Casa David intre cer si pamant

23 06 2010

Am revenit din aventura petrecuta in Apuseni. Cati dintre voi ati auzit de satul Cib? Pana acum cateva zile nici eu n-aveam habar ca exista. Cativa oameni inteligenti s-au gandit ca ar fi bine ca noi si copiii nostri sa facem cunostinta cu viata la tara, cu ce presupune ea si cu oamenii neconvertiti de acolo.

Am primit propunerea cu teama de necunoscut si cu multa curiozitate. Urma sa stam 5 zile intr-un varf de munte, fara conexiuni de niciun fel cu casa noastra. Asta m-a speriat, dar increderea pe care o am in Daniel m-a facut sa aleg aventura. Eram sigura ca se va descurca la fel de bine cu cea mica, si fara mine. Si chiar asa a fost.

Prin urmare, am pornit la drum impreuna cu Darius si ne-am trezit in mijlocul naturii, printre vaci, porci si oi, in noroaie inalte si ploi necrutatoare. Inceputul era palpitant. Pe masura ce strabateam cararile desfundate ma intrebam ce caut eu acolo, incepusem sa privesc in urma, spre cei 400 de kilometri pana acasa. Cand ma framantam mai cu foc, am zarit locul care urma sa ne gazduiasca. O pensiune cocheta, mare, spatioasa, curata, rasarita ca din pamant, dar liman numai bun pentru calatorii veniti de departe. Casa David, caci acesta e numele pensiunii, a fost casa noastra timp de cinci zile. Fara sa-mi propun si fara sa ma prefac (ceea ce nici nu-mi reuseste, cu toate cursurile mele de actorie), m-am linistit brusc si-am simtit caldura propriului meu camin. Am fost intampinati cu paine si sare, am fost rasfatati si ingrijiti, iar gazdele, fericite sa ne aiba acolo, ne-au reamintit ospitalitatea celebra a romanilor, pe care aici, la Bucuresti, am cam uitat-o.

Nu voi vorbi despre programul copiilor, nici despre felul in care s-au adaptat la muncile pamantului sau la grajdul animalelor, pentru ca toate acestea vor putea fi vizionate in emisiunea „Ne vedem la TVR” de sambata, 3 iulie, de la ora 14.20.

Mi-ar placea sa va povestesc pe unde ne-am plimbat si cat de frumos e la Alba Iulia. Intr-o luna am ajuns in acest colt de rai de doua ori si de fiecare data am fost incantata de oamenii de acolo, de frumusetea orasului. Am asistat la schimbarea garzii la Cetate, intamplare unica pentru mine, am admirat cele trei fortarete si m-am lasat coplesita de atmosfera de sarbatoare, specifica locului. V-as putea povesti despre Cetatea Deva, care, desi in renovare, ne-a produs emotii de neegalat. Sa respiri acelasi aer cu inaintasii, sa atingi cu mana bucati de istorie, nu-i chiar de colo. Iar orasul, de-acolo, din varful in care am ajuns cu telecabina (cine s-ar fi gandit vreodata sa existe o telecabina care sa te duca pana la Cetate?!) arata superb. De asemenea, respectul pe care il au localnicii pentru marile stele ale gimnasticii mondiale, venite de pe bancile scolii din Deva, m-a pus pe ganduri. Busturile Nadiei Comaneci, ale Ecaterinei Szabo, Danielei Silivas, Andreei Raducan, al lui Octavian Bellu si ale celorlalte nume sonore din gimnastica romaneasca, ridicate toate in timpul vietii lor, sunt dovada clara ca respectul pentru valori n-a disparut de tot, ca undeva, departe, oamenii au ramas oameni.

O aventura speciala, pentru cei care adora senzatiile tari, am trait-o la Arsenal Park la Orastie. Poti merge acolo, poti inchiria o casuta si ai ocazia sa traiesti pe muchie de cutit. Inconjurat de tancuri, transportoare blindate si cu terenuri de antrenamente reale, te poti crede, timp de un sejur, cel mai de seama soldat.

Vizita la stana (pentru prima data in viata mea), imi va ramane pe veci in minte. Plimbarea cu caruta, pe drumuri pline de hartoape si noroi mi-a declansat reactii contradictorii. Imi placea, ma incita, dar gandul ca mai am un copil acasa si inca unul cu mine, m-a facut sa abandonez calul putere in favoarea mai multor cai putere. Am dezertat, dar fericirea de a ma fi deplasat macar putin cu caruta, mi-a ramas.

Ar fi multe de povestit, ar trebui s-o fac pe capitole, dar ma opresc aici si exact cum am promis gazdelor mele de la Casa David, unde puneam capul pe perna si rememoram cu drag zilele petrecute acolo, voi gandi pozitiv, voi fi optimista si ma voi incapatana sa cred ca aceasta experienta a fost doar prima, nu si ultima.

La Cetatea Alba Iulia

Deva vazuta de sus

Nadia Comaneci

Arsenal Park

Pat in transportorul blindat

Soldatul neinstruit

Moment de odihna

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

24 06 2010
valeria

LA MULTI ANI !

Cred ca a fost frumoasa experienta prin care ati trecut , viata la tara e grea dar plina de „natural”.Din pacate prea putin am cunoscut viata la tara de copil,dar in timpul facultatii am cam petrecut sfarsiturile de saptamana ,invatand in iarba la umbra unui pom intr-o curte plina cu flori,pomi si vita de vie, intr-un sat linistit ,cu oameni respectosi, plini de bun simt,care te priveau calmi si bucurosi ca niste oraseni si-au cumparat casa in satul lor.Din pacate nu mai avem curtea aceea,dar tanjesc cateodata la o oaza de liniste sau o gura de aer curat pe care mi-o oferea acel mic colt de paradis! Mi-ar fi placut ca cei mici sa alerge prin iarba deasa si mare, sa manance marul,piersicile si alte fructe direct din pom sa respire aerul curat de tara…dar totusi ne bucuram ,desi stam la oras,de oul de casa „produs „de gainutele pe care mama le hraneste, de spanacul ,salata ,ceapa si alte bunatati ale pamantului,pe care cu truda parintii mei le cultiva intr-o gradinuta foarte frumoasa…la noi „satul s-a mutat la oras” !

24 06 2010
nouria

Multumesc, Valeria!

24 06 2010
Alina

Doamne, frumos mai relatezi tu starile si evenimentele din viata ta…..imi e tare drag sa citesc ceea ce scrii ..parca am fost cu tine acolo…
Mi-am pus memento in telefon sa urmaresc emisiunea…abia astept.Pupici!

24 06 2010
aroma

M-ai facut curioasa. Mai ca as incerca si eu o asemenea rupere de civilizatie. O sa caut pe net informatii. multumim, Nouria, ca impartasesti cu noi experientele tale minunate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: