Avem o tara frumoasa, dar…

7 06 2010

Am vizitat locuri divine. Am respirat cel mai pur aer. Am calcat, la propriu,  pe urmele unor oameni cu adevarat importanti, speciali, unici. M-am extaziat in fata frumusetilor naturii din tara noastra. Cat de binecuvantati am fost la inceputuri!

Din pacate, bancul acela sinistru cu „Avem o tara frumoasa, pacat ca-i locuita”, mi-a rasunat in minte de-a lungul intregii calatorii.

Padurile cutreierate de Eminescu aveau, din loc in loc, mormane mai mici sau mai mari de gunoaie lasate acolo de mana omului. Casa memoriala din Ipotesti avea o doamna isterica si plictisita pe post de ghid.   Peste „lacul lui Eminescu” era un pod ca vai de el, cu vopseaua sarita, ruginit si lasat in paragina. Minunea de parc din oras era populat de multe, prea multe specimene dubioase, ca sa nu le spun periculoase de-a dreptul. O bataie de joc la adresa minunilor cu care am fost inzestrati, fara sa meritam, de fapt, asta.

Singura oaza de frumos si civilizatie am gasit-o in camera (reconstituita) a lui Stefan Luchian, care ne-a fost prezentata de o doamna in varsta indragostita de munca ei, pasionata si dornica sa vorbeasca vizitatorilor de marele pictor. Acolo, timpul s-a oprit. Acolo am simtit ca vreau sa raman.

Mi-am dorit ca poporul roman sa fie cel despre care am invatat la orele de istorie ori de literatura: curajos, mandru, demn, talentat. Brusc, mi-am dat seama ca n-am citit nicaieri despre cat de civilizat e poporul nostru, despre cat de educat, despre cat de curat (adica spalat). Oare nu s-a scris in nicio carte despre asta sau n-am citit eu cartile care trebuie?

Daca stiti carti in care este elogiat bunul simt al romanului ori in care se vorbeste despre bunele maniere ale romanilor, va rog sa mi le recomandati si mie! Si nu glumesc! Macar in carti as vrea sa le regasesc, daca ele au existat vreodata pe aceste meleaguri. Ca in zilele noastre abia daca le mai gasesc.

Biroul lui Mihai Eminescu

In casa lui Mihai Eminescu

Lacul lui Eminescu

Lacul

Obiecte de lucru si suferinta - Stefan Luchian

Pensulele lui Stefan Luchian

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

8 06 2010
oana

Ce bine ca putem colinda si noi tara asta cu tine.

Macar virtual………….
Multumesc, te pup !

8 06 2010
irina

Cred ca niciodata poporul asta nu a fost civilizat, cult, spalat sau educat!
Eu am avut „revelatia” asta cand am vizitat Venetia……nu mi-a venit s cred ce au construit oamenii aia pe apa si pe lemn…….si ei au fost ca si noi, la granita multor puteri, la limita cuceririi, la mila naturii….cu toate astea au facut minunea aia de oras in care, daca inchizi ochii poti sa-ti imaginezi carnavalul de acum 500 de ani!
La noi, la umbra scuzelor de-a fi fost un popor asuprit, prigonit, subjugat,lenea si nesimtirea au inceput sa creasca pana au ajuns ce-au ajuns in ziua de azi….
E drept ca era mult mai simplu sa te ascunzi in padure si sa faci o casa din chirpici decat una de piatra…..drept e ca era mult mai simplu sa mori de foame pe tarina ta lucarand pamantul cu sapa decat sa accepti ca se poate si mai bine ….mandria asta prosteasca mai mult rau decat bine a facut…si ce-i rau ca de multe ori e confundata cu patriotismul!
La fel e si azi: e mult mai simplu sa ne plangem de mila in pumn ca politicienii nu fac si nu dreg…….e mult mai simplu sa distrugem decat sa pastram sau sa renovam, e mult mai simplu sa ne uitam la televizor decat sa citim…si toata lista asta poate continua la nesfarsit…..
Imi pare rau.oricat incerc, nu pot sa tac………

8 06 2010
nouria

Draga Oana, daca as fi putut te-as fi luat cu mine… real.:) Evenimentul a fost de nota 10, iar plimbarea cu autocarul, cele aproape 16 ore dus-intors, au fost de neuitat. Ne-am distrat, am cantat, am dansat, am vazut filme, am ras, am glumit si am ajuns acasa la rasarit, obositi, dar fericiti.
Irina, mie nu-mi pare rau ca scrii, imi pare rau ca ai mare dreptate!

16 02 2013
radu

iti recomand: Structuri sociale ale ţărănimii. Structuri de rudenie (secolele X – XVIII) de Florentina Udrea. O poti gasi la sediul Centrului de Pregatire Profesionala in Cultura (CPPC) – in corpul B al cladirii ce gazduieste Biblioteca Nationala, pe malul Dambovitei in Bucuresti. Am impresia ca exista posibilitatea si transmiterii prin posta. O carte destul de tehnica, iar autoarea se straduieste sa compare spatiul Principatelor Romane cu Occidentul.

http://www.cppc.ro/files/despre_noi/publicatii/librarie.html

Ar mai fi o alta carte: De Bono Coniugali de Violeta Barbu, de la editura Meridiane, publicata in 2003. Se refera tot la familie si relatii de rudenie. Am cumparat-o de la un anticariat pentru „groaznicul” pret de 1 leu si erau destule exemplare… tot in Bucuresti…

Momentan cam atat, nu sunt sigur ca vei gasi elogiul cautat – insa cred ca merita sa le rasfoiesti.

Omul sfinteste locul, iar ridicarea unui loc tine de fiecare! Sa nu ne hazardam si sa renuntam inainte de vreme!

Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: