Multumesc!

19 07 2010

Zilele astea sufletul mi s-a imprastiat in mii de bucati. Problemele dinauntru si din afara m-au coplesit. Am tacut si n-am spus nimic. Apoi, n-am mai putut sa tac si am izbucnit. Cand tac imi spun ca ar fi fost mai bine sa vorbesc. Cand vorbesc ma gandesc daca n-ar fi mai bine sa tac. Sper sa vina mai repede ziua in care sa nu ma mai gandesc atat si sa fac asa cum imi vine, fara indoieli sau regrete.

Lumina, insa, a venit de unde nu ma asteptam. De la oameni. De la oameni din trecutul meu, de la cei din prezent, de la cei din virtual. Nu stiu ce fire necunoscute, ce energii sau ce puteri au gandurile noastre neexprimate de au reusit, pe neasteptate, sa-mi aduca aproape oameni pe care nu i-am mai auzit de mult, de care mi-e drag si cu care nu m-am mai intalnit de-o vesnicie.

Am primit mesaje de la colege de facultate pe care le indrageam nespus, dar de care drumurile mi s-au despartit, am primit telefoane de la prietene de departe carora zilele astea le-a fost dor de mine si m-au cautat, i-am simtit aproape pe colegii mei de la radio care m-au inconjurat cu nespusa grija si dragoste, am citit zeci de mesaje pe blog, pe Facebook, de la oameni pe care nu i-am intalnit nici macar o data, dar care au stiut exact ce sa-mi spuna ca sa ma faca sa ma simt putin mai bine.

Nu stiu exact ce mecanisme s-au declansat, nu stiu de ce s-a intamplat asa, dar am simtit cum lumea s-a grupat in jurul meu. Ramaneam privind in gol, uimita, pe masura ca raspundeam mesajelor sau telefoanelor. Oameni care nu se cunosc intre ei, dar care au avut sau au legatura cu mine, ma cauta cand am mare nevoie. Fara sa le-o cer, fara sa-i oblig. Pur si simplu pentru ca toti au simtit sa faca acest lucru.

Mi-au dat putere sa zambesc, printre lacrimi si spaime si nopti de cosmar. Cu fiecare gand al lor am mai putut sa fac un pas spre lumina.

Va multumesc din suflet!

Anunțuri

Acțiuni

Information

18 responses

19 07 2010
Florin Iepan

Există foarte multe motive să fi fericită, dar aceasta vine odată cu iubirea din suflet, fiindcă nu locurile sau evenimentele contează ci reacția noastră la ele. Eu am învățat că iubirea și înțelepciunea sunt precum focul și lumina, unde este una este și cealaltă și dacă lipsește una lipsesc amândouă. Și precum spunea un vechi proverb hindus: „înțeleptul se descurcă și-n iad pe când prostul suferă și-n paradis”

Așa că, iubește și fă ce vrei! 😉

19 07 2010
nouria

Multumesc, Florin, pentru vizita si comentariu. Exact iubirea pe care o am in suflet ma face sa sufar. Si oricat de inteleapta as fi, n-am cum sa nu sufar cand copilul mi-e bolnav. Poti sa faci ce vrei atunci cand esti de capul tau, dar cand ai niste inimioare care depind de tine, faci doar ce trebuie. Si cateodata clachezi. Important e sa ai langa tine niste OAMENI.

19 07 2010
Alina

Imi pare rau sa aud ca treci prin astfel de momente. Fiecare din noi are clipe frumoase dar si clipe grele. E bine ca reusim sa trecem peste ele , si asta de cele mai multe ori datorita oamenilor din jur care ne iubesc si ne sustin. Tu imi pari o femeie puternica si sigur nu ma insel, un OM cu un suflet foarte mare . Ar fi pacat ca in jurul unui astfel de om sa nu stea foarte multi oameni pregatiti sa sara in ajutor macar cu o vorba buna.

19 07 2010
Criss

Cred ca proverbul „prietenul la nevoie se cunoaste” se adevereste.
Multa sanatate copilasului tau.

19 07 2010
nouria

Multumesc, Alina! Am fost si eu surprinsa de cat de multi prieteni am, fara ca eu sa stiu.
Ce ma emotioneaza, Criss, este ca nici macar n-au STIUT ca am nevoie de ei, ci au SIMTIT.

19 07 2010
Gabriela

Te citesc cu drag si eu vreau virtual sa te imbratisez si sa te incurajez in momente grele , m-a impresionat mesajul tau de multumire si ai perfecta dreptate in ceea ce ai raspuns „dobitocului ”
Sa va dea Dumnezeu Sanatate si mangaiere in suflet .

19 07 2010
iulia33

Multa sanatate copilului …..si sa aveti parte numai de fericire si sanatate intreaga familie …ca restul le veti duce voi cu bine la final .

19 07 2010
irina

Eu nu am mare incredere in mine, de multe ori nici in fizicul meu, nici in sentimente si nici in stiinta mea. Un singur lucru il cred fara gres: intuitia.Niciodata nu m-a inselat…..
Cu atat mai mult cu cat au fost ganduri legate de oameni speciali pentru mine!
De multe ori am patit sa caut sau sa fiu cautata de persoane poate considerate straine in momente mai mult sau mai putin dureroase. De multe ori un simpu sms m-a facut sa vad si jumatatea plina a paharului!
Ma bucur mult pentru tine ca ai parte de aceste experiente si ca reusesti sa treci peste mizeriile acestei lumi urate si sa realizezi ca esti o persoana draga pentru multi….
Sa ai o saptamana buna!

19 07 2010
pisica

nouria, important este exact cum spui, ca prietenii tai au simtit. acestia sunt prietenii, cei care desi privesc in alta directie decat tine, uneori, simt ca tine. te simt pe tine. ma bucur ca ti-a fost dat astfel… daca oamenii au fost alaturi de tine inseamna ca ii meriti. ii meriti pe deplin.
zambeste si mergi mai departe, pe drumul tau.

19 07 2010
nouria

Esti draguta, Gabriela! Multumesc pentru imbratisare si te mai astept, cu drag, in casuta mea virtuala.
Iulia33, irina, pisica, va multumesc fiindca imi sunteti mereu alaturi. Cuvintele tale, pisica, de la unul din posturile anterioare mi-au fost ca un balsam.
Sa stii, Irina, ca astazi, stand in spital, m-am gandit la tine. Mi-am imaginat cat de greu trebuie sa-ti fie sa lucrezi intr-un astfel de loc. Pe cat de nobila le este meseria, pe atat de oribil e locul de munca al medicilor, aici, in tara noastra. Este cumplit! Daca m-as apuca sa povestesc ce am vazut in cele cateva ore cat am stat acolo, as scrie o carte intreaga. Cred ca tie nu ti-ar ajunge vreo 10 romane (si toate ar fi horror).

19 07 2010
pisica

nouria, am simtit ca trebuie sa iti scriu ceea ce ti-am scris. este o stare de fapt, ma gandesc deseori la tine, nu stiu de ce imi apari uneori in coltul gandului si te simt. iar atunci, la acest post, in acea zi, am simtit ca trebuie sa iti spun cele scrise. iar daca te-a alinat, oricat de putin, eu sunt cea care multumeste.
asa cum iti spun astazi ca ma gandesc la puiul tau bolnav. si la voi.

20 07 2010
nouria

Sunt magulita de vorbele tale, pisica. Stii, si mie mi se intampla sa ma gandesc la voi, fetele care imi scrieti mereu, desi nu v-am vazut niciodata, iar chipul nu vi-l stiu, dar imi vin in minte vorbe de-ale voastre, intamplari pe care mi le-ati relatat aici, si parca ne-am cunoaste de cand lumea si pamantul. 🙂

19 07 2010
Mirna

Multa sanatate si insanatosire grabnica puiutului tau bolnavior .Iar tie, multa putere !
E bine sa rabufnim cateodata, prin vorbe, prin scris (controlat, totusi!)…Nu e bine sa pastram in interiorul nostru ceea ce ne deranjeaza pt ca 1: la un moment dat vom exploda necontrolat si 2 :cel care ne-a deranjat nu va sti niciodata unde a gresit si la urma urmei de ce sa doarma el linstit in timp ce noi , cei afectati ne consumam in interior?

19 07 2010
valeria

Iubirea pe care o porti pentru micutele inimioare te face sa uiti de durere,de teama ,de nesiguranta,de nopti nedormite ,de oboseala si tot ce apare atunci cand pruncul sufera ! Stiu cum e ,durerea e mai mare atunci cand e al tau…sufar si pentru piticii care-mi trec pragul cabinetului,dar cand e al meu durerea e mult mai mare ! Doar o mama stie ce mare suferinta e atunci cand isi vede minunea stoarsa de febra,cu respiratia gemanda,cu ochii cautand protectie,cu plansul cautand ajutor! Din pacate am trecut cu Maria de multe ori in primul ei anisor de viata prin boli de la laringita,bronsiolite si pneumonie…norocul meu a fost ca stiu cum sa intervin rapid,fara sa mai facem drumuri pe la cabinete (cred ca acesta a fost motivul pentru care am ales sa fiu medic atunci cand am fost pusa sa aleg ce vreau sa fac in viata-si nu regret,imi place !)
Strange-ti puiul in brate, asigura-l ca mama lui ii ofera protectia si linistea de care are nevoie,si veti depasi momentul neplacut pe care boala il da ! Zambetul de multumire ,pe care ti-l da copilul, atunci cand se face sanatos,face sa uiti de toate orele cat ai vegheat cu capul in palme la patul lui ,cand puneai mana tremuranda pe fruntea lui sa vezi daca febra a scazut,cand ii ascultai respiratia care parca torcea ca a unei pisici, cand inimioara galopa cu bataile ei…cand plansul lui te striga si cu un glas plapand ,duios printre suspine iti spunea MAMA,frumos, cum parca niciodata nu ti-ar fi spus !
Iti doresc putere,intelepciune si multa ,multa rabdare sa treceti impreuna peste tot!
Sanatate multa!

20 07 2010
irina

Eh….sa stii ca m-am obisnuit cu ce vad in spital…cu ce vad in rest nu pot nicicum sa ma acomodez…azi am cedat in fata unui pui de pisica de vreo 3 saptamani abandonat sub un gard….nush daca l-a last pisica(exista si aceasta posibilitate) sau cineva l-a abandonat…ce-am sa fac cu el…va mai spun pe parcurs! Ce-i interesant in povestea asta e ca azi,inainte sa plec de la clinica m-am apucat sa fac ordine prin cabinetul nostru si mi-am zis mai in gluma mai in serios ca fie trebuie sa-mi gasesc pe cineva, fie sa fac un copil, fie sa imi iau un animal de casa…..sa nu mai stau cat e lumea la clinica…se pare ca varianta corecta e cea cu matza…
Stiu ca nu are legatura cu post-ul tau, insa asta-i totusi o demonstratie a intuitiei si a subconstientului…

20 07 2010
nouria

Exact asa gandesc si eu, Mirna. Au fost evenimente in viata mea care mi-au demonstrat ca e mult mai bine pentru tine sa-ti descarci sufletul, orice risc ar presupune asta, decat sa stai sa plangi cu nasul in perna. Pana la urma, mai important decat mine si ai mei, nu e nimeni pe lumea asta, si-atunci spun cu voce tare ce ma doare, ce nu-mi convine si chiar daca nu rezolv mare lucru, macar ma descarc si ma simt mult mai bine.
Valeria, cand a venit doctorita si l-a intrebat „te doare ceva?” iar el a raspuns:”da, sufletul” am crezut ca mor. Din fericire, azi i-au dat drumul acasa si m-am mai linistit.
Mi-a placut la nebunie povestea ta cu pisicuta, irina! Eu toata viata am facut asa si de cand ma stiu am avut pisicute in casa. Sa vezi ce draga iti va fi si sa vezi ce bine te vei simti cand vei ajunge acasa obosita iar ea te va mangaia. Abia astept sa-mi spui povesti despre ea si sa-i dai un nume! 🙂
Mi-am amintit de pisicutele mele care acum au facut puiuti si care intra doar noaptea in casa, in rest, se plimba in voie prin toata curtea.

21 07 2010
irina

„M” asta e numele matzei pentru ca in frunte, intre sprancene are desenata litera M pe blanita si ai impresia ca e permanent incruntata.
Cand o sa-mi dau seama sigur ce e-pisic sau pisicuta probabil o sa apara ceva variatii de nume.
Oricum e interesat ca de asa pui mici nu am mai avut grija si e o adevarata distractie sa o hranesc cu seringa.
Vineri o duc acasa la mama( la Suceava) unde un vecin are o pisica „mama eroina” care a mai alaptat pisoi straini.Sper sa-l primeasca si pe asta si sa-l mai alapteze ceva vreme.Daca nu, oricum il las mamei care e tot timpul acasa si poate sa aiba grija de el, ca eu in plecata mai mult de jumate de zi la servici…
Ce-o sa fie cand o sa mai creasca o sa vedem…
Tu esti mai bine? Sper ca da, din moment ce in comentariul tau a aparut si un „smily face”!

21 07 2010
irina

smiley….scuze,am papat un ‘e”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: