Eram o amarata…

6 04 2010

Asa incep toate povestile celebritatilor de pe la ei, dar si cele ale produselor media de la noi.

E o mandrie sa povestesti ca erai saraca, desculta, ca n-aveai dupa ce bea apa, ca n-aveai haine si jucarii. A devenit un motiv de parada saracia, daca nu chiar o lectie de dat celorlalti. Adica:”Eram o amarata, dar uite ce departe am ajuns”. Ca si cand lipsurile ar fi o conditie necesara sa ajungi ceva sau cineva in viata.

Eu m-am cam saturat de povestea Cenusaresei, a fetei oropsite, dar buna la suflet (neaparat), care isi invinge conditia si devine bogata peste noapte. Adica nu chiar peste „o noapte”, ci dupa mai multe, chinuite, in care isi stergea nasul pe manecuta camasii de noapte si de zi, visand mariri, avutii si dragostea printului, care, culmea, n-a fost sarac niciodata, ba a avut asa multe, incat acum imparte si altora.

De ce au senzatia vedetele, persoanele publice, celebritatile sau ziceti-le cum vreti, ca isi atrag mai multi admiratori povestindu-si neajunsurile reale ori inventate ale copilariei? Mie nu mi se pare motiv de fala sa declari ca n-aveai ce manca, n-aveai ce imbraca si nici nu mi se declanseaza vreo simpatie brusca fata de faptul ca „Uite, dom’ne, ce instarita e acum si de unde a plecat!” Dimpotriva. Declaratiile astea ma fac sa ma gandesc la radacinile persoanei celebre, sa ma gandesc la parintii, bunicii, strabunicii ei si sa ma intreb ce scoli au facut (daca au facut), ce munca au prestat (daca au prestat), ce-a fost de capul lor daca au tinut-o pe fetita respectiva intr-o saracie lucie. Cu siguranta soiul nu era dintre cele bune.

La noi, am auzit pana la saturatie povestea cu sarafanul. „Aveam doar sarafanul de scoala, cu el stateam de dimineata pana seara. Mama n-avea bani de rochite sau de pantofi. Umblam in tenisi”. Asa. Si?! Ar trebui sa-mi tin si eu copiii desculti ca sa fiu sigura ca vor reusi in viata?

Mi se pare ostentativa deja povestea asta cu „saraca si nefericita mea copilarie, bogata si fericita mea tinerete”.

Si mai e o categorie de vedete, asta mai mult la noi, ca la ei n-am auzit inca, care deapana amintiri legate de cartile care le-au fost cele mai bune prietene, de lectura in care se cufundau ca sa uite ca au stomacul gol, inducandu-ne astfel explicatia eruditiei lor, capatate in ciuda saraciei. Bineinteles, de aici rezulta si faptul ca, cu cat esti mai sarac, cu atat citesti mai mult, traiul indestulat tinandu-te departe de carti.

O poveste de succes, un val de admiratori care, daca sunt amarati, spera sa pateasca si ei la fel, dragostea publicului bogat si sarac deopotriva, iata ce poate aduce o copilarie nefericita. Prin urmare, daca ati avut ce manca, daca va schimbati hainutele si pantofiorii zilnic, daca aveati jucarii, renuntati sa va mai ganditi la o cariera infloritoare, la recunoastere si apreciere din partea maselor. Asta e semn clar ca viata nu va va duce nicaieri. Ati pornit bine? Ati avut de toate? Inseamna ca veti sfarsi jalnic. 🙂

P.S. Era sa uit! Ca sa fie si mai percutanta povestea, trebuie neaparat impartasite publicului amintirile despre bataile de acasa, cand fratele sau sora o batea pe fetita, cand tata o batea pe mama, cand o insela si o umilea, cand fugea ea pe strazi cu copilul in brate, fiindca tatal a abuzat si fetita, si daca nu era vigilenta, si unchiul sau vecinul ar fi atentat la pudoarea fiicei oropsite, ajunsa acum mare vedeta!

Aplaudati si va inclinati respectuos!

Anunțuri

Acțiuni

Information

12 responses

6 04 2010
irina

Foarte tare articolul………cred ca te-a enervat tare de tot povestea asta de-ai ajuns sa scrii despre ea.
Mama mea m-a invatat o vorba: calicu’ nu-i calic destul daca nu e si fudul! Cred ca se aplica foarte bine la ce ai povestit tu. Un om adevarat, cu principii si respect pentru sine nu o sa strige in patru vanturi ca a mancat ani de zile mamaliga cu ceapa (sau conserve de pisici-ca in cazul unor mari dive de la noi!)sau ca a avut aceeasi haina pe care o spalau seara si o imbracau dimineatza …..
A fi sarac nu e o rusine , insa nici motiv de lauda nu e.
Si revin la chestia „calicului” : un om sarac isi poarta putinul cu decenta si bun simt: atata are, atat mananca sau cheltuie.Pe cand calicul, tipa, se da cu fundul de pamant, blestema soarta, umbla mizerabil si cheama televiziunea sa vada cat e de nenorocit……
O sa divaghez putin si o sa povestesc pe scurt o chestie care m-a oripilat si ca om si ca medic: in ceva revista de-asta de duzina am citit din greseala un anunt umanitar prin care o familie de 10-12 membri( nu mai stiu exact) cereau ajutor financiar pentru ca stateau toti intr-o garsoniera, copii erau toti minori iar mama era operata de cancer mamar( ultimii doi copii fiind facuti dupa mastectomie, evident) iar tatal nu avea de lucru, cum altfel…..nu mi-a venit a cred ochilor cand am citit ca mai aveau tupeul sa ceara si sa pretinda ca sunt oameni la „locul lor” ….sa faci 10 copii in saracie asta inseamna?! Spuneti-mi si mie o parere…e normal asa ceva?!
Din pacate poporul nostru mult laudat in istorie pentru darzenie si mandrie a ajuns ca un stol de cotofene pentru care poleiala conteaza mai mult decat obiectul in sine…
Cat despre povestile actuale de asa-zis succes…sa fim seriosi….evident ca toate „divele” ajung peste noapte( la propriu) bogate si fericite..doar e cea mai veche meserie de pe pamant…
Sunt, e adevarat si oamenii care in copilarie au pascut boboci pe imas si care acum poarta costum Armani si ceas Cartier…insa aceia o sa-si aminteasca intotdeauna cu drag si dor de saracia copilariei lor…si nimeni nu o sa le stie voia sau nevoia….o sa stie numai ca sunt oameni adevarati, muncitori si cu talent…
Sa aveti o saptamana frumoasa si parfumata…la Cluj au inflorit zarzarii si magnoliile!

6 04 2010
aroma

Sunt de acord cu ce ai scris, mi-a placut mult articolul. Si ceea ce spunea Irina e foarte adevarat. Daca n-ai dupa ce bea apa, la ce mai faci 10 copii? Si astia mai asteapta si apreciere si compasiune de la oameni. Adica daca ei sunt inconstienti, trebuie sa ne pese noua, celor din jur, de soarta amaratilor adusi pe lume din prostie.
Iar vedetele astea care ne scot ochii cu saracia in care au trait, dar care la o adica uita imediat de unde au plecat si iti rad zeflemitor in nas, nu-mi fac decat greata.

6 04 2010
SelectorH

Hmmmm ……din pacate asemenea povesti dau bine la „people”. Lipsa educatiei si snobismul coroborat cu dorinta de parvenire creaza „omul nou” [daca va amintiti scenariile doctrinei unui partid unic care s-a scindat iar acum e „aceeasi Marie, dar cu mai multe palarii”]. Omul nou e cel simplu din popor cu parinti saraci si truditori iar toata munca le este exploatata de ………………..scuze nu mai pot continua m-a podidit plansul ! 😉

6 04 2010
pisica

nu stiu la care „people” dau bine povestile astea, cu cel sarac ajuns pe culmile gloriei. pe mine nu ma prind si nici nu cred in ele. opinca ajunsa vladica uita repede de unde a plecat. chiar daca expertii in marketing nu…
eu imi amintesc ca pe vremea partidului unic, am avut totusi ocazia sa invat de la dascali de exceptie. si unul dintre ei, la istorie, ne povestea (cu un curaj nebun) despre marile familii de politicieni printre care si casa Bratianu. trist este ca am avut ocazia sa-l vad dupa „rasturnarea palariei” si pe acel Bratianu ramas/ trait printre cei care erau proprietari-producatori- si beneficiari ai lumii de impliniri marete. si m-am cutremurat la gandul ca pana si osul domnesc poate fi mancat de viermele nonculturii si al ideologiei.
nu, nu cred ca cel calic isi poate depasi conditia. dar stiu ca cel sarac are bun simt si inima si decenta. si nu se va bate niciodata cu pumnul in piept, mandru de saracia lui ci va incerca dupa puteri, dupa stiinta, sa se ridice.
daca poate…

8 04 2010
nouria

Am citit tot ce ati scris, sa nu credeti ca n-am fost atenta la opiniile voastre, doar ca am avut o mica sarbatorita in casa, care a mai facut si vaccinul necesar varstei respectabile pe care a implinit-o, deci n-am avut prea mult timp pentru computer.
Acum revin la subiect si ma bucur ca am gasit in voi oameni care au inteles exact ce am vrut sa spun. M-am contrazis in „real world” cu cineva care nu era de acord cu generalizarea mea, desi asta era doar un mod de a spune. Stiu ca nu toti fac la fel, stiu ca unii inventeaza (marketing, exact cum spunea pisica), iar altii vor sa ascunda acest trecut, dar este scos la iveala de presa. Eu m-am referit exact la cei care au trait astfel si se lauda cu asta, dandu-se exemplu multimii.
M-a amuzat comentariul tau, Selector H, dar avand in vedere ca vorbeam si despre celebritatile internationale, nu cred ca se pune problema „partidului unic”.
Irina, exact cum spunea si Aroma, nici eu nu vibrez la povestile celor saraci, dar bogati in copii carora nu au ce le pune pe masa. Consider ca sunt inconstienti si n-au nicio scuza.
Pisica, doar cei care se recunosc in povestea vedetelor se impresioneaza, sperand ca intr-o zi vor ajunge si ei la fel. Aici e eroarea. Se promoveaza modele gresite, se dau exemple paguboase, iar cei mai tineri si fara discernamant, ajung sa faca orice pentru a deveni „cineva”. Pe de alta parte, nici bogatia ori „osul domnesc” nu-ti garanteaza verticalitatea ori cultura, dar macar cei care provin din familii insemnate ne scutesc de povesti scabroase.
De fapt, cei care ne reprezinta cu adevarat pe noi, ca popor, sunt cei care, desi n-au avut mari averi, au detinut educatie si ambitie si si-au depasit conditia fara sa uite de unde au plecat, dar si fara sa faca din asta un atu.

9 04 2010
CR

Totul pleaca din directia …telenovelelor…Acolo sunt marimare si isaure. Prinzi in plasa cea mai mare categorie de oameni…n-o sa merg mai departe cu amanuntele descriindu-i. Citind ce-a scris Nouria ( si a scris f bine ) n-am putut sa nu-mi amintesc ca nr oamenilor destepti este constant iar populatia in continua crestere! Stiu ei exact ce fac cand se dau asa oropsiti. Sigur ca e de ras, insa abia daca se aud rasetele noastre!

9 04 2010
nouria

Mi-a mers la suflet comentariul tau, CR, cu tot cu marimare si isaure! 🙂 Te pup!
p.s. Ti-am vizitat si site-ul si mi-a fost tare drag sa te ascult.

21 04 2010
carmen

Cand aud astfel de povesti, spuse de „vedete”, un singur gand am si o singura intrebare imi pun, la care, evident, tot eu imi dau raspunsul: princ cate paturi au trecut?… ca din munca cinstita si corecta sau daca nu deti un talent deosebit, nu ajungi „vedeta”.
Multumesc, Nouri! 🙂

23 04 2010
carmen

Eu zic sa incercam sa nu ne mai „mancam” intre noi,si sa reactionam inspre cei care ne jupoaie cu adevarat.Iar prin implicare in societate sa facem sa ne fie bine si noua,dar si celui de langa noi.

23 04 2010
diana

Salut… Stiu ca e cam tarziu cu comment-ul meu. O persoana careia i se potriveste tot ce ai scris tu aici este si boss-ul de la Fabrica de nasturi. Ne-a impuiat capul ca a fost o amarata care a trait in mahalaua din Ploiesti, ca a trait doar in case cu chirie, ca provine dintr-o familie dezmembrata, iar acum isi striga realizarile si fericirile pe toate site-urile …
Ai avut dreptate in legatura cu ea… a indepartat toti oamenii care i-au fost alaturi, i-a umilit si a profitat de ei si tot ea se plange ca e cea tradata , neajutorata, amarata , plina de datorii si responsabilitati dar nu coboara din nasul ala ridicat in nici un caz!
Si crede-ma si-a croit fericirea pe nefericirea altora , distrugand casnicii , inimi, prietenii, suflete, calcand tot in picioare ca sa-i fie numai ei bine. Ea numeste asta fericire, implinire…
Cata dreptate ai avut draga Nouria….

27 04 2010
clujanu

acu, nu vreau sa va supar dar de ce va uitati la tv la rahaturi si cititi tabloide?. sunt o multime de carti care va pot umple timpul si sufletul!

27 04 2010
nouria

Din pacate, clujanu, ma aflu intr-o postura ingrata: nu-i nevoie sa citesc tabloide sau sa ma uit la televizor ca sa le aud povestile. Noroc cu cartile care imi umplu timpul si sufletul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: