Cum sa fii?

26 07 2010

Daca omul spune ca e fericit, se gasesc alti oameni care sa spuna ca minte. Daca omul spune ca e nefericit, vin altii sa-l acuze ca-si plange de mila.

Daca omul traieste, apar nemernicii care-l jignesc, il injura, il blameaza. Daca omul moare, apar alti nemernici care-i pateaza memoria.

Daca omul se retrage in carapacea lui, nu intarzie sa apara comentariile legate de aroganta ori de nebunia sa. Daca omul e exuberant, expansiv, prietenos, se gasesc multi care sa-l considere un papagal, un mascarici.

Daca omul e serios, isi vede de treaba lui si nu deranjeaza pe nimeni, implicit apar cei care-l acuza ca e infatuat, ca se da mare si face pe desteptul. Daca omul e mai putin serios, atacurile vin din toate partile din partea celor seriosi si deranjati.

Cand refuzi sa vorbesti cu lumea, cica esti salbatic. Cand vorbesti prea mult cu lumea cica vrei sa te bagi in seama, sa atragi atentia asupra ta.

Daca omul e frumos, sigur are el alte defecte majore: ori e prost, ori e rau, ori e amandoua la un loc. Daca omul e urat, e clar cam care sunt reactiile celor multi din jur.

Cand esti sensibil exista riscul sa fii numit neadaptat. Cand nu esti sensibil poti fi lesne numit nesimtit.

Cand spui tuturor ca iubesti si ca esti iubit, sigur minti, ca asa ceva nu se intampla oricui, oricum, oricand, iar cand spui ca nu iubesti ori ca nu esti iubit, „inteleptii” sunt convinsi ca ai tu niste defecte interioare de nu-ti gasesti perechea.

Cand esti bun la locul de munca, constiincios, dedicat, se gaseste cineva sa te dea afara ori, in cel mai ciudat caz, se desfiinteaza insasi institutia. Cand esti mediocru, neinteresat si absent de la serviciu, sigur cineva te va trimite la plimbare, mai devreme sau mai tarziu.

Si-atunci, ma intreb si eu confuza si nedumerita: cum e mai bine sa fii? Cum sa te porti, ce sa spui, cum sa arati, cum sa muncesti, cum sa vorbesti, cum sa traiesti?

Stiu raspunsul cliseu: „Fii tu insati!” Si daca asa cum sunt eu deranjeaza? Si daca asa cum sunt eu imi aduce numai dezamagiri? Si daca asa cum sunt eu nu convine prietenilor, familiei, angajatorilor, societatii?

Probabil n-ar trebui sa conteze parerea altora, dar ce te faci daca traiesti printre oameni? Ce te faci daca depinzi de unii dintre ei? Ce te faci daca prea multi te analizeaza, te studiaza si apoi dau verdicte? Ce te faci daca pe langa cei care te cunosc, mai vin si cei care habar n-au nimic despre tine si incep si ei sa-si dea cu parerea?

Cum sa fii?

Anunțuri

Acțiuni

Information

20 responses

26 07 2010
laura

Sa fii asa cum esti, sa fii multumit de tine si să ai constiinta impacata ca nu ai facut rau nimanui…cel putin nu voluntar. Oricum nu poti multumi pe toata lumea, iar gura lumii e imposibil de inchis. Si ce daca nu te place toata lumea ? Cei care te iubesc si sunt alaturi de tine neconditionat sigur te plac asa cum esti si nu te judeca pentru ceea ce esti….si asta cred ca valoreaza cat restul lumii laolalta. ,, Nu judeca si nu vei fi judecat, nu condamna si nu vei fi condamnat,, un indemn atat de simplu, dar atat de greu de urmat din pacate.

26 07 2010
Criss

Sa fii natural/a, asa cum esti tu de obicei. Si sa fii mereu constient/a ca orice ai face, e imposibil sa fii pe placul tuturor. Mereu se vor gasi carcotasi care sa comenteze pe la spatele tau.

26 07 2010
Iulia Vlad

Autocritica este cel mai rau tip de judecata de pe fata pamintului. Ne autopedepsim si ne condamnam de prea multe ori pentru ca nu suntem perfecti, numai fiindca am fost invatati sa traim prin a-i multumi pe altii, pentru a fi aprobati si ” satisfacatori ” din punct de vedere social.
Exista multe invataminte stravechi ce pot fi aplicate ( presupunind ca exista motivatie si o minte deschisa ). Dintre ele, eu am ales sa ma ghidez dupa ” Toltec Wisdom ” ( nu stiu in romaneste cum se numesc :-)). Sunt numai 4 principii de baza:
1. spune numai ce simti si ce gindesti ( daca nu – dupa cum tu bine spuneai alta data -Mai bine taci!!) si nu folosi cuvintul impotriva propriei tale persoane.
2. Don’t take things personally. Intelege ca otrava oamenilor din jur nu este a ta, iar jignirile si amenintarile adresate tie sunt expresia autocriticii si automutilarii lor ( de care vorbeam la punctul 1 ).
3. Nu face presupuneri, pune intrebari si comunica cu claritate ceea ce vrei.
4. ALWAYS DO YOUR BEST. Chiar daca nu reusesti in totalitate sa iti atingi scopul, chiar daca esuezi, cel putin ti-ai tratat in avans regretele si autocritica.Fa tot ce poti si cum poti mai bine pentru ca iti place, fiindca crezi si simti, nu pentru ca trebuie.

Asa trebuie sa fiu. Si de cind am inceput sa privesc lucrurile in felul asta, deodata nu mai vad decit pe cei ce impart dragoste in jurul lor, iar cei ce otravesc lumea dispar in fundal, in spatele unei bariere pe care numai eu pot sa o ridic sau sa o cobor.

26 07 2010
RUXANDRA - Ploiesti

sa fii asa cum te simti tu bine in fiece clipa ! timpul trece oricum si multi oameni trec prin viata noastra !
e un proverb… „apa trece pietrele raman”
sau… „nu mor caii cand vor caini”
tine-i aproape pe cei dragi si fii fericita ca esti mama !

26 07 2010
irina

Sa fii OM….cu toate implicatiile acestui cuvant pentru tine si pentru cei dragi ai tai!
Sa fim nemultumiti e in natura noastra umana.Nu degeaba am fost alungati din Rai!
Cel mai simplu exemplu e cel cu vremea: cand sunt caldurile cele mari, ridicam ochii la soarele arzator si intrebam retoric divinitatea de ce nu trimite ploaia….cand vine apa, suvoaiele furioase incercand sa spele parca pacatele lumii, ridicami ochii la nori si acuzam urgia…..
Si eu ma intreb de multe ori cum e mai bine sa ma comport…insa de multe ori ajung sa ma comport cum imi dicteaza sufletul si de tot atatea ori gura lumii ma toaca marunt sau mai putin marunt….noroc ca am suficienta celulita pe care o pot toca 😀 !!
PS: am dus pisicu’ acasa la mama.Evident ca s-a topit toata cand l-a vazut cat e de mic si de amarat! Mai ales ca am mers „inarmata” cu biberon,tetine, retete de lapte pentru pisoi(pe cuvant daca m-am gandit ca am sa ajung sa cumpar biberoane de pisici)Si sufletelul lui de matza smechera a simtit ca acolo e un suflet de care tre’ sa se „lipeasca” asa ca atunci cand l-a luat mama in mana( ca atata-i de mic ca incape in palma) a inceput instant sa toarca….de-acolo incolo totul a decurs..pisiceste!

27 07 2010
nouria

Bun venit, Laura, cu vorbe intelepte si sfaturi pe masura. Nu stiu cine isi doreste sa fie iubit de toata lumea, dar cunosc multi oameni care au nevoie, macar, de putin respect. Daca pe vremuri acesta trebuia castigat, acum nu mai exista nicio sansa.
Asa e, Criss, naturaletea si de multe ori nepasarea, pot ajuta sa-ti traiesti viata linistit.
Ce bine suna principiile enumerate de tine, Iulia! Numai citindu-le m-am simtit mai bine! 🙂 Multumesc!
Ruxandra, am multe motive de fericire, si faptul ca sunt mama le incununeaza pe toate, dar lumea in care traim incepe sa fie sufocanta.
Irina, sa fii om e conditia esentiala, dar, din cate imi povestesti tu, mi-ar placea sa fiu si pisica. 🙂 Nu-i rau deloc. Deja mi-e draga M a ta, desi n-am vazut-o niciodata.

27 07 2010
laura

Multumesc ca m-ai primit si pe mine in casa virtuala a sufletului tau….Fiecare articol al tau este ca un gemulet pe care il deschizi catre noi, cititorii tai, prin care ne lasi sa tragem putin cu ochiul in interior….un interior frumos, plin de sensibilitate, ganduri frumoase si uneori de revolta impotriva lumii din exterior care nu e tocmai de poveste. M-am decis cu greu sa patrund si eu in aceasta casuta a ta virtuala, pe principiul ca nu e frumos sa te autoinviti la cineva acasa….pot doar sa te asigur ca m-am sters foarte bine pe picoare inainte:))

27 07 2010
nouria

Ma bucur, Laura, ca te-ai decis sa scrii. Invitatia am facut-o eu pentru fiecare in parte, pentru cei care gandesc frumos si se exprima pe masura. Prin urmare, nu esti un intrus, esti un musafir asteptat. 🙂

27 07 2010
irina

De ieri stim cert ca „M” este o ea, asa ca s-a transformat in „Mamarutza”sau „Micuta”….tot de ieri domiciliaza fie intr-un papuc fie intr-o caciula mai veche, ambele de blana naturala….asta and nu domiciliaza in brate la mama…ai tu dreptate…”everybody want’s to be a cat…” cum bine spunea Thomas O’Malley….
Cum sa fac sa-ti trimit o poza?

27 07 2010
nouria

La rubrica CONTACT gasesti adresa mea de e-mail. Abia astept s-o vad pe Mamarutza. 🙂

27 07 2010
pisica

nouria, chiar tu dai raspunsul… sa fii tu insuti. e binele cel mai mare pe care si-l poate face un om. sa ramana el insusi, chiar si in furtuna, chiar si in vreme buna. respectul se datoreaza, nu se castiga. respectul fata de ceilalti e oglinda respectului si pretuirii pe care ne-o purtam noua insine.
lovituri vor fi mereu, important e sa nu iei seama, atunci cand nu merita, sa mergi mai departe, pastrand nealterate valorile.
irina, imi ingadui sa te felicit pentru pisoi? ca o mare iubitoare de pisici, ca o mama adoptiva de pisica iti spun cu zambet ca mari minuni si bucurii te-asteapta…

28 07 2010
Liana Morar

Ce ma bucur ca te-am gasit aici, in casa ta virtuala. Te citeam des si pe celalalt blog, iar aseara mi s-a facut dor brusc sa mai stiu despre tine/voi. Felicitari pentru asa minunatie de bebe Salma si pentru familia voastra pe care o pastrati frumoasa si unita. Se vede ca va iubiti si asta-i de urmat.
Scrii foarte frumos, esti aproape de inima mea sensibila si am sa te urmaresc cu aceeasi frecventa si aici.

Liana

28 07 2010
nouria

Stiu, pisica, e minunat sa fii tu insuti, dar si foarte riscant. E nevoie de mare curaj si de putere, dar la final, cand pui capul pe perna e reconfortant. Stiu.
Ce frumos mi-ai scris, Liana! Multumesc! Sa spui ca ti-a fost dor, chiar inseamna ceva. M-am plimbat si eu pe blogul tau si mi s-a facut si mie dor de locurile frumoase despre care ai scris. Asa mi-a venit un dor de duca… 🙂 Dar nu plec nicaieri, raman aici, pentru oricine imi trece pragul casutei virtuale si vrea sa schimbe o vorba cu mine. Bun venit!

28 07 2010
Liana Morar

Multumesc pentru primirea calduroasa si pentru vizita.
Acum ai bebe mic si este mai greu sa te duci in vacante departe de casa, dar vremea trece, copilasii cresc, iar apoi veti putea merge in locurile de care va este dor si drag.
Pupici obrajorilor bucalati:) (i-am vazut in pozele de la mare:D).

28 07 2010
Dorina

Si eu sunt de parere sa fii tu insuti! Asa sunt si eu…si sa fiu mai explicita iti dau un doua exemple care chiar mi s-au intamplat:

In clasa a 12,mai exact cu 2 ani in urma…ca fiecare in general dintre cei de o varsta cu mine sunt la fel…nu vor altceva decat….fumat…alcool..distractie..cluburi..bani.. ehh eu nu sunt asa…sportiva de performanta, eram exceptia clasei care nu fuma…nu bea..nu cluburi…nu iesit cu ei..etc…Bineinteles ca ma „priveau” de parca as fi extraterestru!
Dar cu toate ce le aveam eu { si spun sincer ca nu e usor sa iti sacrifici tot ceea ce ai vrea pentru tine,timp,parinti, pentru a face un sport de performanta-performanta care bineinteles ca nu a existat decat in inimile noastre pentru ca nu a interesat pe nimeni decat forbalul…si cateodata gimnastica-sa fii la un liceu-profil greu-cu program normal,unde se mai „trezea” si cate un profesor „bun si dragut” care imi dadea cate un 3-4 deoarece ma intorsesem cu o noapte inainte dupa 2 -3 saptamani lipsa si nu stiam LECTIA} isi imagineaza cineva ca imi ardea mie de cluburi?! Nici gand..nu stiam cum sa profit de fiecare secunda sa fiu cu ai mei acasa,linistita!

Si a venit bomba,la o ora de dirigentie m-a ridicat diriginta pe motiv „toata clasa e impotriva ta…ca nu te intelegi cu nimeni…ca nu iesi cu ei”…am inceput sa plang si ,si atunci in ceasul al 12lea improscau in mine cu „noroi” iar eu taceam si plangeam…..De atunci au trecut 2 ani,sunt studenta de atunci si imi este foarte bine….Toti ma invidiaza ca „proasta clasei” e la o facultate de inginerie…la fel mai practic sport dar nu la nivelul superior…si zambesc! imi este exceptional fara ei….in acesti 2 ani nici nu m=am intalnit cu nici unul…nici nu am vorbit…dar sincer nici nu simt nevoia si nici nu vreau pur si simplu!

Deci vreau sa spun ca am fost EU asa cum sunt mereu… sincer de multe ori am de pierdut,dar am constiinta impacata,si stiu ca acolo Sus cineva e mandru de asa comportament!

A doua chestie ce vroiam sa ti-l impartasesc este faptul ca, anul trecut m-am mutat in chirie intr-o casa mare,in care eram 23 de persoane si baieti si fete! La fel m-au „pus la zid” toti ca eu ii atrag atentia ca la 2 dimineata sa opreasca muzica….ca eu invat si citesc….ca nu beau cu ei…ca eu sunt o „intrusa” intre ei…Toate astea eu le=am spus proprietarului si am facu o sedinta cu totii si,si=au zis „oful” toti ca eu sunt „extraterestra”. Dar proprietarul simtind ce fel de om sunt le-a zis sa termine si sa nu se mai certe cu mine ca sunt o fata exceptionala si el nu intelege ce au cu mine!
A trecut ceva timp…mai exact 2 luni si vine proprietarul si imi zice „Dorina au venit azi la mine cativa si mi=au marturisit ca am avut dreptate ca esti o fata super,dar mai ales sa fiu mandra de felul in care sunt”…Va dati seama ce am simtit?!

Deci in concluzie…avem si de pierdut daca suntem noi insine….nu putem lupta contra sistemului..mentalitatii…de schimbat nici vorba..dar daca sunt asa cum sunt eu cu adevarat…then…He is proud of me! Si parintii mei of course! Si de putere..curaj…dar toate astea sunt lucruri de pret! si nu oricine le are 🙂

Sper ca nu te-am plictisit cu asa postare lunga….dar e ceea ce am simtit cand am citit ce ai scris tu 🙂

29 07 2010
nouria

Dorina, mi-a facut placere sa-ti citesc povestile. Mi-e drag sa stiu ca nu sunt toti tinerii cuprinsi de spiritul de turma. Imi place sa intalnesc oameni care stiu ce vor de mici, care nu se pierd pe drum cu prostii, betii, anturaj si alte nimicuri care pot fi fatale. De fapt, peste ani, diferentele se vor vedea, iar cea castigata tu vei fi. Te mai astept!

29 07 2010
Dorina

Ohhh ai punctat exact unde trebuie „spiritul de turma”!….spune multe…..
Iti citesc blogul de ceva timp…si o voi face in continuare 😉

30 07 2010
andra

sa fim cum simtim, ca guri rele, de astia de se plictisesc in viata lor, incat au tentatia sa se bage in ale altora au fost si vor fi mereu. Si ce sa facem daca prea putini ne inteleg? Ne limitam la acei cativa care o pot face, ne iubim si ne ingrijim cu adevarat doar de cine merita si ii lasam pe robotei sa comenteze, sa catalogheze, sa dea verdicte clare, ca de, oricum asta e chestia la care se pricep ei cel mai bine.
p.s. n-am mai trecut de multisor pe-aici, chiar mi-era dor. Vara frumoasa in continuare!

31 07 2010
nouria

Bine ai revenit, Andra! Sper ca ti-a fost bine in toata perioada asta.
Celor care comenteaza nefiind in cunostinta de cauza nu pot decat sa le acord tot dispretul meu.

9 08 2010
laura gabriela

multumesc ca ne acorzi tuturor din timpul tau , inseamna foarte mult pentru mine. ma simt putin vinovata ca ti rapesc din timpul pe care l ai putea petrece cu familia ta. referitor la cele scrise mai sus , in primul rand trebuie sa fii om , dupa mine cel mai bun om este acela care e de mare ajutor semenilor sai, care nu minte si care se corecteaza pe sine inainte de a-i corecta pe alti. sau poate sant eu prea naiva?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: