Cum se pacalesc femeile

10 05 2010

Nu voi insirui modalitati de a pacali o femeie, ci voi enumera modalitati prin care o femeie se pacaleste pe ea insasi. Si nu ma refer la minciunile pe care si le spune in probleme legate de suflet, ci la cele legate de trup.

Femeia bruneta se duce la coafor si cand iese de acolo se pacaleste ca e blonda. Si invers e valabil.

Femeia gurmanda tine diete, se infometeaza si se pacaleste ca ea e o mofturoasa careia nu-i place sa manance.

Femeia grasuta se duce la sala si transpira, alergand pe loc, apoi isi spune ca e silfida.

Femeia fara sani se duce la chirurg, isi pune silicoane si apoi se lauda ca are pieptul mare.

Femeia cu fundul mare gaseste si ea un tip de operatie care sa i se potriveasca si apoi e incantata de fundul mic si bombat.

Femeile cu nas mare merg la operatie si apoi se pacalesc ca sunt carne.

Femeile cu ochi caprui isi pun lentile de contact si zic ca au ochii albastri.

Femeile cu riduri isi injecteaza substante miraculoase si  cred ca au intinerit.

Femeile cu buze subtiri sau normale, le umfla pana plesnesc si apoi se lauda ca sunt botoase si senzuale.

Sa fie asa mari satisfactiile cand traiesti in minciuna? Sa fie femeile atat de naive incat sa creada ca atunci cand ies din cabinetul esteticianului, din coafor, de la sala sau de la SPA, sunt altcineva decat sunt de fapt? Cat dureaza autopacalirea asta?

Eu consider ca sport trebuie sa faci ca sa te mentii sanatos, de mancat cu masura trebuie sa mananci fiindca asa e normal, iar restul nu sunt decat niste minciuni.

Nu ma duc la coafor, dar ma spal pe cap la doua zile si imi tai varfurile parului, lunar. Nu ma duc la Spa, dar am grija sa-mi dau cu crema pe tot corpul dupa ce fac dus, iar masajul facut din dragoste si nu pe bani, de care am parte acasa, nu se compara cu niciun altul.

Burtica pe care o am nu ma ingrijoreaza deloc fiindca stiu ca in timp va disparea. Nici soldurile marisoare nu ma sperie fiindca si ele vor reveni la normal. Nasul meu de araboaica nu ma deranjeaza deloc, ba dimpotriva, si nu m-am visat carna niciodata, iar ochii mei de culoare incerta, cand caprui, cand negri, nu ma fac sa-mi doresc vreo alta culoare. Nici restul partilor trupului meu nu sunt in standarde, am depasit demult magicul numar 90, iar forta gravitationala isi spune cuvantul dupa doua nasteri, dar asta nu e un motiv de complexe ori de insomnii, fiindca sunt femeie, sunt vie, adevarata si nu ma vreau de plastic, ori ciopartita.

Nu-mi place falsitatea, nu-mi plac oamenii care se prefac, nu-mi plac nici oamenii care se pacalesc singuri. Ii inteleg doar pe cei care au nevoie, din punct de vedere medical, de diverse ajustari. Aceia n-au incotro si trebuie sa apeleze la solutii extreme ca sa functioneze normal. Cei care, insa, se duc sa se opereze doar pentru ca li se pare ca devin mai buni si mai frumosi, ma intristeaza, fiindca sunt propriile lor victime. Cei care isi atribuie in mod eronat calitati pe care in realitate nu le au, iar imi displac.

Eu cred ca orice om e frumos asa cum l-a lasat Dumnezeu, doar de el depinzand sa nu devina un monstru.

Anunțuri

Acțiuni

Information

16 responses

10 05 2010
irina

Daca toata lumea ar gandi ca tine….
Daca toata lumea ar crede in acel magic:”te plac asa cum esti…”
Eu stiu pe pielea mea ce inseamna complexele si cat mi-as dori sa scap de cateva….fizice…nu punem la socoteala restul.
Dupa multi ani de „studii de caz” mi-a dat seama ca taria de caracter, si genetica dar si educata in casa parinteasca sta de fapt la baza atitudinii fiecaruia in viata…
Va dau cel mai simplu exemplu: uneori mai prind din greseala oribilitatea aia de emisiune de pe Euforia”Bridezilla”. Sambata era o „chestie” ca nu-i pot spune altfel de 150 de kg care se autointitula „printesa fluturas” si defila intr-o rochie de mireasa cu corset si volane….declarand in gura mare ca este cea mai extra/mega/superba/mireasa….si chiar credea lucrul asta…..Daca fiinta aia toata viata ei a fost mintita si acasa si in societate ca este „the most perfect..” ea asa considera…daca minciuna aia cat ea de mare o face fericita atunci” the show must go on…”
Sa nu ma intelegeti gresit: si eu am cu 20 de kg in plus, asa ca nu discriminez si nu judec dupa aparenta: in schimb consider ca e mai rau sa traiesti intr-o societate care te minte decat sa te minti tu pe tine….
Drept, ca este si varianta 2, cu cei care considera ca perechea perfecta de silicoane(indiferent unde montate) echivaleaza cu succesul…si din pacate in anii in care traim chiar asa e…
Ne-am nascut in epoca falsitatii, si orice am face nu o sa reusim sa schimbam nimic….
Si acum , cu permisiunea voastra o sa scriu un banc misogin dar tare la subiect…
” Stiti de ce femeile isi pun numai implant de silicon?!”
” Pentru ca implant de creier inca nu se face…”:D

11 05 2010
laura m.

Cred ca e mai fericita cea care are 150 de kg si se crede frumoasa decat cea de 150 de kg care nu doarme noaptea din cauza asta.
Totusi, asta cu kilogramele depinde de felul in care mananca si traieste fiecare, exceptie facand oamenii cu probleme medicale, deci poate fi prevenita, dar daca te nasti cu sani mici sau cu nas mare nici eu nu cred ca e un capat de tara. Daca in sani sau in nas sta tot farmecul tau, e clar cam cat valorezi.

11 05 2010
maria

Nici nu stiu daca sa fiu pro sau contra minciunilor enumerate de tine. Mi se intampla cel mai adesea, sa n-am nevoie sa ma pacalesc, dar mai sunt si zile în care as vrea sa am tot felul de accesorii inserate chirurgical. Probabil ca fiecare, macar o data in viata, se pacaleste. Tu este fericita, multumita, implinită. E firesc sa n-ai nevoie de minciuni.
Nu toate suntem insa. Probabi este o chestiune de maturitate, sa ajungi sa te cunoşti şi să te accepti asa cum esti. Va pup

11 05 2010
Criss

Stii cum se spune, „cine te iubeste, te iubeste oricum”. Problema cea mare e ca poate nu intotdeauna ne iubim noi insine asa cum suntem. Nu pot sa spun ca sunt in totalitate adepta operatiilor estetice, in primul rand pentru ca nu imi permite buzunarul, in al doilea rand pentru ca sunt destul de fricoasa si in al treilea pentru ca nu consider ca am o mare nevoie de ele. Nu mi-as pune silicoane, nu mi-as injecta buzele, cel mai tare ma deranjeaza burtica ramasa in urma sarcinii si a cezarienei, care cu toate exercitiile fizice si cremele din lume, e fasca si „pica” peste operatie si ma mai deranjeaza cearcanele aparute in urma multelor ore petrecute la birou in fata calculatorului. Si parca parca m-as lasa pe mainile magice ale doctorului Valcu.

11 05 2010
pisica

stii nouria, eu cred ca toate aceste minciuni si posibilitati de a ne minti deriva dintr-o grava problema: a fi congruent cu tine insuti, a fi impacat cu tine insuti.
daca privesti oamenii batrani, cei atinsi de zapada pe tample si intelepciune, vei vedea ca sunt cei mai impacati, au lumina aceea speciala in ochi, bucuria fiecarei zile care vine, mai vine. ei nu asteapta avansarea, multinationala, capitalismul, noua masina sau alt model de silicoane… ei privesc viata.
desigur ca sunt si oameni tineri care au acest noroc, aceasta bucurie de a se simti bine in pielea lor, de a fi multumiti de ceea ce sunt, ceea ce au, calitati si defecte… eu sunt ca acesti oameni sunt… in viata. ceilalti, obositi si apatici, mai cauta surogatele ei.

11 05 2010
pisica

o eroare din graba… eu sunt ca acesti oameni… se traduce cu eu spun ca acesti oameni sunt… scuze… 😀

11 05 2010
nouria

Buna seara, doamne dragute care mi-ati venit in vizita. M-am oprit din alergatul cu treaba, nu din acela pe loc, si-mi face placere sa conversam.
Mamele voastre si-au facut vreo operatie estetica? Mamele voastre au fost sau sunt niste femei urate? Raspunsul e „nu” la ambele intrebari, sunt sigura. Sau altfel pusa problema: il vedeti vreodata pe omul care va e drag (indiferent cine e el: mama, tata, copil, iubit, sot, sora) ca pe un om urat? Eu nu cred.
Si-atunci, daca cei care conteaza ne vad intr-o lumina favorabila si ne plac si ne iubesc, inseamna ca avem niste calitati certe, mai presus de imperfectiunile trupului. De ce ne-am cioparti? Pentru cine? Pentru noi insine? Atunci exista o problema care nu mai tine de trup, ci mai degraba de nesiguranta.
Oare toate necazurile, problemele, taierile de salarii si pensii, catastrofele naturale vin de la imperfectiunea trupului nostru?
Dupa parerea mea asta este doar un moft. Adevaratele probleme nu vin de la trup, ci de la suflet. Iar pe el, saracul, niciun doctor din lume nu-l poate opera.

11 05 2010
nouria

Buna, pisica, exact acum am scris despre mame, despre oamenii trecuti de tinerete, care n-au avut nevoie de nicio operatie ca sa fie frumosi. Gand la gand cu bucurie! 🙂

11 05 2010
pisica

si-ti mai spun, nouria o taina: astazi bunica mea a implinit 94 de ani. si crede-ma ca este atat de frumoasa!!!

11 05 2010
irina

Stiti ca de fapt, chirurgia plastica, in definitia ei e „plastica si reparatorie”. Treaba cu estetica, nu prea are nici o legatura, fiind cum bine ati spus, mai mult un moft. Doamna doctor Dana Jianu a explicat o data ca a fii un estetician bun presupune sa stii intai sa repari un defect si abia apoi sa inveti cum poti sa imbunatatesti ceva deja frumos…
Eu am observat in schimb o alta treaba: cele si cei care recurg la implanturi, injectari, botoxari si altele sunt de fapt oameni frumosi in esenta lor. Daca se face o chestie de-aia cu „inainte/dupa” se vede ca de multe ori natura stie mai bine cum sta treaba cu proportiile si expresivitatea!
Si inca o chestie…daca tot e de facut o interventie , de ce nu aleg un medic bun…de fapt un medic super bun?! Ma distreaza nefericitii care dupa ce dau mii de euro pe silicoane si liftinguri incep sa se planga ca medicul nu s-a priceput…drept e ca multi nu se pricep……de obicei fiind alesi pe cu totul alte criterii decat cele profesionale..
Oricum frumosi, urati, slabi , inalti, grasi, concluzia mea e urmatoarea: it’s all about atitude!:D

11 05 2010
nouria

La multi ani, pisica, bunicii tale frumoase! Si-ti spun si eu o taina: astazi este si ziua mamei mele. 🙂
Sunt perfect de acord cu tine, Irina! Conteaza cum iti porti prin lume fiinta si ce lasi in urma ta.

11 05 2010
pisica

la multi ani, nouria pentru mama ta. la multe impliniri si multe bucurii alaturi de ea!

17 05 2010
lucia

Salutare…. nici eu nu sunt de acord cu operatiile estetice majore, cum ar fi silicoane foarte mari, ridicari de pometi sau colagen in buze.Dar…daca tu ca om esti complexat de imaginea ta, daca nu poti iesi din casa din cauza asta, eu zic ca marita facuta o operatie estetica. Nu vreau sa dau exemplu pe X-uleasca, ci ma iau pe mine ca exemplu.
In liceu, colegii ma strigau Pinocchio, cand eram intr-un grup nou, ca sa fiu usor de recunoscut eram”aia cu nasul mare” .Ajunsesem sa ma duc la fotograf si sa-mi ridic capul in sus ca sa-mi apara nasul mai mic, eram foarte complexata si visam ca sa-mi fac operatie estetica. Bineinteles ca nimeni nu ma baga in seama acum aprox 20 ani, pt ca nu era o moda…pana intr-o zi cand am citit in ziar un articol cum ca un dr orl-ist face operatii estetice.Intamplator fusese profesorul prietenului meu..asa ca m-am dus ,m-a consultat si mi-a spus ca e bine ca-mi fac operatia, ca am si o deviatie de sept.Si..mi-am facut-o.Aproape la plesneala, nu am facut nici macar o radiografie . Dr m-a asigurat ca o sa arat mai bine ca inainte. Si a avut dreptate.
Vreau sa zic ca mi-am recapatat increderea in mine, nu am mai fost stresata de fotografii,am inceput sa ma plac cand ma privesc in oglinda, sa ma simt bine in pielea mea.Nu regret nici o clipa interventia .Nu am facut operatia pt altii ci doar pt mine.Iar in felulasta am putut sa-mi arat ce am eu mai bun in interior, nu mi-a mai fost rusine.Aveam senzatia ca si cand as fi intrat imbracata in uniforma scolara in discoteca, chiar daca lumea nu ma privea ca pe o ciudata.Toate au disparut iar eu am devenit o persoana simpatica si de viata.

17 05 2010
nouria

Buna, Lucia! Stii care a fost primul meu gand cand ti-am citit mesajul? La cat de frumos povestesti, daca am fi fost fata in fata pe vremea aceea, sunt convinsa ca nici n-as fi observat nasul, ci m-as fi concentrat pe farmecul tau. Totusi, daca doctorul a decis ca operatia era necesara, inseamna ca chiar a meritat.
Si mi-am mai amintit de ceva citindu-te. O stii pe Nina Cassian, nu? E clar ca nu e chiar un model de frumusete feminina, si totusi, stand in preajma dumneaei, citindu-i cartile, ascultand-o vorbind, am avut o revelatie. La un moment dat, sorbindu-i cuvintele, i-am spus sotului meu care statea langa mine:”Nu-mi vine sa cred!!! Femeia asta e frumoasa!” Nu stiu daca m-am facut inteleasa. Experienta asta a fost mai presus de cuvinte.

19 05 2010
lucia

Multumesc frumos, Nouria.. Pe langa faptul ca ai ”apreciat” farmecul meu, ai citit si printre randuri.Imi cer scuze ca nu prea am fost coerenta.
Ideea e ca prietenii de la vremea respectiva nu-mi observau nasul. Nici prietenul meu de atunci( viitorul sot , mai tarziu) nu a fost deranjat de nas.Dar pt ca eu am insistat f mult si mi-am dorit un nas normal cat de cat, el m-a ajutat si m-a sprijinit sa fac operatia, de dragul meu si pt a ma simti o femeie implinita (la momentul respectiv).
Si da, ai dreptate…frumusetea interioara conteaza cel mai mult.As putea spune ca frumusetea exterioara are impact doar la prima vedere .

18 07 2010
rochii elegante

Foarte frumos articolul! Ai dreptate, frumusetea este cea care vine din interior, caldura sufleteasca, puritatea, gingasia, feminitatea, acestea nu pot fi fabricare intr-un cabinet medical.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: