Pentru cine scriu?

2 08 2010

M-am gandit de multe ori: oare eu pentru cine scriu? Pentru mine sau pentru altii? Si daca scriu pentru altii: oare cine sunt ei?

Orice lucru facut are un scop, o tinta, urmareste ceva. Eu mi-am dat seama ca nu urmaresc nimic. Am realizat ca nici macar nu stiu cine citeste ce povestesc eu aici, cu mici exceptii.

Sunt zile cand dau navala cititorii (asa cum s-a intamplat ieri, de exemplu, cand nu postasem nimic nou) si ma intreb mirata, oare ce s-a intamplat? De unde atata interes deodata, fara un motiv concret?

Mi-ar placea sa stiu cate ceva despre cei care ma cauta. Mi-ar placea sa stiu ce ii intereseaza, nu neaparat pentru a le satisface curiozitatea lor, ci mai degraba pe a mea. Cine sunt oamenii care imi citesc blogul si de ce o fac?

Am primit de cateva ori raspunsuri la aceste intrebari de la cativa dintre cei care imi trec pragul casutei virtuale, dar au fost putini. Sutele de anonimi, de necunoscuti pe care ii contorizeaza site-ul asta, n-au niciun raspuns si nicio intrebare, si totusi ma viziteaza mereu. De ce?

Nu-s chiar nebuna sa-mi imaginez ca toata lumea care trece pe aici chiar are ceva de spus, dar imi pare rau pentru cei care au si n-o fac. Poate in spatele unei vizite se ascunde un om cu care mi-ar fi drag sa vorbesc. Poate in spatele unui nickname s-ar ascunde o poveste demna de stiut si de citit, poate omul care ma cauta are un motiv intemeiat, dar n-are curaj sa-l spuna.

Postul asta se vrea un indemn la curaj si sinceritate. Cine si de ce trece pe aici?

Pentru cine scriu? Cine sunteti voi, cei care-mi cautati numele pe Google de zeci de ori pe zi si care odata ajunsi aici pasiti in varful picioarelor ca sa nu va vad, sa nu va aud?

E posibil sa fie si dintre cei carora nu m-as obosi sa le raspund o vorba, dar cu siguranta sunt si multi pe care mi-ar placea sa ii intalnesc virtual, cu care mi-ar placea sa schimb pareri, impresii, vorbe.

Daca ati ajuns aici fiindca asa ati vrut si nu doar din greseala, e clar ca va pot fi de folos cu ceva. Cu un raspuns, cu o explicatie, cu o intrebare, cu o vorba buna.

Usa mea virtuala inca va este deschisa.

Anunțuri

Acțiuni

Information

43 responses

2 08 2010
irina

Eu nu am ajuns aici din greseala. Recunosc ca din greseala am ajuns pe fostul blog dupa ce mi-au cazut in mana cateva numere din revista unde scriai cu sinceritate si umor mai ales articole despre „aventuri virtuale.” Mi-a placut mult pe-atunci cum povesteai de curajul tau de-a lega cunostinte, relatii si prietenii virtuale si te-am admirat mult pentru ca eu nu pot sa fac asta….
Mi-au placut decenta si bunul tau simt cand s-a incheiat povestea cu fabrica de nasturi (si daca tot veni vorba :nu o mai cumpar ca a devenit mult prea comerciala si plina de pagini lucitoare de reclame)
Mi-au placut relatarile tale despe viata, copii, iubiri, dezamagiri, catei, pisici, filme, pentru ca sunt inainte de toate sunt povestite cu naturalete si eleganta….fara „panglicute, fluturasi si floricele” adiacente….
Imi place ca citesti pe toata lumea si raspunzi la toata lumea….indiferent de comentariu, indiferent de idei sau pareri….e important pentru cel care scrie ………
Imi place ca blog-ul tau e numai al tau, fara reclame adiacente si indemnuri colorate..
In concluzie… nu stiu sa-ti raspund la intrebare ..stiu inca ca mie imi place blogul tau…ca altfel nu as scrie atat….

2 08 2010
irina

Of…cred ca nu trebuia sa scriu nimic ca eu intotdeauna am ceva de spus si mai rau de-atat…nu pot sa tac…. 😀

2 08 2010
Lora

Eu te citesc de cand lucrai la Tango. In timp mi-am facut obiceiul de a intra zilnic pe cateva bloguri cu ai caror autori rezonez in mare masura. La tine intru fiindca opiniile tale coincid, in general, cu ale mele, fiindca nu te expui prin tabloide (desi ai putea), fiindca gasesc aici bun-simt si demnitate si o femeie cu o familie frumoasa. Sunt chestii in care cred si eu. Ti-am mai scris si mai demult. Cred ca esti un exemplu pentru altii si chiar te porti ca atare.
Sa nu te mai aud ca iti inchizi blogul 🙂

2 08 2010
Lora

Aaa, si mai am un motiv. Iti place Joaquin Cortes. 🙂

2 08 2010
pisica

of, nouria… ma uit uneori pe start conuter sa vad cine a mai intrat la mine. unele persoane din america, pe care le banuiesc a fi acelea care ma pupau candva pe un alt blog (da, acela) pana cand au decis sa nu ma mai pupe. unele persoane din bucuresti, unele persoane din israel, cineva din canada, cineva din lumea asta mare. m-am intrebat, ca si tine si am ajuns la concluzia ca scriu pentru ca vreau si o fac pentru mine.
scrie in continuare pentru tine. ai prieteni de nadejde in jur. sinceri.
de ce vin eu aici? pentru ca te-am cautat cand imi lipseai si mi-am dorit sa te regasesc. cine sunt? acea pisica de pe pervaz care nu te va peria niciodata si care va scrie doar cand are ceva de spus, iar in rest se gandeste cateodata la tine. cu sinceritate si cu zambet de cheshire.

2 08 2010
Criss

Pai hai sa ne cunoastem mai bine atunci.
Eu sunt Cristina, din Targu Mures, am 35 de ani, sunt economista si sunt mamica unui baietel de 7 ani.
Ca si alte cititoare ale tale, am ajuns intamplator aici, in casuta ta. Recunosc, spre rusinea mea ca inainte de a intra aici nu stiam prea multe despre tine. Stiam doar ca esti o actrita foarte frumoasa si esti sotia lui Daniel Iordachioaie. Dar am descoperit o gazda primitoare, ma simt bine in casuta ta si nu-mi vine sa mai plec. Dincolo de ceea ce stiam, am descoperit o persoana calda, sincera, prietenoasa, o persoana cu care imi face placere sa conversez,o persoana pe care imi permit sa o numesc prietena.

3 08 2010
Iulia Vlad

Eu te urmaresc fiindca te iubesc chiar daca de multe ori imi vine sa te bat cind termin de citit. Si pentru ca sunt departe si nu este usor sa aflu ce faci. Si pentru ca stiu sa te citesc si printre rinduri. Locul meu favorit … printre rinduri. Si fiindca nu minti. Probabil ca nu este necesar ca eu sa raspund la intrebarile lansate de tine, dar si eu te citesc si deci opinia mea ar trebui sa conteze :-).
Acum bate-ma tu pe mine: tu scrie in continuare pentru oameni fara chip sau chiar pentru nimeni, ce conteaza? Tu singura ai transmis odata ideea ca viata ta, viata aceea care te face sa vibrezi, nu se filtreaza prin nici un blog. Stau si ma intreb acum: oare ce forte masochistice te indeamna sa provoci necunoscutii la adevar? Eu stiu clar de pe acum ca nu ti-ar fi deloc usor sa induri si mai multe povesti de suflet decit ai indurat deja. Mie imi place la nebunie o vorba pe care am auzit-o intr-un film: ” nu poti avea pasiune nebuna decit cu o dragoste neimplinita „. Nu vreau sa explic analogia pe care o fac acum in capul meu. Poate ca nu este nevoie. Opinia mea ” ortografica ” se incheie aici. Multumesc.

3 08 2010
Dana

Te citesc pentru că transmiţi sinceritate şi normalitate într-o societate în care scara valorilor s-a răsturnat şi în care cei mai mulţi încearcă să pară ceea ce nu sunt în realitate. Pentru că eşti deschisă şi pentru că dovedeşti că îţi pasă de cei din jurul tău. Pentru că ai un suflet frumos şi o familie frumoasă.

3 08 2010
laura

Eu te-am descoperit cand lucrai la fabrica de nasturi, mi-a placut cum scrii, desi nu stiam mare lucru despre tine. Pentru mine blogul tau este o cale de evadare din nebunia cotidiana si de regasire a unui univers normal si frumos. Si eu iubesc animalele, și eu am o familie frumoasa ( chiar daca nu am încă un copil, eu tot mai sper ca il voi avea) si nu in ultimul rand si mie imi plac oamenii frumosi de la care ai ce invata.
Eu consider ca tu te numeri printre ei si imi place tot ceea ce descopar pe blogul tau. Tocmai de aceea, eu cel putin, iti multumesc pentru tot ce ne transmiti, pentru faptul ca impartasesti cu noi, necunoscutii din viata ta, clipele tale de fericire, necazurile tale, in care multi dintre noi ne regasim.
Cred ca pe acest blog intra si raman doar cei care simt si gandesc ca tine….altfel, vorba ta, nu stiu de ce te-ar mai cauta.

3 08 2010
Mioara

Ma numesc Mioara , locuiesc in Sibiu si sunt din generatia 55, deci cu ceva ani buni in plus.
Am citit mereu articolele pe care le aveai in revista Tango, m-am intristat cand au incetat sa apara si m-am bucurat cand am descoperit ca esti usor de gasit pe blogul personal.
Deci de atunci te citesc fara intrerupere.
Esti deosebita, imi place ceea ce scrii, iti admir curajul, intelepciunea, sinceritatea.
Am gasit aici o oaza curata de conversatie, deschisa si primitoare.
Felicitari! si multumesc.

3 08 2010
Diana

Te-am vazut intamplator la o emisiune la EuforiaTV, impreuna cu sotul. Il admiram pe artistul Daniel Iordachioaie, il ascultam, dar nu stiam ca are o sotie si o familie atat de frumoasa… a fost o surpriza foarte placuta.
Sunt poate multi cititori care rezoneaza cu tine, care te citesc si te plac pentru ca exprimi ceea ce gandesc si ei, pentru ca au nevoie de o dovada ca mai exista bun simt si valoare intr-o tara in care se promoveaza exact contrariul.

3 08 2010
Mihaela Blaga

Buna ziua,

Scrii si pentru mine, acele povesti adevarate si frumoase. Invat in fiecare zi ca ,povestea adevarata este si frumoasa.
Si vin aici, cateodata, pentru a-mi lua portia de sinceritate si bunatate.
Ce-ar fi ca fiecare zi sa aiba o tema, tema data si povestita de fiecare cititoare/cititor?

Sa scrii, Nouria. Sa scrii. Pentru cele ce vor sa invete a gandi frumos, pentru cele/cei care daruiesc ganduri frumoase, ca sa invete si altii.

3 08 2010
lucia

Te citeam cand scriai pentru tango, ai disparut si nu stiam unde, am intrebat de tine si nu am primit raspuns, te-am gasit si am citit povestea cu fabrica, ti-am scris atunci si am primit imediat raspuns.
Mi-am facut obiceiul sa te caut mereu, chiar daca nu mereu ma si arat.
Tocmai te-am vazut la euforia si aveam impresia ca vad un prieten drag si apropiat, sper sa-ti faci timp sa ne dai cate un semn de viata macar din cand in cand.

3 08 2010
natalia

nouria,te stiu din 96 cand prezentai stirile si topul la antena 1. eram la liceu si toate fetele din clasa mea erau fanele tale.incercau sa te imite la par,sa se imbrace ca tine,chiar iti scriau scrisori si cateodata le raspundeai in emisiune. apoi ai plecat.nu mai stiam ce s-a intamplat cu tine.abia tarziu am aflat ca ai lasat antena ca sa faci facultatea de teatru la bucuresti si ca te-ai maritat cu daniel.acum cateva luni ti-am gasit blogul si recunosc ca intru zilnic sa vad ce mai faci,sa vad poze cu aia mica.mi-a fost jena sa scriu pana acum,dar daca mi-ai intins o mana am zis sa raspund si eu gestului tau.sunt o admiratoare fidela de multa vreme.

3 08 2010
Claudia

Ce s-a spus mai sus ramane valabil, cred, pentru 99% din cititorii tai. Unii nu scriu pentru ca ar deveni repetitivi/redundanti.
Eu nu iti scriu la comentarii pentru ca nu vad asta ca pe un semn de apreciere si pentru ca majoritatea lucrurilor pe care le scrii sunt din categoria „ce-ar mai fi de comentat? Nouria a spus TOT! :)” 🙂 Semn de apreciere este faptul ca ma intorc si ca iti astept postarile mereu (daca ar fi un buton de „like” ca pe face book l-as apasa, dar sa ma apuc sa comentez e….. uneori tacerea face cat un milion de cuvinte 😉 ) Esti o femeie frumoasa, in and out, o mama desavarsita si te apreciez de fiecare data cand spui lucrurilor pe nume. Si nu o faci din rautate sau barfa, ci pentru ca acest **** mirositor numit showbiz mai trebuie si demascat uneori (cum ai facut cu doroftei sau madama dansatoare… multi cred numai lucruri bune despre cei care stiu sa pozeze si de fapt sunt niste neoameni). Numai tu alegi daca inchizi acest blog, iti apartii doar tie insati si familiei tale, dar cred totusi ca toti care intra in casuta asta a ta s-ar simti izgoniti 🙂

3 08 2010
nouria

Recunosc cu mana pe inima ca m-ati luat prin surprindere. VA MULTUMESC! Nu m-am asteptat la acest val de aprecieri, ma gandeam sa facem cunostinta, pur si simplu, dar a fost mai mult decat mi-am imaginat! Voi raspunde fiecareia in parte imediat ce maimutica mea cea mica va adormi. Multumesc inca o data!

3 08 2010
Dorina

Eu sunt relativ noua pe aici…in fiecare zi intru sa vad postare noua daca a aparut…ce comentarii….citesc de fiecare data dar scriu uneori…nu stiu de ce…dar as vrea sa stii ca,chiar si asa sunt zilnic pe aici 😀

Blogul tau este unul dintre lucrurile zilnice ce le fac, deoarece „you make my day!”…de fiecare data ma regasesc printre randurile tale…cand mai mult,cand mai putin! Dar asta nu conteaza…chiar daca sunt tanara asta nu ma impiedica sa citesc ceva ce are valoare! Chiar si numai pentru mine…si pentru altii ca mine….este minunat sa citesc despre un OM,ceea ce in zilele noastre este mai rar intalnit….

Multumesc pentru randurile frumoase….sfaturile indirecte….dar care conteaza mult….inseamna mult…si de multe ori aduc un zambet pe fata mea…. 🙂

Abia astept alte si alte postari interesante 🙂

O zi faina!

3 08 2010
mirna

Te stiam ca fiind sotia lui Daniel Iordachioaie. Apoi din revista Tango. Apoi ai disparut. Te-am cautat, te-am gasit si te citesc (de peste mari si tari). De ce? Pt ca esti o gazda primitoare si rationala. Pt ca ai ”povesti” normale, pt ca te deranjeaza ce ma deranjeaza si pe mine, pt ca iti educi frumos copiii, pt ca nu esti falsa ( ca alte posesoare de blog), pt ca iubesti pisicile, pt ca scrii frumos si pt ca iti faci timp sa ne raspunzi ”intre doua biberoane”.
Am mai postat cate un comment, ca ”lucia” dar a mai aparut o lucia si ne confundam, sau ca ”laura” si iar a aparut o laura. Si tot am mai schimbat nick-urile, dar mereu se gasea cineva cu acelasi nick. Apoi am vazut un serial si mi-a placut un nume: Mirna. L-am ales ca nick. Te citesc mereu si postez cand este cazul.Iti multumesc ca ma primesti in casa sufletului tau.

3 08 2010
nouria

Gata! Am putin timp si pentru mine si pentru voi.
Irina, nu stiu daca ti-am spus vreodata, dar asa mult cum scrii nu e niciodata destul. Simt ca ai multe de spus, ca stii ce vorbesti si ca iti poti argumenta oricand parerile, de aceea imi face placere sa te citesc, iar povestea ta cu Mosorica m-a facut sa te indragesc iremediabil. Ca sa nu mai pun la socoteala ca mi-ai fost aproape, chiar si asa, virtual, si atunci cand mi-a fost cel mai rau, dar si cand mi-a fost bine.
Lora, motivele expuse de tine m-au emotionat, dar m-au si amuzat. Daca ne leaga pana si Cortes, eu zic ca e bine ca ne-am gasit si regasit. 🙂 Despre restul aprecierilor, ce sa zic? Incerc si eu sa-mi pastrez bunul simt, desi sunt momente cand as lasa totul deoparte si m-as apuca sa fac curat prin metode „neconventionale”, tabloidele nu ma intereseaza, dar, din pacate, se mai gaseste cate un mare „artist fotograf” sa faca niste poze pe strada si sa dea o mare stire care nu intereseaza pe nimeni si astfel sa ma trezesc si prin ziare. Doar la demnitate si la familie n-as renunta cu niciun pret. Si nici la blog, daca zici. 🙂
Pisica, mesajul tau, venit imediat dupa ce am terminat de scris blog-ul, m-a pus pe ganduri si mai mult. Nu ma gandisem inainte sa-mi scrii tu ca sunt si persoane din afara tarii, pe care nu le cunosc, dar care e posibil sa ma citeasca. Si chiar ma gandeam dupa aceea, de ce ar interesa pe cineva care traieste in America, de exemplu, ce scrie o romanca necunoscuta? Rudele mele de acolo nu stiu limba romana, deci e imposibil sa-mi citeasca blog-ul, atunci cine m-ar vizita pe mine? Sunt cateva doamne si domnisoare care mi-au scris din Canada, din Norvegia, din Polonia, dar care m-au facut sa inteleg cum au ajuns la mine si pe care, virtual, am apucat sa le cunosc. Dar altii… de ce? La tine de ce vin?
Ce cauta? Ce asteapta sa citeasca?
Criss, ma bucur mult ca ai raspuns exact in felul in care ma asteptam sa mi se raspunda. Practic, voiam sa facem cunostinta, sa nu mai fiti doar niste nume sau niste musafiri si atat. Te-ai prezentat si e ca si cum am fi dat mana. Eu asa am simtit mesajul tau: ca pe o strangere de mana a unei prietene.
Iulia mea draga, pentru ca si eu te iubesc, te las sa ma bati, dar nu la cap… te rog, ca si-asa e varza saracul! 🙂 Nu stiu ce mi-a venit sa pun intrebarea asta. Poate ca am simtit nevoia sa cunosc oameni, sa socializez fara formalisme sau, poate, e chiar o pornire masochista, asa cum bine ai zis. Poate ma asteptam sa aflu cine stie ce lucruri senzationale, poate ma asteptam sa-mi scrie Anthony Hopkins si sa-mi spuna ca-mi citeste blog-ul de cand inca nu-l aveam… cine stie ce-o fi fost in capul meu. Oricum, rezultatul m-a surprins si pe mine in mod foarte placut. Chiar nu am crezut!
Dana, iti multumesc ca mi-ai scris! Ma bucur sa te intalnesc si sa-ti citesc opinia. Ma flateaza si ma responsabilizeaza. Incerc sa ma mentin pe linia de plutire, chiar daca, in timp, am tras cu ochiul si la alte variante ale lui „a fi”. Pana la urma, varianta cea mai adevarata mi se potriveste cel mai bine.
Ce frumos, Laura, si in acelasi timp, ce greu pentru mine sa stiu ca aici evadezi. Genul asta de mesaj ma ingandureaza si mai mult. Daca gresesc vreodata? Daca insel asteptarile? Oricum, cea care trebuie sa multumeasca sunt eu.
Doamna Mioara, ma inclin in fata vorbelor dumneavoastra, cu atat mai mult cu cat vin din partea unei doamne de varsta mamei mele. Ma onoreaza faptul ca nu m-ati uitat si ca gasiti, de la inaltimea experientei dumneavoastra, ca eu as fi o persoana inteleapta. Va multumesc!
Diana, nu pot decat sa ma bucur ca o emisiune tv te-a adus in casuta sufletului meu! Asa imi pot spune si eu parerile, ofurile si bucuriile in mod direct, fara intermediari, fara artificii tehnice, fara romantare si tot asa am ocazia sa va cunosc si eu pe voi. Te mai astept!
Mihaela Blaga, stiu ca ma citesti demult, am mesajele tale si pe blog si in suflet si mi-as dori sa tin cont de propunerea ta, dar n-ar fi ca un fel de tema pentru acasa? Eu mi-as dori sa-mi spuna fiecare ce-ar vrea sa dezbatem, ce subiect si-ar dori sa abordeze in mod spontan, nu zilnic, si nu ca asa trebuie. Prin urmare, sunt deschisa oricaror propuneri, atunci cand ele vor aparea. Tu, de exemplu, despre ce ai vrea sa vorbim?
Mesajul tau, lucia, mi-a mers la suflet. Stii, cateodata vrei sa afli cu cine poti merge la drum, cine te poate sustine atunci cand te clatini, iar eu am descoperit inca de atunci ca tu esti acel om. Multumesc!
Natalia, poate stii, poate nu, dar orice referire la acea perioada a vietii mele ma emotioneaza rau de tot. In primul rand, pentru ca exista oameni care m-au tinut minte de atunci si in al doilea rand pentru ca a fost intrarea mea in viata cu dreptul. Iti sunt recunoscatoare ca nu m-ai uitat, le salut si pe colegele tale, in caz ca mai tii legatura cu ele, si sper sa te mai citesc si cu alta ocazie, cu povesti despre tine.
Claudia, dupa ce-am citit finalul mesajului tau chiar ca mi-a pierit orice chef sa inchid blogul. Cum as putea izgoni oameni care isi deschid sufletul in fata mea? Ai stiut ce sa-mi spui ca sa ma convingi. 🙂 Si sa stii ca indiferent daca iti expui comentariile sau alegi doar sa citesti, eu stiu ca esti acolo. In schimb, stii ce nu-mi amintesc? Despre ce dansatoare e vorba? Chiar ca am uitat.
Dorina, varsta chiar nu conteaza, important e sa iei ce e mai bun si mai frumos de la oameni, de la viata, de la tot ce te inconjoara. Iar sfaturile, cele de care ai nevoie, trebuie apreciate in masura in care le ceri. Daca ti se ofera sfaturi gratuite, stii tu mai bine ce sa faci cu ele. 🙂
Mirna, e frumos nick-ul tau si e adjudecat! Am zis! 🙂 Ca sunt sotia lui Daniel stie toata lumea, ba chiar sunt unii care cred ca eu cu asta ma ocup, ca asta e meseria mea :), de aceea ma bucur cand intalnesc (real sau virtual) oameni care sunt capabili sa vada mai departe de atat. Ca sunt sotia cuiva nu-i niciun merit al meu, e o intamplare, dar ca sunt asa cum sunt… am luptat ceva. Si inca mai lupt, ca mai am multe de cucerit si de invatat. 🙂
Sigur acest comentariu e mai lung decat post-ul in sine, dar n-aveam cum sa nu raspund fiecareia in parte. Prea ati fost bune cu mine! 🙂

4 08 2010
pisica

nouria sa stii ca m-am intrebat si eu de multe ori de ce apar aceste persoane. pana sa am start counter-ul nu prea mi-a sarit in ochi. sau nu m-am gandit. dar acum vad intrari zilnice, de minute bune din tari in care eu stiu sigur ca nu cunosc pe nimeni. ca si tine scriu doar in limba romana. nu ma cunoaste nimeni, nu sunt decat un om din lumea mea si mi-e bine asa. sunt extrem de selectiva si pe facebook sau in alte comunitati. nu accept cereri de prietenie venite din neant, doar ca sa am listele doldora.
si totusi vin, le recunosc id-ul. dar am decis ca nu conteaza decat aceia care vin si stau de vorba cu mine. ceilalti vizitatori pot sa vina, pot sa plece…

4 08 2010
Alina

Ti-o spun mereu , si SINCER, esti foarte placuta , imi place mult cum scrii, imi place sa citesc blogurile tale. Sunt perioade in care nu am timp sa intru, dar atunci cand o fac citesc tot din urma.Nu-ti spun mai multe, nu vreau sa para un cliseu, dar lumea te iubeste pentru ceea ce esti,pentru ceea ce faci.Esti un exemplu de mama si de sotie, cel putin din cum te-am perceput eu in blogurile tale, dar sunt convinsa ca asta e de fapt realitatea.Eu personal am avut destul de multe de invatat, citind ceea ce scrii tu.
In rest despre mine ti-am mai spus,
Apropo, invitatia in Delta e inca valabila :).
Te pup si multumesc ca m-ai primit in casa sufletului tau.
Sa ramai vesnic aceeasi persoana calda,sincera si prietenoasa.

4 08 2010
Oana-Norvegia

Intru in casutza sufletului tau si citesc ce scrii aici pentru ca ceea ce spui simt si eu, ma regasesc in gandurile si trairile tale si am descoperit de la inceput ca mi-e bine cu tine. Cu fiecare noua postare pe care-o citesc imi dau seama ca avem multe lucruri in comun, nu doar faptul ca suntem nascute in zodia Racului.
E foarte frumos sa descoperi ca in spatele unui chip frumos se ascunde un suflet la fel, un OM care stie cum sa traiasca, care iubeste si este iubit, profesionist in meseria lui, de la care ceilalti chiar au ce invata. Nu vrei sa pari altceva decat esti, spui lucrurilor pe nume si esti, pentru mine si nu numai, un model.
Imi pare rau ca n-am indraznit, atunci cand am avut ocazia, sa-ti vorbesc. Dar firea mea rezervata m-a impiedicat s-o fac. Nu stii niciodata cum reactioneaza o persoana publica atunci cand este abordata, daca momentul ales este potrivit sau nu si tot asa. Nu sunt genul care se baga-n seama cu orice pret.
Despre mine stii deja ca aparțin zodiei Racului, o zodie în care m-am regăsit întotdeauna si de unde-mi vin sensibilitatea excesivă, melancolia, atașamentul puternic față de familie… Recunosc, uneori sunt cam visătoare, dar numai eu știu care e prețul acestor vise.
De un an de zile, am ales sa-mi traiesc viata si sa-mi implinesc visele in Norvegia. In Romania am lucrat multi ani la o revista de amenajari interioare, ca redactor, iar aici, de curand, am gasit o colaborare tot in domeniul designului interior. Lucrurile se indreapta spre ceea ce-mi doresc sa fac, in sfarsit.
Te imbratisez cu drag si astept cu nerabdare sa te citesc in continuare!
Numai bine!

4 08 2010
nouria

Alina, multumesc pentru invitatie si pentru cuvintele frumoase. Si tu mi-ai fost mereu alaturi si chiar daca nu dai niciun semn, stiu ca esti acolo. In plus, ti-am vazut chipul pe Facebook si esti o femeie frumoasa, mi-a facut placere sa te descopar si dincolo de cuvintele scrise aici.
Oana, Racusor curajos, ma bucur ca tii legatura cu Romania si prin intermediul blogului meu. Imi pare rau ca nu ne-am cunoscut, dar… nu se stie niciodata.:) E drept ca uneori sunt momente nepotrivite sa abordezi o persoana (de curand, la mare fiind, au venit la Daniel oameni sa-i ceara autograf cand manca sau cand se chinuia sa stranga caruciorul sa-l bage in masina), dar sunt convinsa ca tu ai fi stiut sa alegi clipa potrivita. Nu-i nimic, data viitoare sa-mi spui cine esti si las totul balta.
Mult noroc iti doresc si sa-ti iasa totul asa cum ai visat!

4 08 2010
irina

Mda…ai dreptate…eu nu vorbesc niciodata suficient…tot timpul imi ramane un rest.. 😀
Mosorica a devenit „ocupatia ” principala a mamei si deja incepe sa umble prin toata casa si sa se joace.Cel mai mult ii place sa umble dupa Bobby (catelul) si sa se urce pe el(cred ca ti-am trimis si poza).Si deja e o mica santajista sentimentala…nu degeaba se spune : cateii au stapani si pisicile au slugi.. 😀
Stii cum e: in viata de zi cu zi ne cenzuram asa de mult vorbele, comportamentul si parerile, incat e o placere cand poti sa te exprimi asa cum vrei si cum simti de fapt….

4 08 2010
Mihaela Blaga

Seara buna,

Sa scriem despre bun simt , despre cei sapte ani de acasa. La ce persoane am intalnit bunul simt, unde sunt cei sapte ani de acasa, ce inseamna ei.
Pentru mine cei sapte ani de acasa inseamna: respect, adevar, loialitate, puterea de a ierta, credinta, iubire, bunatate, bun simt. Am prieteni ce au acesti ani si am cunostinte ce nu au acesti ani.
Si cred ca daca vorbim despre astfel de oameni, ei se vor multiplica.

Zambete va daruiesc!

4 08 2010
Blanca

Nouria, raspusul meu cred ca-l stii 🙂

5 08 2010
valeria

„Pentru cine scriu ?”-chiar si pentru mine….am descoperit in urma cu vreo opt luni o poarta catre un suflet cald si primitor,un om dornic sa socializeze cu alti oameni ,un om bun si sincer,o mama care-si adora copiii,o sotie,si in primul rand o femeie puternica, implinita!
Imi place sa te citesc! Zilnic intru sa vad ce mai e nou (a devenit obisnuinta, dimineata-ti citesc blogul sorbind o cafea fierbinte ),dar poate nu intotdeauna pot sau am ceva de spus…de obicei m-ai sensibilizat cand a venit vorba de copii…la prima mea interventie mi-am facut un scurt CV ,(asa era frumos) ,dar copiii au fost primul lucru cu care” m-am mandrit”.Acum dorm si viseaza linistiti in patuturile lor, iar eu desi obosita incerc sa ma relaxez citind ceva frumos !
Din prima clipa in care te-am citit( nu te-am cunoscut din revista Tango) si dupa primul raspuns pe care mi l-ai dat ,m-ai facut sa te caut in fiecare zi …iti multumesc pentru fiecare clipa pe care ti-am rapit-o,indraznesc sa te consider o prietena (sper sa nu fii spus o vorba prea mare),un om pe care te poti baza! (Chiar mi-a parut rau ca nu ai venit in orasul meu cu caravana Itsy-Bitsy,chiar ma pregatisem cu emotie de intalnire…) Recunosc, in viata de zi cu zi nu ma pot mandri cu prea multe prietene (m-am cam fript ),dar in afara de mama pe care o consider prietena mea mai e si sotul meu,dupa care urmeaza o pauza lunga… sunt o fire deschisa,chiar vorbareata imi fac foarte usor cunostinte dar prieteni adevarati din pacate avem putini ,dar calitatea conteaza nu cantitatea!
Te-am descopetit un om primitor,sincer ,te-am perceput ca un om pe care l-as cunoste parca de-o viata ,ceea ce gandesti imi este foarte familiar (poate pentru ca sunt rac ca si tine,poate pentru ca traiesc tot langa un rac de 8ani),iar principiile care-ti calauzesc viata imi plac.Mi-a placut cu cat drag vorbesti despre familie,naturaletea si zambetul cu care-i privesti pe toti cei ai tai emana o liniste molipsitoare !
Imi plac temele cu care ne inciti,si te felicit pentru ca reusesti sa raspunzi „rapid ” dorintelor noastre.Pe mine cel putin ma bucuri ori de cate ori primesc raspuns la comentariul meu(chiar stau cu sufletul plin de emotie si te citesc pe nerasuflate!)
Tine-o tot asa ,incanti sufletele obosite,imbarbatezi oameni coplesiti de greutatile vietii, iar zambetul si vorbele calde alina orice durere ! Iubirea pe care o emani e molipsitoare si tare-mi place !

Sunt norocoasa ca te-am descoperit(ca si alte fete de pe blog),si mi-ar placea sa mai discutam despre mogaldetele noastre frumoase ( sambata v-am privit in reluare la emisiunea „Invitatie la botez” si mi-a placut cu cat drag povesteai despre dorinta ta de a avea o fetita-parca eram eu ,mi-am dorit si eu o minune de fata pe langa baiatul pe care-l aveam,iar Dumnezeu ne-a auzit ruga- si ne-a dat fetitele mult visate !).

Fericire si liniste alaturi de toti cei dragi tie ! Noapte linistita!

5 08 2010
Larisa

Buna, Nouria. Eu te stiu de cand faceai Clubul parintilor isteti la radio. Te ascultam in fiecare zi de la serviciu si iti trimiteam mailuri, iar tu imi raspundeai pe post. Din momentul in care n-ai mai facut tu emisiunea eu n-am mai ascultat radioul. Am fost foarte suparata. Stiu ca ti-am scris sa te intreb ce s-a intamplat, dar nu mi-ai dat prea multe detalii, mi-ai spus ca te pot asculta in continuare in weekend. De curand ti-am gasit blogul si am fost foarte fericita ca pot afla noutati despre tine. Sa-ti traiasca fetita si sa fiti fericiti toti patru!

5 08 2010
Gabriela

Scrii si pentru mine , te citesc cu drag , admiratie pt. bunul tau simt ,corectitudinea de care dai dovada , pentru ca parerile tale coincid cu ale mele. Te felicit pt. familia ta si ma bucura postarile cu copiii tai minunati.
Am inceput prin a citi articolele din revista , apoi de pe blogul acum sters , dar din care am retinut citatul : ” nu-i firesc sa se amestece lucrurile. Publicul trebuie sa ramana public, iar artistul – ARTIST. Oamenii care ne fascineaza cu arta lor (fie ca scriu dumnezeieste, fie ca joaca sau canta pe scena, fie ca picteaza ori sculpteaza) trebuie sa ramana acolo, SUS, unde le este locul si sa fie admirati si aplaudati. In momentul in care publicul depaseste granita, trece de gardul de siguranta, misterul se spulbera si incep intrebarile menite sa distruga sufletul artistului, sa-l murdareasca.” ,in 6 ianuarie 2009.
Pornind de la acest principiu eu te citesc , te admir , si din cind in cind imi spun parerea . Daca nu citesc o perioada de timp , cind intru citesc si postarile din urma , asa am citit tirziu si despre fabrica de nasturi , asa am ajuns si la blogul pisicii …
Eu sunt sotie , mama si inginer , implinesc 51 ani in august , bucuria si mindria mea este fiica mea , azi medic rezident in oftalmologie . Sunt un om obisnuit caruia îi plac cartile , filmele ,muzica , muntii , padurile ,plimbarile , blogurile si oamenii sinceri , curajosi , talentati , sensibili.
Te imbratisez virtual , cu drag , Gabriela (Ella )

5 08 2010
nouria

In fiecare dimineata, de cateva zile incoace, primesc portii mari de emotie din partea voastra. Nici nu ma gandeam cand am scris acest blog ce voi declansa. M-ati surprins placut, m-ati facut sa plang de multe ori amintindu-mi de momente placute si mai putin placute din viata mea. Cu fiecare mesaj primit, insa, am devenit mai puternica, mai buna, mai atenta la mine si la cei din jur. Va sunt recunoscatoare pentru fiecare cuvant scris si simtit.
Irina, aici poti spune lucrurilor pe nume, nu exista riscul de cenzura si nici nu e cu suparare daca parerile nu ne coincid. Suntem oameni, suntem diferiti si atat timp cat vorbim civilizat si argumentat, comunicarea este deschisa.
Mihaela, subiectul propus de tine este atat de complex! M-as inhama la o discutie despre bunul simt, dar mi-e teama ca nu as prea stii sa dau multe exemple pozitive. Oamenii apropiati mie nu cred ca si-ar dori sa vorbesc despre ei, iar cei cu care am avut de-a face conjunctural nu cred ca ar dori sa fie pomeniti in contextul „celor sapte ani de acasa”. Totusi, daca si voi sunteti de acord, putem vorbi despre ce dovezi de bun simt ne-au impresionat si despre ce nesimtiri crase ne-a fost dat sa auzim, sa vedem, sa traim.
Blanca, faci parte dintre prietenii vechi, si cu cat trece timpul, mai buni. Nu stiu exact raspunsul tau, dar il pot intui. Si rar ma insala intuitia. 🙂
Valeria draga, ti-am mai spus si cu alte ocazii, felul in care scrii despre copilasii tai ma emotioneaza de fiecare data. De cate ori scriu despre ai mei, astept si povestea ta, iar ea nu intarzie sa apara, lucru care ma bucura de fiecare data. De data asta ai scris si despre mine cu aceeasi caldura si m-ai descris in niste cuvinte care m-au facut sa rosesc. M-ai numit prietena si asta ma obliga enorm pentru ca, in ciuda intamplarilor nefericite legate de prietenii, stiu sa fiu o prietena sincera, loiala si de incredere, trebuie doar sa stii sa ma pastrezi. Anul viitor sper sa vin la tine in oras cu spectacolele Itsy Bitsy si sa ne privim in ochi, sa ne strangem mainile ca niste prietene adevarate. In plus, il astept si pe baietelul tau sa ma sune la radio, poate asa ne vom auzi si noi. 🙂
Larisa, mi-ai amintit de o emisiune draga sufletului meu, era ca si copilul meu si sa stii ca pastrez si acum toate e-mail-urile primite, deci sigur le am si pe ale tale. Imi pare rau ca n-ai mai ascultat emisiunea pentru parinti fiindca si cea care a urmat era foarte interesanta, cu multe informatii utile si era realizata de o foarte draga prietena a mea, deci garantez pentru reusita ei. Iti multumesc ca mi-ai scris din nou si sper sa o mai faci!
Doamna Gabriela, La multi ani! pentru aniversarea ce se apropie. M-a surprins citatul pe care mi l-ati dat. Unde l-ati mai gasit? Mai exista blogurile mele vechi? Nu pot sa cred! Oricum, ideea ramane valabila. O spun din proprie experienta: cu cat te apropii mai mult de un artist pe care il admiri, pe atat e posibil ca dezamagirea sa fie mai mare, de aceea cred si acum ca e bine sa ii privim de la distanta si sa nu ne apropiem prea mult, fiindca riscam sa picam de sus. In alta ordine de idei, mi-a placut descrierea dvs si v-am admirat deschiderea sufletului. V-ati caracterizat in cateva cuvinte, dar, de fapt, mi-ati intins o mana spre a va cunoaste. Incantata!

5 08 2010
Gabriela

Multumesc .
Citatul l-am avut salvat in Word , l-am pastrat pt ca are mult adevar in el ,asa cum am salvat postari deosebite sau emotionante.

5 08 2010
nouria

Multumesc pentru precizare, doamna Gabriela!

5 08 2010
Lora

Ma bucur tare mult ca ai primit asemenea mesaje emotionante 🙂

5 08 2010
Criss

Nouria, dupa cum vezi, ai multe admiratoare, multe cititoare, asadar ai pentru cine sa scrii. Prin urmare cred ca semnul intrebarii de la titlu nu-si mai are rostul . 🙂

5 08 2010
valeria

Multumesc pentru raspuns si invitatia de-a te asculta !

Recunosc, in ultimul timp nu te-am mai ascultat la radio,caci timpul frumos ne-a facut sa stam mai mult pe afara,dar vom recupera si cine stie poate ne facem curaj si sunam si noi… iar Mastera va fi mai blanda cu noi (desi ne fascineaza, si-i stim replicile in desenul animat, cand i-am spus piticului mare ca are sansa sa vorbeasca cu ea, a refuzat hotarat ,spunandu-mi ca-i e teama)!

5 08 2010
Liana Morar

Eu vin si revin aici pentru ca am descoperit citindu-te, un om sensibil, vesel, cu inima deschisa, o femeie care-si iubeste sotul si copiii, ceea ce imi place sa spun si despre mine, acum cat reusesc din toate astea stie Dumnezeu.
Si pentru ca scrii frumos si din suflet…
….
….
Destule motive cred eu….
Asa ca iti doresc spor la scris pentru ca admiratori ai deja.
Apropo de cei care intra si cand nu postezi, probabil sunt multi care vor tocmai sa verifice daca ai pus ceva nou sau altii care te-au gasit mai mult sau mai putin intamplator.
Cu drag,
Liana, Frankfurt am Main

6 08 2010
nouria

Lora, eu ce sa mai spun? Sunt coplesita.
Ai dreptate, Criss, semnul intrebarii nu-si mai are rostul. Acum stiu raspunsul.
Valeria, cand va fi cel mic pregatit, Mastera va fi si ea pe baricade… in padure.:)
Liana, imi face placere sa stiu ca sunt si oameni de departe care simt si gandesc ca mine si emotia e cu atat mai mare. Multumesc!

6 08 2010
Dorina

Bine zis…intrebarea din titlu chiar nu isi are rostul 🙂
Si eu sunt una dintre cei multi pentru care scrii…Este foarte placut pentru mine si ma simt mandra ca pot invata multe de la o persoana atat de speciala, da,speciala pentru noi! Pentru mine este un ritual zilnic sa intru pe blog…sa mai descopar lucruri noi…citesc postarile tale, la fel ca toate comentariile pentru ca fiecare suntem diferiti si implicit avem pareri diferite….dar cel mai mult ma bucur ca la aceasta postare avem toti acelasi raspuns cald si cu multumire fata de tine…de persoana ta…familia ta…bunatatea ta…sinceritatea ta…
Tot ceea ce gasesc aici este pentru mine „hrana sufleteasca”…este ceva minunat…!

Ca sa-ti raspund la intrebare…eu am 21 de ani…sunt din Miercurea Ciuc {da, da, stiu „Polul Frigului”…acum momentan e „polul ploii”, dar sunt studenta in Brasov la Inginerie…

O zi faina!

6 08 2010
Alina M.

Draga Nouria,
Eu te-am descoperit in urma cu ceva vreme cind citeam Netlogul lui Daniel, pe care am avut privilegiul sa-l cunosc si personal. M-am bucurat foarte mult cind am descoperit ca esti o persoana atit de minunata, atit de sincera si care stii cum sa spui lucrurilor pe nume.
Imi place foarte mult sa te „vizitez”, pentru ca intotdeauna scrii lucruri interesante despre tot ce te inconjoara.
Te-am simtit ca esti un om minunat, bun, sincer si imi place foarte mult de tine si ma bucur nespus de mult ca sinteti o familie atit de fericita. Iti multumesc ca m-ai primit in casuta ta virtuala si pentru toate gindurile tale frumoase pe care ni le impartasesti si noua.
Te imbratisez cu toata dragostea….pentru ca esti tare dulce,
Alina M.

6 08 2010
Maria

Sunt si eu una dintre cei multi care intra zilnic pe blogul tau. Te citeam cu mare placere si cand lucrai la revista „Tango”, asa te-am descoperit, si de-atunci mi-ai ramas aproape de suflet. Am fost trista cand, dintr-o data, nu te-am mai gasit in paginile revistei si nici blogul nu-ti mai era ‘afisat’, dar, ca multi altii, cu ajutorul google te-am regasit si ma bucur foarte mult.
Sper sa scrii in continuare, postarile tale sunt ca un balsam pt suflet… Imi place ca scrii simplu si frumos despre viata, despre trairile tale zilnice, despre familia ta…
Desi intru in fiecare zi, n-am comentat pana acum; eu fac parte dintre cei care prefera sa asculte, vorbesc mai putin:) Acum insa, m-am gandit ca invitatia ta trebuie onorata si m-am hotarat sa raspund. Am 35 de ani, dar de mult timp locuiesc in Danemarca. Am si eu o fetita de 4 luni si un sot la fel de atent cu mine cum este Daniel cu tine (PS: in liceu am fost una dintre miile si miile de fete carora ne placea Daniel Iordachioaie, mereu era in topul preferintelor noastre:); m-am bucurat sa-l redescopar prin intermediul tau si citesc cu placere si blogul lui)
Multumesc ca ne lasi in fiecare zi s-aruncam o privire spre viata ta, cu tot ceaa ce inseamna ea si abia astept sa-ti citesc postarile viitoare si comentariile musafirilor tai de aici.
O zi buna!

7 08 2010
nouria

Ce varsta frumoasa, Dorina! Sa te bucuri de anii tai si sa nu lasi pe nimeni sa te opreasca din drum! Lasa-i pe ceilalti sa-si iroseasca noptile, zilele, iar tu fa asa cum iti dicteaza sufletelul. Sa fii altfel decat majoritatea, sa fii mai cuminte, mai constiincios, mai bun, mai hotarat nu poate decat sa te ajute sa-ti implinesti visele. Asta iti doresc din tot sufletul.
Alina, ma bucur ca vorbesti atat de frumos despre mine si ca ma vizitezi. Pana acum, familia a fost si este cea mai mare implinire a mea. Restul vin si pleaca, fericirile de moment se consuma si dispar, dar cel care ma tine la suprafata e micul meu paradis de acasa. Datorita lor pot sa fiu si dulce, si buna si sincera, dar, in acelasi timp, pentru ei, in slujba lor si pentru a-i apara, pot deveni cel mai fioros om de pe pamant. Cand e vorba de familia mea nimic nu e prea mult.
Maria, sunt incantata sa cunosc pe cineva care locuieste in Danemarca. Acolo nu stiam pe nimeni si uite ca s-a intamplat si lucrul asta. Exact cum spunea pisica mai sus, daca as fi vazut ca cineva de acolo imi citeste blogul, m-as fi iintrebat oare cine o fi? Oare de ce ma cauta? Acum am raspunsurile la aceste intrebari si-ti multumesc ca mi-ai scris. Mi-ar face mare placere sa mai vorbim, fie chiar si despre bebelusii nostri, pentru ca atunci cand este vorba despre ei, sigur experientele merita povestite.

12 08 2010
ClaudiaTm

Am descoperit blogul tau pe netlog, de acolo faceai trimitere aici… si asa a ajuns pagina ta printre paginile mele din bookmarks. 🙂 Te admir pentru ca esti asa cum esti, sa nu cumva sa te schimbi si sa nu cumva sa neglijezi blogul.

13 08 2010
nouria

Multumesc, Claudia Tm, ca ma citesti, dar mai ales ca ti-ai luat inima in dinti sa scrii! Te astept de cate ori ai timp si dispozitia necesara!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: