Madalina a plecat de ziua ei

14 07 2010

Cat zbucium a fost in sufletul ei? Ce suferinta cumplita a indurat daca a putut renunta la copilasul pentru care s-a zbatut atat? Cata mahnire a strans si cata putere a adunat ca in zorii acestei zile care ar fi trebuit sa fie de sarbatoare sa-si ia viata? Eu nu pot sa cred!

Cat de fragil e sufletul de artist! Cata zbatere surda!

De ziua ei si-a oferit linistea eterna.

Sunt inmarmurita.

Am cunoscut-o, am vorbit despre sarcina, despre copii. Parea ca-si gasise pacea. Parea ca a trecut peste toate suferintele vietii de artist roman. Parea ca ii e bine. Parea…

Acum e tarziu.

Televiziunile se inghesuie sa regrete ca nu mai au ocazia s-o felicite pentru aniversare. De parca ar fi spus vreo vorba despre ea daca n-ar fi murit…

Cata lume stia ca Madalina ar fi implinit azi 43 de ani? Putina, va spun eu. In schimb, toata lumea stie acum ca Madalina a plecat de ziua ei.

Sper ca ingerii din cer sa fie mai buni decat am fost noi, oamenii, cu sufletul ei de artist!

Anunțuri

Acțiuni

Information

31 responses

14 07 2010
pisica

dumnezeule! 😦 de la tine am aflat si inca nu-mi vine sa cred.
nu am cunoscut-o si nici nu m-am dat foarte tare in vant dupa muzica ei, dar era un artist al nostru, avea felul ei special de a fi, fanii ei…
dumnezeu sa o odihneasca!
dumnezeu sa-i ocroteasca puiul, ramas atat de fraged orfan.
e cumplit!

14 07 2010
coramica

Uf, si ce contrast cu cantecul lui Pavel Stratan „M-am nascut de ziua mea”, nu? Si mie imi pare rau, am iubit-o, am contestat-o, dar nu pot sa-i neg calitatile de artist

14 07 2010
Alina

Eu plang de azi dimineata…eu sincer nu pot sa cred…astept din moment in moment sa se zica ca a fost doar o gluma proasta….dar sunt constiienta ca astfel de glume nu se fac.Am crescut cu melodiile ei, al lui Gheorghe Ghiorghiu, Daniel Iordachioaie, Gabriel Cotabita.
Nu-mi vine sa cred…sunt inmarmurita.
Sincere condoleante familie!

14 07 2010
Dorina

Nouria, Madalina a fost o artista iubita in Romania, chiar daca nu mai aparea pe tv atat de des. Probabil a fost si o chestiune de optiune personala, dat fiind ca avea si bebelusul, iar eu am citit ca si l-a dorit foarte mult. Imi pare foarte, foarte rau. Ma gandesc ce trebuie sa fie in sufletul unui om ca sa aleaga sa isi ia viata. Tu ai cunoscut-o si, mai mult ca sigur, si sotul tau. Ma intereseaza foarte mult parerea ta. Mi-e imposibil sa cred ca, presupund ca ai o mare neimplinire pe un plan, sa zicem profesional, nu iti gasesti un resort pe alt plan, al familiei, prietenilor sau altceva, nu-mi vine in minte. Ea parea genul de persoana echilibrata. Cred ca artistii sunt mult mai sensibili si pur si simplu percep mult mai intens unele probleme sau trairi.
Dumnezeu s-o odihneasca.

14 07 2010
Criss

Azi dimineata cand am ajuns la birou si am deschis calculatorul, am aflat despre aceasta tragedie. Inevitabil mi-am pus intrebarea „Cum a putut…?”. Nu vreau sa o judec, nu am niciun drept. Dar pur si simplu n-am putut intelege si nu cred ca voi putea vreodata intelege gestul ei. Pentru ca mi-am pus aceeasi intrebare pe care si-au pus-o milioane de romani azi. De ce o femeie care parea in sfarsit fericita, implinita, carea avea un sot iubitor si in sfarsit copilasul mult dorit si visat ar renunta la tot, fara sa se uite inapoi si ar alege moartea?
Am citit ca ar fi suferit o cadere nervoasa cu ceva timp in urma, ca ar fi fost internata in spital dar ca si-a revenit. Sau cel putin parea sa-si fi revenit.
Acum am vazut si la un post de televiziune ca ar fi suferit de cancer si ca n-a putut face fata acestei vesti. Probabil adevarul nu se va afla niciodata, il stia doar ea. Oricum e foarte trist ca a renuntat la ce si-a dorit cel mai mult. Copilasul ei….

14 07 2010
nouria

Pisica, imi pare rau ca eu ti-am dat o asemenea veste. Sunt perfect de acord cu atitudinea ta. Nu trebuie sa fii admirator, nu trebuie sa asculti melodiile sau vocea unui interpret daca nu-ti place, dar e frumos si bine si civilizat sa respecti artistul, fie ca-ti place, fie ca nu. Avem si noi o mana de oameni talentati si mor pe rand, unul cate unul.
Da, Coramica, un artist e un bun public si fiecare se simte liber sa-l iubeasca, sa-l urasca, sa-l injure sau sa-l laude fara sa se gandeasca la faptul ca si el are un suflet.
Draga Alina, si noi suntem in stare de soc. Inca nu ne vine sa credem. Si totusi… Madalina s-a sinucis. A ales sa moara. N-a mai vrut sa traiasca in lumea asta fiindca, se pare, nu i-a adus fericirea.
Da, Dorina, asa e. Artistii sufera la extrem si se bucura asemenea. Ar fi multe de spus, dar n-am acum starea necesara. Doar atat vreau sa subliniez: stii cata umilinta indura un artist de-a lungul vietii in tara asta a noastra? Stii cate compromisuri trebuie sa faca? Stii cat trebuie sa se injoseasca pentru a razbate? Stii ce salarii au artistii angajati? Stii la ce fel de oameni trebuie sa se milogeasca doar ca sa i se editeze un album? Stii cate refuzuri si jigniri le este dat sa auda? Eu stiu. Daca toata lumea ar sti raspunsurile la intrebarile astea probabil ca ar intelege macar putin din drama pe care o traia Madalina. Ea a fost artista mai intai. Apoi a devenit mama.
Da, Criss, pentru copilasul ei va fi cel mai dureros cand va creste si va afla. Dar copilasul ei va avea motive de mandrie fiindca a avut o asa mama.

14 07 2010
Oana-Norvegia

Intr-o zi de 14 iulie m-am nascut si eu. Dupa zece ani de la nasterea Madalinei, la aceeasi ora. Am fost fana ei. Am iubit-o si-i cunosc tot parcursul personal si profesional. In fiecare an pe 14 iulie ma gandeam la ea. Azi, de ziua noastra, nu am putut face altceva decat sa plang. Nu simt, nu vreau, nu pot sa aniversez nimic. Stirea m-a cutremurat si printre lacrimi am raspuns mesajelor de felicitare care veneau pentru mine de la cei dragi….
Nu stiu ce sa scriu, ce sa spun, parca a murit o parte din mine, ma simt trista, golita… Nimic nu va mai fi la fel dupa ea, fara ea….. Ramas bun, Madalina draga!

14 07 2010
nouria

Oana, sa fii sanatoasa si sa te bucuri de viata ta! Iti inteleg perfect lacrimile. Sper sa ai parte de acum incolo numai de aniversari senine. Te imbratisez. La multi ani!

14 07 2010
pisica

draga mea, am avea o lume mai buna daca am invata sa respectam oamenii, florile, vietatile, tot ce ne inconjoara. am avea vieti mai luminoase daca ne-am concentra pe noi insine si nu pe altii… Iisus a zis „sa ridice piatra cel fara de pacat”. noi de ce uitam pilda aceasta? chiar si tu spui, cand intram aici sa ne stergem pe picioare, ne rogi chiar, cand ar trebui de fapt sa o facem pur si simplu… din respect pentru tine si pentru noi.
e mare durere in aceasta veste. si in sufletul tau, al lui daniel, simt.

14 07 2010
nouria

Da, pisica. Avem sufletele ravasite. Mie mi-e frica, pur si simplu!

15 07 2010
irina

Off…am scris si ieri un comentariu care s-a dus pe aripile unei furtuni…la propriu, ca atunci a picat netul…
Nush ce sa zic…..imi inchipui insa ca in sufletul ei era o drama…altfel cum a renuntat la cel mai scump lucru?la copilul pentru care a luptat ani se zile?
Cred ca era ingrozitor de singura si deprimata daca a recurs la un asfel de gest si in o astfel de zi….
Imi pare tare rau cand vad drame de genul asta.Nu i-am fost fan in mod special insa imi placeau melodiile ei si i-am admirat intotdeauna discretia si demnitatea.
Poate daca spunea sau arata mai mult…poate cineva ar fi vazut tragedia ei si ar fi recunoscut acel „cry for help”..poate….
Ce ma oripileaza in schimb mai mult decat drama in sine este „tv drama” in care s-a transformat: acum am deschis televizorul si un post de stiri transmitea imagini in direct de la Casa Radio. Acolo, langa sicriul cel alb si sotul sfarsit de durere sunt o gramada de gura casca!!! Care sunt sigura ca nu i-a fost fani, nu au stiu de ea nimic mai mult decat ce scrie in revistele de scandal, si acum vin sa vada un chip alb si mort! Ma ingrozesc oamenii astia! Ma ingrozesc romanii astia prost crescuti care nu au decenta sa-i lase pe cei cu adevarati indurerati sa-si planga omul drag pierdut! Oare de ce sunt unii asa? Oare de ce nu putem sa-i respectam sufletului asta disperat macar moartea?

15 07 2010
Criss

Asa e Irina, o multime de gura-casca pe acolo, si ce m-a socat, unul se inghesuia in fata sa faca poze cu telefonul mobil. Groaznic, un popor de oameni prost crescuti si fara pic de respect. Nu mai spun de ziaristii ca o haita de sacali, cum au sarit pe sotul si tatal Madalinei sa le smulga o declaratie. Ce declaratii sa dea niste oameni impietriti de durere?

16 07 2010
pisica

astazi, mai mult ca oricand, nouria, as vrea sa simti ca iti sunt aproape.
nu stiu sa-ti alung frica, dar sunt aproape.

16 07 2010
nouria

Multumesc, pisica! Am mare nevoie. Ieri, in drum spre Sala Radio, copiilor mei le-a fost rau. N-am avut cu cine sa-i lasam acasa si i-am luat cu noi. Voiam sa ne ducem pe rand, in timp ce unul dintre noi statea cu ei in masina, sa ducem o floare. N-am mai ajuns. Ne-am intors acasa, cu florile in brate. Noaptea asta a fost de cosmar. Nu vreau sa povestesc mai mult, dar suntem daramati.
Irina, Criss, ma inclin in fata sufletelor voastre frumoase. Nu pot sa va descriu cum suna telefoanele la noi. Deja le-am inchis ca nu mai suportam. E oribil ceea ce ati descris. Mereu se intampla la fel. Mi-e sila!

16 07 2010
irina

E oribil ca se intampla ceea ce am scris…
Romanii sunt o natie de precupeti si precupete in sensul rau al cuvantului…..barfa si comentariile, mai ales cand e vorba de nunta/botez/inmormantare sunt la loc de cinste!
Nu onorezi un mort venind sa te zgaiesti la el in sicriu….il onorezi cu o rugaciune si cu o lumanare aprinsa undeva…..unde sa arda in liniste si sa duca rugaciunea la cer…
Stiu ca sunt prea pornita dar nu pot fi altfel: in urma cu 6 ani, cand tatal meu s-a dus intr-un loc mai bun am trecut si eu prin drama crunta a unei inmormantari…si desi de-abia ma tineam pe picioare, era lume care ma intreba daca inmormantarea e dupa ora veche sau ora noua-era echinoctiul de toamna….
Asa ca atunci cand vad oameni cretini care au intrebari si mai cretine in astfel de momente imi aduc aminte de suferinta mea…si ma gandesc la a celui care priveste un capac de sicriu!
Poate ca asta-i presa care ar trebui interzisa! Poate ca astia ar trebui cenzurati, nu aia care fac politica!
Acum ascult cu stupoare cum pe TVR1 anunta ca interviul prin care zice-se ca Madalina Manole spunea ca este fericita, de fapt NU A EXISTAT……..incredibil!!!

16 07 2010
Mirna

Dumnezeu s-o ierte si s-o odihnesca pe Madalina…
Am fredonat in anii adolescentei cantecele ei… In vacanta, la mare, mergeam la spectacole unde canta si era cap de afis. Cand am plecat din tara, acum ceva ani, m-am dus in fuga la magazinul Muzica si mi-am cumparat 3 casete (nu erau cd-urile la moda): Madalina Manole, Laura Stoica si Gheorghe Gheorghiu…
La tvr international si apoi la protv international o vedeam, o ascultam si ma bucuram pt reusitele ei. Parea ca trecuse peste divort si parea implinita atat pe plan personal cat si profesional.
Acum 1 an si ceva, in revista Tango am citit un interviu si era vizibil deranjata de presa, de cei care ii scotoceau prin viata si spuneau neadevaruri…Desi spunea multe despre ea, nu era o secretoasa, presa o sufoca!
Imi pare atat de rau ca nu a mai putut face fata problemelor din viata ei si ca a ales sa plece atat de devreme, cu atata hotarare.
Am aflat vestea mortii Madalinei in aeroport. Plecam din tara , unde fusesem in vacanta 1 saptamana.Cu o zi inainte am fost la mormantul tatalui meu la Cimitirul Bellu sa pun o floare si o lumanare.Am trecut pe langa mormantul Tatianei Stepa, apoi pe langa cel al Laurei Stoica …Si m-am intrebat de ce soarta a fost atat de nedreapta cu ele si in subconstienul meu imi gaseam explicatiile: boala incurabila si accident. Dar la Madalina nu m-am asteptat. Iar la sinucidere nici atat. Parea o fire foarte puternica si nu am crezut niciodata ca ar putea avea probleme peste care sa nu poata trece cumva…
Eu as vrea ca artistii sa fie nemuritori, pt ca ei ne fac viata mai frumoasa, ei ne scot din rutina zilnica cu cate un spectacol sau concert, ei ne fac drumul spre servici mai suportabil, cu muzica lor imprimata pe cd, ei ne fac vacantele mai placute pe litoral si exemplele pot continua…

16 07 2010
Criss

Si mie mi-e sila de ceea ce vad, Nouria. Si de ceea ce am citit azi. Unii o acuza pe Madalina (cu ce drept?) altii il invinovatesc pe sotul ei vs de fapt el ar fi neglijat-o si toata iubirea pe care o afisa era doar de fatada. Ca acum statea sa fie filmat ca sa fie in centru atentiei si alte asemenea aberatii. E acuzata textiera Madalinei pentru versurile triste. Incredibil unde s-a ajuns!
Mai inainte la un post de televiziune , Olimpia Zica si Vali Craciunescu cat pe ce sa se ia la bataie fiecare dandu-si cu pumnul in piept ca a fost mai prieten si mai apropiat de Madalina. Acum unele persoane ajung sa isi faca publicitate, televiziunile se bat in ratinguri …Nu mai exista pic de respect pentru durerea si suferinta altora.

17 07 2010
Criss

Multa sanatate copilasilor. Probabil le-ati transmis si lor emotiile puternice care va incercau.

17 07 2010
nouria

Multumesc, Criss!
Am scris aseara un blog dedicat tuturor dobitocilor care comenteaza. Il voi publica fara pic de regret. Mi-a ajuns. Am vazut, am auzit si am citit prea multe.
Mirna, m-a emotionat mesajul tau. L-am primit pe un fond de emotie impletita cu furie si m-a facut sa plang. Chiar ma gandeam: daca toti oamenii care au venit s-o vada pe Madalina in sicriu ar fi venit la un concert de-al ei, i-ar fi cumparat un CD, poate soarta i-ar fi fost alta. Atunci cand canta, in anii acestia, nu se adunau mii de oameni s-o vada, desi ea si-ar fi dorit asta. Dar pe cine intereseaza? Noua ne plac artistii morti, nu cei vii.

17 07 2010
mariana

dumnezeu sa.i odihneasca sufletul in liniste!!!!
sunt o mama care si.a pierdut copilul cand avea 14 ani….sunt o femeie care a facut ce a facut si madalina…doar ca….spre nenorocul meu…am fost salvata.
nu stie nimeni….dar nimeni ce e in sufletul nostru….
bine ar fi in lumea asta mizera….ca nimeni sa nu judece pe nimeni!!!!!!
Madalina avea de toate…..dar nu avea liniste sufleteasca

17 07 2010
nouria

Mariana, m-ai lasat fara cuvinte! Nu pot decat sa tac si sa-ti mangai sufletul stins.

17 07 2010
magda

din pacate, toti ne dam lebede cand unii dintre noi merg spre eternitate… la fel si in cazul madalinei manole.
nouria, tu stii cel mai bine: te poate ucide muzica?
ce te poate sufoca asa de tare, sa iti provoace asa mare suferinta, sa te macine in asa hal incat nu poate nici macar egala dragostea pentru copilul tau?? madalina nu a fost si nu va fii niciodata un rebut – asa cum se descria -, cu atat mai putin pentru cei apropiati, si mai ales pentru sot si copil. un copil isi iubeste mama asa cum e ea, fara nici o conditie: ca e in lumina refectoarelor sau nu, ca e frumoasa sau urata, ca e artista sau om cu o meserie banala.
stiai ca a fost internata pentru anemie? ai vazut-o imediat dupa ce a nascut?
nu vreau sa ma intelegi gresit, nu lansez acuzatii sau judecati… pur si simplu, imi exprim o parere, atata tot. mi-a fost foarte draga, am crescut cu ea, cu cantecele ei… imi amintesc ca ii fredonam versurie in baie, in fata oglinzii, incercam sa ii copiez coafura, sa imi fac acea alunita in stanga, deasupra gurii… scriam prin tot felul de oracole versurile ei atunci cand eram indragostita, si desi pentru unii erau banale, mie imi placeau enorm pentru ceea ce transmiteau…
in fine…vorbele sunt goale acum… faptul e consumat…
si nu inteleg ceva: daca a ajuns la floreasca in iunie, dupa ce a fost diagnosticata cu anemie (din ce motiv?), cum s-a tot spus, intoxicata cu ibuprofen si paracetamol, de ce nu s-au luat masuri atunci? de ce nu s-a luat legatura cu un membru al familiei, sa i se explice procedura de consiliere, pentru a depasi acest hop? si spun asta, pentru ca… off,… na, e prima data cand o recunosc fata de altii! si mi-e destul de greu sa o spun…am fost in locul ei acum 8 ani… si am reusit sa depasesc momentul acela cu ajutorul familiei… da…
ma rog… asta nu pot sa inteleg… de ce nu s-a tras un semnal de alarma atunci de cei de la spital…poate acum ne bucuram inca de ea!!
am stat si m-am uitat pe toate posturile cand s-a transmis ultimul ei drum, catre orasul in care a copilarit si unde si-a gasit odihna vesnica… ma crezi ca inca sper sa fie doar un vis urat si sa ma trezesc? sau sa fie o gluma de prost gust, sa cred ca e 1 aprilie … parca ieri a venit la maruta la protv si vorbea asa de frumos despre viata, despre minunea ei, despre sotul ei, despre ce vroia sa faca cu muzica ei…si chiar am zis atunci: e o femeie implinita, ce si-ar mai putea dori? are un copil superb – care din pacate nu mai are cui spune mama (si sincer iti scriu ca ma pufneste plansul cand iti spun asta), un sot frumos si destept care a iubit-o si cred ca o va iubi pana la sfarsitul zilelor lui (dar tanar si … uitarea e scrisa in legile oamenilor, peste ani vom auzi ca s-a recasatorit, in fond e viata lui), in cariera urma sa isi lanseze noul album… avea tot ce isi poate dori o femeie de la viata… si totusi de ce a ales sa si-o curme?…
o intrebare simpla, cu un raspuns comlicat ramane pe buzele tuturor: de ce?

sa ii dea dumnezeu sa isi gaseasca linistea dupa care tanjea
sa ii odihneasca dumnezeu sufletul in pace, printre ingeri
sa ii fie tarana usoara

pentru ca noi, am ramas pustiiti, cu durerea in suflet, in urma ei…

18 07 2010
valeria

Dumnezeu sa o ierte pe fata draga ,frumoasa si sensibila care a fost! Am aflat despre tragedie citindu-ti blogul ,am ramas socata fara cuvinte,apoi transmisiile TV confirmau golul pe care artista l-a lasat in sufletul oamenilor !
Pacat ca televiziunile nu s-au inghesuit sa-i transmita melodiile asa cum au facut-o in ziua mortii ei ,atunci cand traia ! Canta superb ,la fel ca si alti artisti adevarati ai generatiei anilor 80-90.
Am ascultat-o (in ultima vreme)datorita internetului , de multe ori…rememorand in minte, datorita muzicii, anii adolescentei cand dansam in camera mea linisita de copil lipsit de griji si probleme,care visa sa devina cantareata, care stia toate cantecele idolului ei( Daniel ),si nu numai,care avea un caiet (pe care si azi il mai pastrez in casa parintilor) cu versurile cantecelor dragi…de cate ori nu m-am imaginat eu Madalina Manole si cantam in duet cu Daniel melodia „Vreau inima ta „, de cate ori n-am plans pe versurile ei,de cate ori n-am visat pe muzica ei… Off ce vremuri frumoase lipsite de griji !
Cand m-am indragostit, tot muzica artistilor sufletului meu m-au acompaniat,cand m-am certat cu primul meu prieten(singurul si apoi sotul meu),ce versuri i-am scris intr-o scrisore? …bineinteles, versurile cantecului Madalinei :”nu te blestem ,prea mult te-am iubit ,drum bun si sa fii fericit!”-nu a plecat, ci a ales viata alaturi de mine, casatorindu-ne si oferindu-ne unul altuia umarul pe care sa plangem de cate ori incercarile vietii ne supun la teste pe care impreuna sa le trecem.
Nu vreau sa-mi dau cu parerea despre motivele pe care le-a avut,dar era o voce frumoasa de care te indragosteai la prima auzire,o femeie frumoasa ,calda care te privea cu multa blandete si bunatate atunci cand ii cereai un autograf,un rac sensibil ,un om sentimental …un om cum altul nu-i (vorba cantecului ei ).Un artist adevarat!

Artistii nu cred ca trebuie sa se reinventeze ! Trebuie sa fie asa cum noi ca ascultatori i-am descoperit,cui nu-i place o voce sa nu asculte, nu trebuie artistul sa fie fals numai de dragul vremurilor !

Sunt suparata, caci tocmai priveam pe OTV (butonand telecomanda) cu cata agresivitate ” a furat” jurnalistul un interviu sotului Madalinei, cand sfasiat de durere iesea de la Parchet, ce intrebari deplasate spuse pe un ton aspru ,dur, in loc sa spuna un „Dumnezeu sa o ierte !”
Cata rautate si foame de senzational! Mi-e scarba de emisiunile in care se incearca sa descopere adevarul despre moartea Madalinei ,de asa zisii bagatori de seama si prieteni! Pacat ca exista asa ceva ! Prefer sa ascult melodiile ei decat sa mai privesc la TV !

Mi-as dori sa mai ascult melodii vechi de-ale lui Daniel( cele nescoase pe CD- pe care si acum le ascult cu mare drag cum faceam in urma cu multi-multi ani),sa vad inregistrari de la Mamaia sau alte festivaluri…mi-ar placea! Bafta multa in tot ce face si convingere ca iubitorii muzicii lui exista si vor exista mereu ! (fiului meu ii place teribil melodia „aduna-ti soarele in priviri”)

Somn usor si o noapte linistita !

18 07 2010
nouria

Magda draga, multumesc ca ti-ai deschis sufletul aici, ca ai simtit nevoia sa vorbesti cu mine si ca iti pasa. Ti-am simtit durerea si revolta si nedumerirea. Mi-ai pus multe intrebari la care eu nu-mi permit sa raspund. Nu pot si nici nu vreau. La una dintre ele, insa, iti pot da un raspuns: muzica nu ucide, ba, dimpotriva, te tine in viata. In schimb, nepasarea, ignoranta, rautatea si marsavia oamenilor pot ucide in timp, incet, incet, orice suflet sensibil.
Cat de frumos ai rememorat, Valeria, anii adolescentei tale! M-ai facut sa plang cu gandul la anii aceia fara griji. M-am regasit in povestea ta. Si eu aveam idolul meu, si eu cantam si scriam versurile cantecelor cand eram mica, doar cantareata nu m-am visat niciodata fiindca stiam ca n-as avea nicio sansa cu vocea mea „minunata” in acele vremuri. Faptul ca fiului tau ii place „Aduna-ti soarele-n priviri” m-a facut sa zambesc fiindca aceasta chiar e una dintre melodiile preferate ale lui Daniel. Are juniorul tau feeling. 🙂
Despre „ziaristul” despre care vorbesti, si despre alti sacali care traiesc si se hranesc cu suflete de oameni nu pot decat sa-ti spun ca nu merita osteneala gandurilor noastre. Cu acest individ am avut si noi o problema grava acum 10 ani, cand a anuntat in ziar moartea unei rude de-ale noastre, care, din fericire, traia si era bine merci. Iti dai seama ce cosmar am trait noi si familia acelui om (care nu se afla in acel moment in acelasi oras cu rudele sale), citind ca a murit. Parintii lui erau sa faca infarct, toata lumea il suna sa vada daca e adevarata stirea din ziar, iar omul nu mai intelegea nimic. Si-a cerut scuze imbecilul de „ziarist”, dar putea sa fie prea tarziu. Asa ca… specia asta trebuie ori starpita din fasa, ori tratata cu fundul.

19 07 2010
magda

da, asa este, cum spui chiar tu nouria… muzica te ridica pe cele mai inalte creste, te patrunde pana in adancul oaselor… dar nu poate ucide… si… hai sa fim seriosi… e plina lumea de indiferenta, rautate, cuvinte urate, nepasare, minciuna, dar nu cred ca toate astea la un loc te pot determina sa lasi in urma niste ani in care ai muncit pe branci, atat profesional cat si personal, pentru a realiza ceea ce ti-ai propus: un nume in industria muzica si un camin, mai ales intr-un moment care se dovedea a fi destul de important ca amploare, atat in viata unui artist – lansarea unui nou album ce ar fi trebuit sa se intample azi, 18 iulie, cat si in cea de cuplu, de familie – existenta unui copil care, chiar daca relatia dintre parintii sai „era la frigider” (asa cum a declarat chiar MM cu putin timp inainte), ar fi trebuit sa constituie un imbold, o motivatie destul de serioasa pentru a merge inainte, indiferent de context. hai sa o spunem pe sleau, pentru ca nu mi-a placut niciodata sa ma ascund dupa deget: oricat de multe necazuri ai avea, chiar dc nu te intelegi cu sotul, imi gasesc alte cai, adica refuz a mai imparti dormitorul conjugal cu el de exemplu, sau, na, trag un semnal de alarma indopandu-ma cu pastile (asa cum am facut si eu, dar am lasat o portita de salvare) sau incercand sa imi tai venele, sau sa ma arunc de la etaj – a nu se face asa ceva!!!!! – dar nu merg direct pe o chestie din care stiu sigur ca nu mai scap…pentru ca un sinucigas asteapta salvarea, de fiecare data! constient sau inconstient, o asteapta!!
refuz sa cred ca, cu buna stiinta, a ingerat 400 ml – adica doua pahare!!!, cand deja dupa 200ml o iei razna, ti se atrofiaza muschii, te clatini, mainile si picioarele deja nu te mai asculta, inima bate ca nebuna, ochii iti fug si se invart ca girofarul, etc -… daca un singur mililitru e de ajuns sa iti provoace simptomele de mai sus, bineinteles, la o viteza mult redusa!, dar 200 de ml, nu mai zic cum de a putut sa bea si al doilea pahar???!!!! e absurd…
cred ca nu ne uitam in directia buna!
nouria, te rog mult sa nu imi intelegi gresit gandurile… pur si simplu nu pot sa accept gestul voluntar… incerc sa imi explic, dupa fapta mea, motivele. la atitia ani de la acel accident – pentru ca asa il numesc – am analizat motivele care m-au condus la acel gest din mai multe aspecte si am extras o singura concluzie de fiecare data: vroiam sa atrag atentia, atat! dar acum stiu ca actul in sine a fost o mare prostie si nu as mai incerca asa ceva niciodata (chiar dc sunt suferinte si greutati, ma gandesc la ce durere am provocat atunci si ma uit la copilul meu, iar el la mine zambind si imi spun ca nimic nu merita sa mai trec prin asa ceva).
si totusi, sa dea dumnezeu sa ma insel, caci altfel…

22 07 2010
waldemarrd

…a fost o lasa… nu poti parasi un copil mic ce, acum, nu mai are cui spune „mama”… a fost o egoista si in afara aprecierilor umane… in viata, nu-i totul frumusetea… am cunoscut-o, in casa lui Tarau jr., in Chicago… era acolo si Prigoana junior, alaturi de patronul unui restaurant romanesc – sarbul din banatul sarbesc – Branko… despre aventura ei americana, sunt multe de spus, dar despre morti numai de bine… insa, ma obsedeaza intrebarea: copilului cine-i vrea binele egal cu al unei mame?… scuze, daca am deranjat cu interventia mea…

22 07 2010
nouria

Waldemarrd, atat timp cat n-am fost noi in sufletul si in mintea ei, atat timp cat nimeni nu i-a fost alaturi cand ar fi avut atat de multa nevoie, nici noi, nici altii, n-avem niciun drept sa emitem judecati de valoare indoielnica. De fapt, n-a cunoscut-o nimeni cu adevarat, dar toata lumea e acum specialista in viata, in trairile si in moartea Madalinei Manole. Zici c-a trait in casa cu noi, zici ca ne trageam de sireturi si ne bateam pe umar in fiecare zi, cand de fapt nimeni n-are habar de nimic.

22 07 2010
Lora

Mie nu imi vine sa cred ce se intampla. Mi se pare ca natia asta a ajuns la un hal extrem de degradare. Cateodata am senzatia ca mai rau de atat nu se poate. Sunt chemati sa isi dea cu parerea horoscopiste (eu lucrez la o revista importanta si stiu cum se scriu horoscoapele in revista), parapsihologi care habar nu au despre ce se discuta, tot felul de neaveniti care isi dau cu parerea sau o multime de parasute si retardati care vorbesc cu dezacorduri. La Casa Sindicatelor din Ploiesti erau femei in varsta cu copii, care isi ridicau copiii sa vada mortul sau isi faceau poze langa sicriu!!!!!!!!!!! Aproape mi-e rusine ca sunt din Ploiesti.
Am avut si eu un prieten care s-a sinucis si nu l-a putut ajuta nimeni, fiindca el nu vroia. Nu poti sa supraveghezi pe cineva absolut permanent si nu stii ce e in mintea lor, niciodata, nimeni nu stie.
Uneori imi vine sa plang. M-am straduit din rasputeri sa am o viata ok. Veniturile mele sunt exclusiv din drepturi de autor, care vor scadea, fiindca niste incompetenti ordinari habar nu au ce sa faca si cum sa se opreasca din furat. O sa fac tot posibilul sa plec din tara asta.
Am cam amestecat problemele pe aici. Ti-am scris insa fiindca te simt un om drept si stiu ca, daca ne-am cunoaste, m-ai intelege perfect.

22 07 2010
nouria

Si fara sa te cunosc, Lora, inteleg ce spui. Iti inteleg revolta, dezamagirea, neputinta in fata mizeriei umane, in fata acestor fiinte dezumanizate, macabre, care se hranesc din tragedia altora.
Daca ai posibilitatea sa traiesti intr-o tara civilizata, cu oameni educati, unde drepturile (si nu numai cele de autor) iti sunt respectate, fa pasul asta, incearca si decide tu ce-i mai bine pentru viata ta!
Iti multumesc ca mi-ai scris si ca ti-ai deschis sufletul!

26 07 2010
RUXANDRA - Ploiesti

Madalina a trecut prin viata ca o adiere…
pacat de sufletul ei dar mai mare pacat este de micutul care avea mare nevoie de mama…nu judec dar nu sunt de acord cu un astfel de gest cand langa tine e o fiinta care a venit pe lume fara voia ei si care are nevoie de ocrotire !
sinuciderea aceasta cred ca o sa ramana o enigma …
nu suntem poate capabili sa intelegem trairile si debusolarile unora care isi pun capat zilelor , nu pot concepe insa cum de a avut atat curaj sa se lase dusa de mana neagra a necuratului si sa-si dea sufletul in mainile lui… nu stiu daca exista viata de apoi, dar cand aflu ca oamenii isi iau viata ma infioara !
cand am sa ajung la cimitirul Bolovani din Ploiesti, la tatal meu o sa pun o floare si pe mormantul Madalinei !
Dumnezeu sa fie intelegator si sa o odihneasca in pace !

30 07 2010
andra

… subiectul mortii ei inca intereseaza aproape toate televiziunile, pacat ca a trebuit sa se ajunga aici pentru ca MADALINA MANOLE sa fie pe buzele tuturor. am scris si pe blog despre asta, ma simt la randu mi vinovata, indirect, ca nu avem uneori timp sa acordam celor ce merita atentia cuvenita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: