Antichrist

9 04 2010

Nu e o cronica de film. De asta ar trebui sa se ocupe cei care au studii de specialitate. E doar o parere personala si n-am pretentia sa fie cineva de acord cu mine.

Vazand „Europa” la cursurile noastre de film din facultate, am inteles ca regizorul Lars von Trier a realizat, practic, perfectiunea in ceea ce priveste modul de a filma. Ne spunea profesorul nostru de atunci (pe care il salut cu drag) ca poate fi privit acest film ca un exercitiu pentru operatori si regizori. Cu pixul pe ecran ne arata punctul de interes al  imaginii, care se pastra in fiecare cadru, devenind matematica pura. Am privit cu atentia studentului care vrea sa afle cat mai multe si am urmarit si povestea si jocul actorilor, ramanand in gand, insa, cu regia lui Von Trier.

Apoi am vazut „Breaking the Waves” si m-a cucerit definitv. M-am indragostit de Von Trier. S-a dus naibii matematica, a disparut rigoarea, filmarile au fost facute din mana, omul parea nebun definitiv. Mai presus de toate, insa, m-a fascinat povestea si felul in care el a spus-o. M-a pus pe ganduri si m-a facut s-o trec pe veci pe lista actritelor mele preferate pe Emily Watson. Senzationala. Regia minunata. Ce sa mai lungesc vorba, e filmul pe care-l iubesc si-l trec oricand in fruntea listei cu filme preferate.

Am inceput sa caut tot ce a regizat Von Trier. N-am vazut tot, dar am vazut ce trebuia vazut: „Dancer in the Dark” si „Dogville”. E inutil sa ma mai extaziez aici, fiindca am facut-o suficient atunci. E genial omul.

Zilele acestea, ca un cadou, am avut ocazia sa vad un film regizat de Lars von Trier la cinema. E vorba despre „Antichrist”, cel controversat, huiduit si fluierat la Cannes. M-am dus cu emotie, ca atunci cand te pregatesti pentru o intalnire importanta a vietii tale. Auzisem atat de multe despre acest film, incat as fi vrut sa uit tot, sa ma fac ca nu stiu nimic si sa ma las purtata pe bratele vanjoase de regizor genial. Si-asa am facut.

N-am sa povestesc nimic din subiectul filmului, n-am sa va invit sa mergeti sa-l vedeti, dar va pot spune doar ca il iubesc in continuare pe Von Trier. Nebun. Tenebros. Curajos. Dement. Unic.

Da, e o parabola. O hiperbola. Socheaza si dezgusta. Incita. Nu excita, desi sunt destule scene explicite de sex. Doare. Raneste. Urmareste adancurile fiintelor umane si ni le arata asa cum n-am vrea sa le vedem niciodata, desi ele exista. Nu e sirop. E zat. Femeile, barbatii, animalele si plantele. Viul. Moartea. Boala. Natura (umana).

Dintr-o depresie recunoscuta de el insusi, a pornit sa faca acest film care isi permite sa ne napadeasca in cele mai delicate zone ale sufletului si mintii. Iti vine sa inchizi ochii. Dar nu-i inchizi. Iti vine sa pleci. Dar ramai. Iti vine sa-l urasti. Dar il iubesti sau, in orice caz, nu-ti ramane indiferent.

Nu e un film pentru toata lumea. Nu e un film usor. Nu e nici greu, dar pentru mine va ramane primul film al lui Lars von Trier pe care l-am asteptat cu sufletul la gura. Si da, recunosc, nu m-a dezamagit.

Lars Von Trier ramane, dupa parerea mea, cel mai bun regizor din vremurile noastre, cu „Antichrist”-ul lui cu tot. Il iubesc si astept „Melancholia”.

El e regizorul nebun al sufletului meu:

LARS VON TRIER

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: