De ce sa am blog?

24 05 2010

M-am intors de la Alba Iulia foarte incantata, pe de o parte, dar si foarte obosita.

Evenimentul nostru de acolo a fost o reusita. Din punctul meu de vedere, am avut parte de cel mai civilizat, cel mai cald si cel mai primitor public. Desi nu stiau nimic despre radioul nostru, fiindca abia in acea zi am inceput sa emitem la ei in oras (pe 91,9 FM), oamenii ne-au primit cu multa bucurie si caldura, iar noi, cei de pe scena, simtind pulsul, am dat tot ce am putut. Felicitari oamenilor din Alba Iulia! A fost o incantare sa fim in mijlocul lor.

Pe drumul de intoarcere, in cele cateva ore de mers in miez de noapte, am avut timp sa ma gandesc la multe lucruri. In bezna de afara s-a facut lumina in capul meu. Printre gandurile care veneau navala, unul dintre ele a fost chiar acesta: de ce sa am blog? De ce sa-mi pun franturi de viata si de suflet la expozitie? N-am gasit raspunsul exact, dar am gasit multe motive pentru care blogul nu e necesar in viata mea. Nu caut fani, nu caut bani, n-am veleitati de guru, nici de formator de opinie, n-am de adunat voturi, nu caut sustinatori, nu sunt in campanie electorala, nu vreau sa atrag public, nu vreau sa ma laude sau sa ma aduleze cineva, nici n-am pretentia ca blogul meu sa conteze in vreo statistica. Atunci de ce sa am blog?

Habar n-am sa raspund la intrebarea asta. De ce isi fac oamenii bloguri, in general, si de ce sa am si eu unul, in special?

Traiam bine merci si cand nu scriam pe net, traiesc bine merci si acum. Nu simt ca ar exista o utilitate in existenta acestui loc. Oamenii care voiau sa ia legatura cu mine o faceau acolo unde stiau ca lucrez. Adresa mea de e-mail de la radio e publica si oricine avea ceva sa-mi transmita o putea face acolo. Oamenii care nu-mi scriu, dar care ma intalnesc in diferite conjuncturi imi vorbesc daca au ceva de transmis. Si-atunci la ce e util blogul?

Ma bate gandul sa-l sterg. Ma bate gandul sa nu mai dau niciun detaliu legat de ce fac, ce gandesc sau despre cum vad eu viata, oamenii… Pana la urma de ce ar interesa pe cineva toate astea?

Probabil sunt obosita si de-asta ma manifest asa. Poate maine mi-ar parea rau ca mi-am sters toate gandurile asternute aici vreme de vreo jumatate de an. Sau poate nici nu mi-ar mai pasa. Nu stiu.

Anunțuri

Acțiuni

Information

22 responses

24 05 2010
Criss

A, nu pot sa cred ce am citit! Te rog din suflet sa nu renunti la blogul tau, sa nu renunti la comunicarea cu noi, cititoarele tale, prietenele tale. (Asa indraznesc sa ma consider, o prietena a ta, a blogului tau.) Nu cauti fani, dar ai gasit prieteni. Probabil ai dat si peste persoane rautacioase, carcotase. Inevitabil,in lumea virtuala ca si in cea reala, intalnim tot felul de persoane, dintre care le alegem pe cele cu care ne face placere sa legam prietenii, sa schimbam impresii, sa le impartasim bucuriile si tristetile noastre.
Eu ma bucur tare mult ca te-am cunoscut prin intermediul blogului tau si mi-ar parea rau sa pierd aceasta legatura cu tine.
O seara buna iti doresc si succes in tot ceea ce ti-ai propus.

24 05 2010
Blanca

Poate ceva te-a dezamagit Nouria de esti inclinata sa iei aceasta decizie.Pot sa inteleg ca nu mai poti sa continui sa primesti oaspeti in lumea gandurilor tale. Dar sa spui ca te bate gandul sa-l stergi? Cum asa, n u vei salva undeva aceste ganduri, acest timp ce l-am impartasit? Atunci care a fost rostul intalnirilor, al apropierilor , fie si in zbor de sageata , al sufletelor noastre, aici in „Casa sufletului tau”?

25 05 2010
aroma

In fiecare zi treceam pe aici chiar daca nu scriam nimic, dar imi era drag sa citesc. Nu poti sa ma lasi fara aceasta placere! Te rog sa te mai gandesti.

25 05 2010
nouria

Draga Criss, gandul la prieteni ca tine ma mai tine in loc. Parca mi-ar parea rau sa ne pierdem…
Blanca draga, nu m-a dezamagit nimic, doar ca am ajuns sa-mi pun exact intrebarea pe care mi-ai adresat-o tu: „care a fost rostul intalnirilor, al apropierilor , fie si in zbor de sageata , al sufletelor noastre, aici in “Casa sufletului tau”?” Cat despre sters… n-ar fi prima data cand as ramane fara bucatile de suflet asternute pe internet. Sunt calita. 🙂
Aroma, ma gandesc, promit. Nu vreau sa privez pe nimeni de nimic.

26 05 2010
wlfp

De ce citesc blogul tau?
Ca sa-mi mai descretesc mintea dupa o zi grea la munca.
Ca sa mai aflu intamplari si peripetii interesante.
Ca sa ma mai avant intr-o discutie despre lume, oameni, romani, femei – si alte subiecte interesante pe care tu le gasesti.
Ca imi place.
Si uite din motivele astea si multe altele o sa-mi para rau daca iti stergi blogul.
Si eu am blog si iti inteleg ezitarile, intrebarile si poate cateodata lipsa chefului de scris. Dar daca vrei sa pastrezi flacara aprinsa trebuie sa o alimentezi mereu.
Uite, mie imi place mult de tine, si chiar as vrea sa te intalnesc personal; nu cred ca vom avea vreodata ocazia, iar daca nu era blogul tau nici macar nu stiam ca existi. Si ar fi fost un mare pacat.
Nu uita, chiar daca cititorii nu iti raspund de fiecare data, ei citesc si pastreaza in gand cuvintele tale.

26 05 2010
laura m.

stii de ce sa ai blog? pentru ca ai ce spune si poti fi un exemplu pentru multa lume. ar fi pacat sa renunti mai ales ca sunt multi cei care citesc zilnic si asteapta vesti de la tine.

27 05 2010
nouria

Multumesc, wlpf! Sa stii ca n-am uitat ca mi-ai fost mereu alaturi si ai gasit mereu o vorba frumoasa pentru mine chiar si atunci cand mi-a fost greu.
Laura, ma emotionezi cu aprecierile tale. N-am pretentia sa invete nimeni nimic de la mine si nici sa fiu exemplu, iar daca cineva chiar asteapta vesti de la mine, nu vreau sa dezamagesc.

28 05 2010
Blanca

Stiu ca ai ramas fara cele spuse in cealalta casa ce-ai avut-o pe internet. Cred ca nu sunt cu totul pierdute, ele sunt raspandite in gandurile noastre ale celor ce ti-am calcat pragul si nu am venit cu mana goala, am adus un sentiment, o nedumerire, o asteptare…Mi-ar fi placut sa stiu ca s-a intamplat si la tine la fel; si noi ti-am impartasit „bucati de suflet”…
Pe de alta parte, recunosc ca si eu m-am intrebat care e rostul de a comenta pe un blog, de vreme ce pentru gazda sunt doar o entitate virtuala? Si cu toate acestea, nu am renuntat.

28 05 2010
nouria

Vezi, Blanca, asa naste internetul asta intrebari care ne ocupa mintea. De-asta ma gandisem sa-l sterg, dar m-am razgandit. Am revenit la sentimente mai bune. M-am odihnit. 🙂

28 05 2010
Dorina

Cred ca trebuie sa iti pastrezi blogul pentru toate motivele scrise mai sus. In plus, esti una dintre persoanele care ar putea avea ceva de spus, in sensul educarii si oferirii unui exemplu. Ai spus ca nu ai pretentia sa fii un exemplu, dar esti, fara sa stii sau sa iti dai seama. Te vad implicata in diverse campanii, fiindca esti in masura sa ii inveti pe altii ce inseamna de exemplu lectura, valorile, discretia, bunul simt. Sotul tau este actor, tu ai aceeasi pregatire. Ai o familie frumoasa si crezi in niste lucruri. As vrea sa vad implicandu-se mai multe persoane ca tine, fiindca altfel, in cativa ani, o sa ajungem sa ne plangem de mila pe ritm de manele.

28 05 2010
nouria

Dorina, ma flatezi! Iti sunt recunoscatoare pentru gandurile tale frumoase. Nu stiu daca esti din Bucuresti si daca ai copii scolari, dar imi permit sa-ti lansez invitatia de a veni in Cismigiu, maine, de la ora 16 cand va avea loc evenimentul „Copiii coloreaza viata”. Poate o imblanzesti tu pe Mastera! 🙂

28 05 2010
irina

E naspa drumul din Ardeal pana in Bucuresti, nu-i asa?(drumul=substantiv propriu=gropi& company). Numai asa imi explic de ce ai avut asa ganduri pesimiste…
Eu cred ca ai blog pentru ca ai curaj….pentru ca stii ca doar cuvintele exprima cel mai bine sentimentele si firea adevarata a unui om….si pentru ca esti o fire deschisa, vesela si vrei sa dai si la altii macar putin din felul tau de-a fii…..
Si daca-i pna acolo: de ce sa nu ai blog? 😀

28 05 2010
nouria

M-ai facut sa rad, Irina! Asta cu drumul pana in Ardeal mi-a placut si m-a facut sa-mi imaginez cu ce ganduri o sa ma intorc saptamana viitoare de la Botosani!!! 🙂

28 05 2010
Blanca

Nouria, m-am framantat toata ziua la gandul ca te-ar fi suparat vorbele mele, dar acum mi-a venit inima la loc:)

28 05 2010
nouria

Nu sunt chiar asa suparacioasa. 🙂 Offf, internetul asta!!!:)

28 05 2010
irina

Pana la Botsani’ drumul e ok. Ca e un oaresce E care are legatura cu granita. Si cum sa nu fie bun drumul pe care vin tirurile cu usturoi de contrabanda?! 😀 😀 😀

30 05 2010
irina

Am uitat sa spun o treaba: pentru ca tu vorbesti cu oamenii pe blogul tau…comunici…..nu ai deschis doar o pagina de net in care te comporti pe sistemu’ bisericutza- raspunzi numai unora….asa cum se intampla in multe alte parti…

30 05 2010
nouria

Incerc, Irina, sa raspund tuturor fiindca asa e politicos si pentru ca imi respect cititorii. Daca omul isi rupe un pic din timpul lui ca sa vorbeasca cu mine, n-am cum sa-l ignor. Asa functionez eu si in viata de zi si aici, in virtual.

31 05 2010
pisica

buna dimineata si bun gasit, draga mea.
ca o proaspata gazda de blog ce sunt de putina vreme iti spun ca ma alatur si eu celor care se bucura ca ai revenit la ganduri bune. noua ta casuta virtuala, in care ne primesti pe toti cu drag a fost penru mine un model si a contribuit la decizia de a-mi deschide eu insami o casuta virtuala. sunt ani de zile de cand prietenii m-au tot rugat sa imi fac un loc virtual al meu si am tot ezitat, pentru ca nu sunt decat un om simplu pe care unii sau altii l-au ranit, care la randul meu am gresit fata de oameni, chiar daca nu cu intentie.
am gasit in casa ta respect, caldura, acceptare. am zambit si am citit cu admiratie despre familia ta, despre implinirile tale, despre framantarile tale. am inteles tristetile, atunci cand au fost.
si iti mai spun ceva ce mi-a fost drag: in noaptea de joi spre vineri, pe la ora 1 si ceva, in vreme ce ne intorceam acasa din vacanta si traversam capitala am vazut un indicator spre cimitirul bellu si mi-am amintit de postarea ta si m-am gandit la tine, la voi. nu te cunosc. te-am vazut doar de cateva ori la televizor. dar stiu ca esti un om bun. si vreau sa fiu de partea ta.

31 05 2010
nouria

Bine ai revenit, pisica, pe meleaguri romanesti, fierbinti! Sper ca ti-a fost bine in vacanta si ca ti-ai luat puterile necesare pentru inca un an de truda.
Ma bucur ca am contribuit si eu la decizia de a-ti face propriul blog si sper sa nu te cuprinda si pe tine gandurile negre referitoare la soarta lui. 🙂

14 07 2010
roxana roxana

depresie…te paste sau o traversezi deja…in blog cosmetizezi lucrurile,pentru ca stii ca oamenii chiar te citesc si,chiar daca spui ca nu te vezi ca formator de opinie,stii in adancul sufletului tau ca esti…scrie randurile intai doar tu cu tine in fata sufletului tau…si daca am dreptate,doar incearca sa depasesti momentele de depresie…

14 07 2010
nouria

Roxana, toti trecem prin momente de depresie, mai devreme sau mai tarziu, dar atunci cand am scris acest blog eram pur si simplu obosita. Cand sunt depresiva nu mai scriu deloc. 🙂 Oricum, multumesc pentru grija si pentru ca ai trecut pe la mine. Te mai astept.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: