrut” si uite asa ne iroseam energie si nervi facand tot felul de activitati deloc necesare.

Riscurile cand nu faci parte din vreo gasca sunt mari. Refuzurile la diverse evenimente la care nu-ti face placere sa mergi sunt privite cu rautate si ajungi imediat pe o lista neagra. Atitudinea lipsita de „pupincurism” (scuzata fie-mi expresia) nu este pe placul oamenilor importanti. Curajul de a infrunta opinia unuia sau altuia e deja obraznicie iar consecintele sunt usor de banuit.

Cu toate acestea, niciunul dintre cei carora ar trebui sa le raspundem doar din obligatie nu ne poate da inapoi timpul nostru pierdut, timpul familiei noastre. Si cum acesta e darul de pret pe care il avem, nimeni si nimic nu va putea sa ni-l rasplateasca vreodata.

Prin urmare, daca vom fi vazuti undeva, daca ne vom intalni in diverse locuri, iar noi vom fi impreuna, inseamna ca ne-a fost drag sa mergem acolo si ca n-am facut-o din obligatie.

Pe acest principiu, am batut bazinele de inot ale orasului, cinematografele (daca vreti sa stiti ceva despre vreun film de animatie nou, va pot povesti cu drag, ca n-am pierdut niciunul), parcurile, terenul de mini golf, locurile de joaca pentru copii, am facut poze, sedinte foto, am filmat, ne-am distrat si ne-am bucurat de libertate. Ceea ce va doresc din suflet si voua!

Anunțuri

Acțiuni

Information

14 responses

24 08 2010
irina

Interesant subiect….Nici mie nu-mi place verbul „trebuie” in nici o forma a lui…
La mine obligatia „maxima” pe care trebuie sa o suport este o nunta….asa ca am ajuns sa detest orice manifestare de acest gen si sa-mi promit ca daca se va intampla vreodata sa ajung in fata unui oficiu de stare civila sau a unui popa o sa fiu eu cu mirele si nasii(martori)!.Detest nuntile in care se merge pentru ca si X-ulestii au fost la noi……
Cateodata ma gandesc ca de fapt regulile societatii noastre asa de „libertine si destupate” sunt mai rigide ca in 1800…macar atunci nu aveai ce face altceva…ceaiurile, balurile, seratele si chiar decapitarile erau parte din rutina zilei ca programul actual de tv…
Si daca tot ai mentionat desenele animate: cum ti s-a parut noul „Shrek”? „Puss” cel mare, portocaliu , dungat si cu funda roz face tot filmul…. 😀

24 08 2010
wlfp

Cred ai putea spune ca ai ajuns la maturitate, dar e greu si anevoios acest tel.
Un tel similar e si lista invitatilor, mai ales la onomastice. Pe multi ai vrea sa-i tai de pe ea, dar daca afla… vor fi tunete si fulgere, toate acumulate intr-o tacerea rece si-o privirea iscoditoare.
Asa ca mai bine „lasi de la tine” si ii inviti pe toti sa se simta ei bine, iar tu te complaci in invitat-gazda, zgarcit in gesturi si total nerelaxat.

24 08 2010
nouria

Irina, de la nunti ne-am sustras de multa vreme. In 11 ani am fost doar la trei nunti, dintre care una a fratelui lui Daniel si una a noastra. 🙂 Acolo chiar ca nu am rezista.
Noi suntem fani Shrek si fiecare dintre noi are cate un preferat. E inutil sa-ti spun ca motanul e febletea mea si cand l-am vazut asa gras si blazat (dar cu aceeasi voce fermecatoare), am ras in hohote. El e sarea si piperul. Cu funda lui roz si cu burta peste curea. 🙂
Wlpf, bine ai revenit! Ma intrebam ce mai faci. Noi am rezolvat problema zilelor de nastere. Ni le sarbatorim in doi. 🙂 Doar cateodata, conjunctural, au mai fost si alte persoane, dar n-a fost o petrecere propriu-zisa, ci o cina in oras, in mai multi. Fiecare casa cu obiceiurile ei. 🙂

24 08 2010
Lacramioara

Buna,

mai revin si eu…din cand in cand.
Pe cand o noua excursie la Brasov?
Avem un Parc Aventura de nota 10. Pentru toate varstele. Piscinele …le stii.
Si poate se mai intalnesc si copiii nostri.
Noi va asteptam,

Lacramioara

25 08 2010
Alina

Mi-ai lipsit!

25 08 2010
laura

Doamne, nu-mi vine sa cred ca mai exista oameni care gandesc ca mine !!!! Eu din cauza unei astfel de gandiri sunt considerata o salbatica si o inadaptata care are mult de pierdut in viata….cel putin asa mi se spune. Aud vesnic textul ca trebuie sa ai relatii, chiar si de complezenta cu oamenii daca vrei sa ai un loc de munca bun, daca vrei sa fii bagat in seama etc. Mi s-a spus atat de des chestia asta, incat am ajuns sa cred ca este ceva in neregula cu mine si ca eu sunt cea cu probleme si ca ar trebui sa ma schimb. Din pacate sau din fericire, nici eu nu mai stiu, nu mai pot sa ma schimb pentru ca am o varsta si pentru ca nu simt ca trebuie sa ma schimb. Eu practic sunt tarata la evenimente și cum ajung acolo abia astept sa plec….Si merg la ele pentru ca mi se spune ca trebuie sa socializez, sa cunosc oameni pentru ca traim in societate:)) ( aici am unele dubii..pare mai degraba o turma, nu o societate) Plus de asta atitudinea ta este interpretata gresit…esti considerat arogant, fitos si nesuferit pentru ca nu risipesti zambete in dreapta si in stanga. Eu si sotul meu ne facem concediile doar noi doi…nu vrei sa stii ce bizar suntem priviti si aproape toata lumea ne intreaba…,, Dar cum, nu va plictisiti doar voi doi ?,, Lumea merge in gasca peste tot si face totul in gasca….nu ai, cam nasol, esti defect:)) In octombrie trebuie sa ma duc la o nunta si efectiv ma chinuiesc de ceva vreme sa gasesc un motiv sa nu ma duc, pentru ca nu imi face placere si este si vorba despre o persoana cu care nu am mari tangente. Stiu ca orice as spune, persoana respectiva o va lua ca pe un afront si se va supara pe noi ca nu ne-am dus. Cine te intelege, cand este vorba despre nunta lui, ca tu nu ai nimic cu el/ea, ci ca pur si simplu nu iti plac nuntile si nu iti face placere sa stai la o masa toata noaptea cu oameni necunoscuti care iti povestesc vietile lor, fie ca vrei, fie ca nu vrei.
Of, ar mai fi atatea se spus….dar nu vreau sa obosesc pe nimeni. Ma bucur doar ca mai descopar din cand in cand oameni care gandesc si simt la fel ca mine si care nu vad nimic anormal in asta.

25 08 2010
nouria

Lacramioara, ma bucura vizitele tale si sa stii ca nu mi-am uitat promisiunea. Cu prima ocazie cand voi veni la Brasov te voi anunta. Deocamdata n-avem nimic programat in sensul asta, dar suna asa bine Parc Aventura! 🙂 Parca ma bate gandul…
Alina, am revenit. 🙂
Laura, jos palaria pentru tine! „Salbatica, anormala, nesuferita, fitoasa, aroganta” sunt adjectivele pe care le-au spus sau le-au gandit destui si despre mine, dar a ramas pacatul lor. Viata mea e frumoasa oricum. Eu n-am facut parte din nicio gasca nici macar atunci cand eram adolescenta, nici cand eram studenta, si-ar fi cam nepotrivit sa incep la varsta asta. Cat despre concediul in doi (sau in patru, in cazul nostru) este singura varianta care ne aduce bucurie. N-avem de gand sa incercam alte combinatii. Iar cu nuntile, am rezolvat-o de la inceput: cum primim invitatia, anuntam din capul locului (pentru a nu incurca socotelile nimanui) ca noi nu mergem la nunti. Punct. Cine e destept pricepe. Cine nu… treaba lui si „Casa de piatra!” 🙂

25 08 2010
Criss

Aoleu ce ne-am potrivit. Bine spus cine se aseamana se aduna. :d
S-o luam de la concedii. De regula concediile le facem in doi, adica eu si copilul. Excursii, iesiri de scurta durata mai facem si in trei. Spre exemplu anul acesta am fost la mare, doar eu si baietelul meu. Si asta pentru ca sotul meu nu suporta soarele, caldura, probabil din cauza hipertensiunii cu care s-a ales din tinerete, cu toate ca niciodata n-a fumat, n-a consumat alcool si nu a avut un mod de viata nesanatos. In fine, asta e un motiv, altul ar fi ca nu-i place galagia, aglomeratia. Nici nu e o fire prea sociabila. Si atunci eu ce sa fac? Eu ador marea si n-as renunta nicicand la o vacanta petrecuta la mare.
Am mai fost cateva zile pe la munte impreuna toti trei.
Cu nuntile suntem cam la fel ca si voi. Bine, noi ne-am casatorit la starea civila si am avut doar familia invitata la o masa . Asadar obligatii nu avem, prin urmare nu mergem la nunti. In atatia ani am fost si noi la 3 nunti, din care una a fratelui meu si una a unei verisoare. :d.
De gasca nici nu poate fi vorba, pentru ca avem destul de putini prieteni, cum spuneam sotul meu nu e o fire prea sociabila si m-am adaptat si eu de-a lungul timpului. :d

26 08 2010
Dorina

Ce articol frumos….la fel ca si comentariile! La un moment dat citindu-le am ramas in pana de idei ,deoarece ce am vrut eu sa scriu puteam extrage din toate cele de sus 🙂

Cand aud cuvantul „obligatie”…in primul si primul rand imi vine in minte mama mea, care intre anii 2000-2008 era „bagata” in acest cuvant! Sa fiu mai explicita locul ei de munca era ceva formidabil….se trezea la 3 dimineata…lucra toata ziua peste tot {sectie,laboranta,fochista,gestionara etc} si ajungea acasa noaptea pe la 11-12 si dimineata iar de la capat. De multe ori nici nu venea acasa ca nu merita…..era o firma la patron de imbuteliere bauturi alcoolice….Nu as putea reproduce cum a fost atatia ani fara ea…si exact cand am avut mai mare nevoie de ea…adica clasele IV-12….DAr da, era OBLIGATA deoarece pentru bani ce nu faci?!….stiind ca ai doi copii….si tata pe partea cealalta,dar macar el era un pic mai mult pe acasa 😀

Deci, ma bucur ca pentru tine/voi nu exista acest cuvant!

Cum am mai scris in comentariile anterioare,si eu sunt anti „pupincurism” si da, de multe ori pierd! Mai ales la facultate,dar pur si simplu incerc,dreg,mai trista ,cand nu dar incerc incet incet sa razbesc fara acest „pupincurism,gasca sau spaga”!

Apropo si eu studiez la Brasov 😛

26 08 2010
valeria

Buna Nouria ! Subiectul tau pe cat de interesant pe atat de adevarat,m-a uns pe suflet !
De cateva zile am fost pusa la zid si trecuta pe o lista neagra si bineinteles privita cu rautate ca am avut „tupeul „sa lipsesc de la un eveniment important pentru o anumita persoana (isi sarbatorea ziua de nastere cu multi invitati,undeva la tara,iar noi patru am fost singuri care am lipsit- suna tentant ,aer curat,gratar si …mancare multa ,probabil).Am refuzat politicos,dar insistentele din partea lor parca mai mult ma faceau sa-i refuz…iar dupa aceea am fost privita,mai mult eu ,ca o rea,ciudata si nu mai stiu cum caci am avut curajul sa refuz un eveniment la care sincer nu aveam ce cauta,persoanele nu erau pe gustul meu,iar ca sa ma duc si sa zambesc fals cu cineva care nu-mi face placere sa stau, nu o sa o fac niciodata ,doar pentru ca asa cere eticheta! Falsitatea , pupatul si periatul unora nu ma caracterizeaza,iar participarea undeva unde sunt obligata sa ma duc pentru a nu supara si mahni pe cel in cauza nu o sa o mai fac niciodata !Am crescut,si mi-am dat seama ca oricat ai face pe plac unora, tot privita rau esti si atunci de ce sa fii obligat sa participi undeva unde oamenii nu-ti fac placere,sunt falsi si doar interesele ii leaga, nimic mai mult! (ma rog la noi in afara de interes mai era si „rudenia” la mijloc, ca o obligatie).
Curajul ca i-am refuzat a fost catalogat ca obraznicie din partea mea,iar consecintele le voi suporta de acum incolo ! Dar nu-ti fa probleme, prea putin ma intereseaza, pentru ca acum stiu cu cine am de a face(stiam mai demult dar nu am avut curajul sa-i infrunt),si sunt hotarata sa nu mai inghit toate rautatile unora doar pentru ca vor ei asa si pentru ca e bine sa fii bun! E bine sa fii bun ,si zic eu chiar sunt -asa spun altii, nu cei din „poveste”care niciodata nu m-au placut, dar nu vreau sa fiu prostul nimanui! Ofer respect dar vreau si eu la randul meu sa fiu respectata ,cand nu mai e asa ,pardon am oprit orice relatie, cu riscul de a nu conveni cuiva !Rabdarea si calmitatea au facut loc „nervilor”pe care mi faceam de cate ori mergeam in locuri unde nu ma simteam bine iar vina pe care ne-o puneam in carca unul altuia a luat sfarsit ! Am invatat ca „dragostea”cu forta nu se face! Cel mai tare ma doare ca sotul meu e prins la mijloc, dar e matur si stie si imi da dreptate!
Am foarte multe cunostinte ,sunt un om vesel,sociabil si ma bucur ca si mititeii mei sunt la fel dar obligatiile nu-mi plac mai ales cand vin de la niste persoane care in fata iti rad ironic iar in spate te fac cu apa si otet!Am apreciat intotdeauna sinceritatea la un om asa am fost educata,dar se pare ca societatea sau oamenii din ziua de azi au uitat de bun simt si corectitudine,isi vad doar propriile interese iar nedreptatea ii caracterizeaza!
Sper ca nu te-am plictisit dar tare m-ai urnit incat as fi scris mult mai mult ,caci de trei zile am doar un singur puiut acasa(cel mare e in vacanta ,in alt carteier al orasului la bunici),si sunt hotarata abia maine sa-l aduc ,asa ca timp am,micuta doarme caci azi a avut o zi grea(ultimul vaccin -pana la 4 ani nu mai facem,dar a fost o scumpa a tipat numai pentru ca doi oameni mari o tineau iar o alta tanti mare a intepat-o…cand am „eliberat-o” cu lacrimi in ochi a inceput sa rada).O mare curajoasa ,care de doua zile merge singura singurica fara nici o teama !Mare fericire pentru ea !

O zi buna! Pace,bunatate si dragoste in suflet!

26 08 2010
nouria

Criss, poate ca e mai bine asa. In vacanta noua ne place sa ne facem singuri programul, sa nu depindem de nimeni si sa nu ne calcam pe picioare cu lumea. Avem prieteni putini, dar buni, iar acestora daca le place in gasca se aduna cu alti prietenii de-ai lor si totul e perfect. De ce sa fim multi si nefericiti cand putem fi putini si fericiti? 🙂
Dorina, eu nu spun ca asta e calea cea mai buna. Ai ales un drum greu. La 20 de ani daca esti asa, sigur apari ca o ciudata in fata celor care nu te pot intelege, dar important e sa fii tu impacata cu tine si sa faci in asa fel incat sa-ti fie bine. Povestea mamei tale mi se pare inumana. Patronul ala stia prin ce chin trece angajata lui? Cu ce drept ii distrugea viata in felul ala? Chiar trebuia sa se mute in fabrica lui ca sa-i plateasca salariul? Macar acum mama ta are o viata mai tihnita?
Valeria, relatarea ta m-a facut sa zambesc. Mi-am adus aminte de un joc pe care il fac eu cu Daniel, in urma unei intamplari similare cu a ta. Tu nu stii ca sotia e de vina intotdeauna in ochii celor din jur, fie ca sunt neamuri, colegi ori simple cunostinte? Daca o familie decide sa faca un lucru care nu convine apropiatilor (sau indepartatilor), gandul sau replica imediat urmatoare e: „Scorpia aia de nevasta-sa e de vina!” Am patit-o si noi odata, demult, cu o cunoscuta prezentatoare TV careia nu-i dau numele, dar care a devenit jalnica in ochii nostri din cauza unui asemenea mod de gandire. De atunci, in orice situatie cu care ne confruntam sau despre care auzim, spunem in gluma, referindu-ne la prejudecata asta: „Aaa, e clar, nevasta-sa e de vina!” (si e cu atat mai haios cu cat e posibil ca in povestea respectiva sa nici nu existe vreo nevasta:) )
Si daca tot ai amintit de curajoasa ta bebelusa, trebuie sa-ti spun ca si a mea, pe 21 august, s-a ridicat singura in picioare, iar acum pune cativa pasi, sustinuta fiind de noi. Cred ca intr-o luna va merge si maimutica mea. 🙂 Sa ne traiasca si sa aiba norocul de a trai cum le place!

26 08 2010
Dorina

DA, este un drum cu adevarat greu! :-s dar este asa cum mi-l doresc eu, asa cum cred eu de cuviinta si cand mai vad ca mai sunt persoane asa cum sunt eu,atunci ma conving ca este cel mai bine asa! 🙂 DA, sunt „ciudata….vipera…demodata…proasta…”si multe alte „nume” dar nu imi vin acum in minte,dar de care eu pur si simplu ma amuz 🙂

Cat despre mama, da, asa era dat de patron….si sa vina acasa pentru 2-3 ore nu avea rost si de asta mai dormea pe masa si cine stie cum… 😦 si cum mama a fost prima angajata si ultima care a plecat exact cand s-a inchis firma,prin urmare era cea mai de incredere si in plus mai in varsta si decat patronul,el avea siguranta ca orice o pune, ea va accepta! Si asa a fost din cauza banilor…nu avea alta optiune , din pacate 😦 Dar cum „Dumnezeu nu culca-te” dnul patron este acum de peste 1 an „prin vizita” la Jilava asa ca a iesit pana la urma tot el in pierdere!

Acum din pacate….tot nu are viata tihnita,de fapt nu are deloc familia mea…pentru siguranta mea financiara si pentru a duce la bun sfarsit facultatea, au plecat in strainatate…fratele meu de 3 ani,mama din luna mai in Italia, iar tata din iulie in Germania….hmmm…acum tocmai mi-a cazut o lacrima…asa ca ma voi opri aici….

28 08 2010
nouria

Dorina, m-a impresionat si pe mine destainuirea ta, mai ales ca si eu sunt parinte si stiu ca niciun sacrificiu nu e prea mare pentru copilul tau. Poate decizia parintilor de a pleca si de a te ajuta iti va aduce exact rezultatul dorit. Poate datorita lor inceputul tau de viata adevarata va fi mai lin, mai frumos, iar peste ani, cand va veti reuni toti acasa, va veti aminti cu emotie de aceste clipe, dar veti fi fericiti ca ati razbatut. Ca n-ati abandonat lupta cu viata asta din ce in ce mai grea. Eu asta va doresc din suflet!

31 08 2010
Dorina

Hmmm…multumesc pentru ca te-ai oprit pret de cateva randuri si te-ai gandit la mine…inseamna mult pentru mine! Multumesc pentru ganduri…sper ca sa se si adevereasca……one day…..!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: