O plimbare prin cimitir

14 05 2010

Nu, n-am placeri morbide, iar ideea mi-a venit de la un text din manualul de literatura al lui Darius. Baietelul meu a ajuns la o lectie despre Traian Vuia. A aflat ca un roman de-al nostru este pionierul aviatiei si i-am vazut incantarea pe chip. Facand noi impreuna o fisa despre Traian Vuia si descoperind, rand pe rand,  lucruri importante despre marele inventator, cand am ajuns la informatia ca este inmormantat la Bellu, eu si Darius ne-am privit si din ochi am inteles ca ne gandiseram la acelasi lucru: sa mergem la cimitir, la mormantul lui.

Ne-am suit in masina toti patru (asa e la noi, ne deplasam mai mult in gasca) si ne-am dus la Bellu. De cum am intrat m-a cuprins o neliniste amestecata cu emotie, cu evlavie. Oricum, era o atmosfera apasatoare, iar afara se pregatea de ploaie.

Am luat planul cimitirului, un fel de harta care-ti indica locul de veci al personalitatilor. Citind numele trecute acolo m-a cuprins tremuratul. Parca as fi vrut sa plec, sa uit, sa renunt. Am ramas.

Prima data am poposit la Eminescu. I-am vazut emotia baietelului meu cand a intins floarea spre cruce, cand a citit versurile marelui poet si cand a observat ca deasupra mormantului chiar se afla un tei.

„Mami, uite! Aici e mormantul lui Caragiale! Ia uite, Sadoveanu, George Cosbuc”. Descoperea, cu emotie si uimire, marii scriitori ai tarii, ai lumii, cei pe care ii citise, despre care stia totul, mai putin ca se odihnesc chiar aici, aproape, si totusi… atat de departe!

Am plecat tacuti, privind tristi la pamantul care inghite fara discernamant vieti, mari destine. Nichita Stanescu, Nicolae Labis…

Ne-am indreptat spre locul indicat pe harta ca fiind locul de veci al lui Traian Vuia, cel care, pe 18 martie 1906 arata lumii ca zborul cu un aparat mai greu decat aerul nu este doar o himera. In drumul nostru, insa, ne-au aparut in cale mormintele celor care au plecat acum, de curand, cu a caror disparitie sufletul meu inca nu s-a obisnuit. Si daca baietelul meu este prea mic si n-a aflat inca despre marii actori ai tarii, decat din suspinele mele la aflarea vestii mortii lor, eu am avut un soc. Bustul lui Gheorghe Dinica si florile proaspete de pe mormant m-au facut sa-mi pierd stapanirea de sine. Mi-a curs o lacrima pe care mi-am justificat-o in fata copilului:”Mami, omul acesta a fost unul dintre cei mai mari actori ai tarii si-a murit acum cateva luni”. Si i-am explicat puiului meu cine au fost Gina Patrichi, Maria Tanase, cine a fost Birlic, cine a fost Florian Pittis, al carui mormant incarcat de flori inca purta pamantul proaspat, iar cand am ajuns la Adrian Pintea, despre care pur si simplu n-am vrut sa tin minte c-a murit, am izbucnit in plans de-a dreptul si n-am mai putut sa spun decat:”A fost profesor la mine la scoala”. Si-am ramas muta uitandu-ma la fotografia celui care insenina chipuri la simpla sa aparitie pe culoarele facultatii.

M-a durut plimbarea asta. M-a durut sa vad oameni pe care i-am cunoscut, pe care i-am atins, privind de pe cruci cum trecem pe langa ei muti, indurerati, neputinicosi. Iar cand am ajuns la mormantul lui Ioan Luchian Mihalea, la cel al Laurei Stoica si al lui Cristi am constientizat a mia oara ca soarta nu e dreapta, ca oricat am fi de tineri, de frumosi, de talentati, destinul ne ajunge din urma.

Am ajuns ravasiti, inlacrimati si obositi la Traian Vuia, cel pentru care plecaseram in periplul acesta neobisnuit prin cimitirul Bellu. Darius a pus ultima floare pe care o mai aveam si a inteles, cu mintea lui de copil, ca trebuie sa ne cinstim marii oameni ai tarii chiar daca nu mai sunt, dar mai ales atunci cand traiesc.

Ce folos ca facem cozi la inmormantarile lor, iar cat inca mai sunt in viata ii ignoram, ii blamam si le facem traiul amar prin lipsa noastra de respect?

Mormantul lui Traian Vuia

Anunțuri

Acțiuni

Information

9 responses

14 05 2010
Iulia Vlad

Am plins. Atit am de spus.

14 05 2010
cora

sensibil, delicat, emotionant. copilul tau va avea o educatie de care va fi mandru. felicitari!

15 05 2010
nicoleta

Sa ne respectam valorile cat nu e prea tarziu si sa-i invatam si pe cei mici s-o faca. Frumos articol! Felicitari!

15 05 2010
valeria

Sensibile si emotionante cuvinte !
Am pasit si eu alaturi de tine,si am pus o floare si o lacrima pentru fiecare artist ,poet ,scriitor sau om de valoare al acestei tari si am spus cu glas plin de emotie Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !

15 05 2010
valeria

LA MULTI ANI tuturor familiilor frumoase !

15 05 2010
nouria

N-am vrut sa intristez pe nimeni, am vrut doar sa imi reamintesc mie si celor care ma citesc ca ar fi mult mai frumoasa lumea daca am putea sa fim oameni cu cei care merita, mai ales.
Intr-adevar, Valeria, azi in Romania se sarbatoreste oficial Ziua Familiei. Ma bucur ca n-ai uitat si ca te-ai gandit si la alte familii la fel de frumoase ca a ta. La multi ani si din partea mea!

16 05 2010
pisica

nu am ajuns niciodata la bellu. nu stiu de ce, in escapadele mele prin capitala, nu am avut ragazul sa merg acolo. mi-am dorit? da. dar nu am avut curaj.
dar am fost acum, impreuna cu tine. si, eu cred, ar fi bine ca toti copiii sa fie dusi de parinti acolo, sa vada locul unde se odihnesc de-a pururi valorile romanesti. in vremurile acestea framantate in care traim, sub presiunile acestea care ne devalorizeaza ca indivizi si ca natie, e important sa ne reevaluam, sa ne trezim, sa ne recunoastem si sa ne cunoastem.

16 05 2010
nouria

Sunt perfect de acord cu tine, pisica, si mai cred ca de mici, copiii trebuie sa cunoasca exact care sunt adevaratele valori si sa le poata deosebi de surogate.

29 07 2015
Ioan Gabriela

Foarte emotionant! Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: