Ce garanteaza divortul?

17 03 2010

Am inteles din surse diferite si de la persoane de varste diferite ca actul de casatorie nu garanteaza nimic. Asa o fi. N-am auzit, insa, pe nimeni spunand ce garanteaza divortul. Daca ai primit hartia aceea semnata si stampilata de autoritati in care ti se aproba desfacerea casatoriei, inseamna ca celalalt nu mai exista? Inseamna ca in momentul in care ai pus mana pe ea, barbatul tau de o viata sau doar de o jumatate de viata, e un strain? Decizia judecatorilor e pe post de burete? Sterge tot si esti ca noua?

Ce garanteaza divortul? Ca n-o sa mai ai amintiri? Ca el va disparea pe veci din inima si din mintea ta? Ca atunci cand va veti mai intalni, veti face cunostinta ca si cand nu v-ati cunoscut niciodata? Sau poate garanteaza ca n-o sa mai traiesti cu el nu stiu ce nenorociri, in schimb vei trai cu altul numai miracole? Te asigura hartia respectiva ca vei fi fericita asa cum n-ai reusit pana atunci?

Iar atunci cand mai sunt si cativa copii facuti in urma unei iubiri, nu a unui viol, iti garanteaza divortul ca tatal lor va fi mai atent, mai bun si mai prezent in viata lor, in asa fel incat lor sa le fie mai bine decat le-a fost? Divortul transforma fostii parteneri ca prin minune, iar viata lor devine usoara ca un fulg dupa ce fusese grea ca o piatra de moara?

Pai daca e atat de minunat sa fii divortat, daca acest pas rezolva totul si garanteaza raiul pe pamant, hai sa divortam cu totii! De ce unii sa ofteze din cauza certificatului de casatorie, iar altii sa dea petreceri datorita certificatului de divort?

Daca unul garanteaza moartea, iar celalalt viata, de ce nu alegem ce e mai convenabil? O fi moartea de preferat vietii?

De fapt, eu nu cred ca divortul e cheia fericirii. Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca atunci cand scapi de sot, existenta ta va fi una mai fericita. Sunt sigura ca iubirea inca te bantuie, sunt convinsa ca la ceas de noapte, dorul te chinuie si ai vrea sa pui mana pe telefon sa-i mai auzi vocea, desi atunci cand il aveai in pat, langa tine, dadeai televizorul mai tare ca sa-l auzi pe Badea (sau pe altul, n-are importanta). Ma tem ca amintirile nu te lasa sa traiesti, si oricat de inversunata ai fi impotriva lui, vine un moment de sinceritate al tau cu tine, cand recunosti ca ti-a fost greu alaturi de el, dar parca mai greu iti e acum cand nu mai e.

Pana la urma, daca divortezi de un om, e ca si cand toata iubirea, toate saruturile, toate dragalaseniile si toate planurile de viitor, n-ar fi existat niciodata? Si daca el isi reface viata, e ca si cand tu esti o straina? Sau daca tu te recasatoresti, e ca si cum n-ai fi apartinut niciodata altuia, ci numai actualului? Nu cred asta nicio secunda.

Odata cu divortul, o bucata din tine pleaca si nu cred ca cineva, candva, vreodata, va fi in stare sa o puna la loc. Poate doar, la un alt moment, la un alt divort, sa te mai lepezi de o bucata si usor, dar rapid, sa ajungi doar o felie de om.

Atunci cand pleci intr-o casatorie avand iubirea la baza, nu interesul, nu santajul, nu nefericirea altora, eu cred ca cerificatul de divort care ar aparea la un moment dat, nu-ti garanteaza nimic. Absolut nimic.

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

17 03 2010
ioana

Uite… eu nu sunt de acord cu tine. Sunt divortata de un an de zile si am fost casatorita mai mult de 16… Cand nu mai exista nimic, absolut nimic care sa te motiveze sa ramai blocata intr-o relatie in care sunteti doi staini de ceva ani… faci ca mine. Nici o felie din sufletul meu nu a murit. E tot acolo… in mine bine-merci… De ce? Simplu! Pentru ca m-am impacat cu ideea, nu am regrete si privesc spre viitor, nu spre trecut. Nu-mi garanteaza nimic fericirea viitoare, depinde tot de alegerile mele asa cum a fost si intaina data. Nu privesc divortul ca pe un esec si nici pe fostul sot ca pe un disparut de pe planeta. Nu ne leaga sufleteste nimic… insa am castigat ceva foarte important: LINISTEA. In sfarsit respir aerul pe care vroiam sa-l respir! Nu stiu daca intelegi asta….. atunci cand un capitol din viata ta se incheie… simti! Daca voi fi sau nu fericita… tine tot de mine si de cel pe care il voi alege la un moment dat sa-mi fie alaturi… asta e o loterie a vietii. Cat despre copii… iti spun ca al meu intelege, stie si accepta. De ai altora… nu stiu si nici nu vreau sa stiu. Sunt o norocoasa? Poate… Sunt o invingatoare? Poate… sigur este ca… SUNT LINISTITA. Asta ma multumeste acum…

17 03 2010
nouria

E in regula, Ioana, ca nu esti de acord cu mine, ca daca toti am gandi la fel ar fi o mare plictiseala, dar chiar ai fost fericita cand ai divortat dupa 16 ani? Inseamna ca tu chiar esti o norocoasa si o invingatoare! Iti doresc sa ai o viata linistita in continuare!

17 03 2010
irina

Eu ii admir pe cei care au curajul sa divorteze! Spun asta pentru ca am in familie 2 matusi care au mers pe principiul „de dragul copiilor sa stam impreuna” cu toate ca bataile si umilintele suportate depasesc multe limite…..iar copii au ajuns sa considere normala o familie in care certurile sunt la ordinea zilei!
Stastistic vorbind, se stie ca divortul este a doua cauza majora de depresie dupa decesul cuiva drag insa la fel se stie ca multi oameni care au avut curajul sa faca acest pas au reusit sa-si refaca viata si sa fie fericiti….
De fapt, problema nu e divortul ci casatoria, pentru ca mai nou este un trend: sa ne casatorim, indiferent daca avem cu ce sa facem nunta, indiferent daca avem unde sta, indiferent daca avem cu ce sa ne intretinem ca familie…..asa ca mai nou verbul „a divorta” a capatat mai mult accente sociale decat sentimentale….nu multi divorteaza pentru ca nu se iubesc, cei mai multi divorteaza pentru ca nu reusesc, in ciuda sentimentelor ,sa se adapteze la noua rutina sociala, financiara, familiala.Spun asta pentru cei de varsta mea(apx 30 de ani), pentru ca am avut o colega care dupa 4 luni de maritis a plecat repede repejor din apartamentul unde locuia cu sotul iubitor si soacra…..
Ma distreaza cand aud persoane mai varsnice uimite de afluxul de separari si casatorii si iar separari….uimirea este marcata invariabil de replica”pe vremea mea…” era tot la fel insa canoanele sociale nu permiteau multe asa ca mai bine sa suferi intre patru pereti decat sa fii ostracizat(a) in pubilc pentru ca ai avut curajul sa lasi in urma o casnicie plicticoasa sau de cosmar si sa mergi mai departe!
Cat despre copii si catei impartiti intr-un proces de partaj: cred ca un parinte ramane parinte adevarat si daca sta in aceeasi casa si daca nu(evident daca vrea!)….ca nu stiu sa scrie pe undeva ca daca ai semnat o hartie de divort ai dat si un” erase” la indatoririle de familie!la fel cum nu scrie nicaieri pe certificatul de casatorie ca musai tre’ sa fii mamica sau tatic de nota 10!

17 03 2010
nouria

Irina, n-a zis nimeni sa stai cu un om care te maltrateaza. Nu sunt de acord nici sa te casatoresti „indiferent” ce, dar sa te desparti fiindca „nu te poti adapta la noua rutina sociala, financiara sau familiala” mi se pare un rasfat, ca sa nu zic altfel. Pai daca nu te poti adapta la o viata in doi, cum te adaptezi intr-o societate care iti cere mereu sa fii mai bun, mai performant, mai prietenos, mai saritor, mai prezent, ca sa ii poti face fata? Chinul din afara peretilor casei tale mi se pare mult mai greu de indurat, si-atunci ce faci? Iti dai demisia din viata? Fugi? Dispari?

17 03 2010
irina

De acord cu tine, dar problema e ca din ce in ce mai multa lume uita sa faca compromisuri si din cauza asta apar neintelegerile…si atunci, decat sa incerci sa te adaptezi contrar personalitatii si conceptiilor pe care le ai, mai bine iti vezi de drum!
Of, unde ai gasit tu societatea aia care iti cere sa fii mai bun, mai prietenos si mai saritor?! Ca eu traiesc in aia in care fiecare e pentru el …..

18 03 2010
oana

Of, Nouria, m-ai nimerit cu subiectul asta…..
Pana nu treci printr-un divort nu sti cum e (si nici nu-ti doresc asa ceva), doar ti-ai dat cu presupusul dar da-mi voie sa te contrazic putin.
Au fost si cateva momente din cele pe care le-ai amintit tu, dar foarte putine., la inceput. Urmeaza apoi o perioada de liniste cum spunea Ioana, de bine, in care nu prea iti mai trebuie nimic.
Clipele alea de fericire de la inceputul casniciei se uita foarte repede din cauza neintelegerilor si discutiilor care apar si peste care unii nu reusesc, nu stiu sau nu vor sa treaca.
Poate e urat ce-ti spun, dar acum nu fac decat sa-mi reprosej ca mi-am pierdut cei mai frumosi ani legata de cineva cu care am crezut ca o sa raman toata viata.
E adevarat ca exista o legatura cu „fostul” si dupa divort, dar singurele discutii sunt legate numai de copil si in cazul meu, din pacate, nu sunt deloc amiabile.
E adevarat ca divortul nu-ti garanteaza faptul ca o sa-ti fie bine in viitor, dar in unele cazuri scapi de cineva cu care nu mai ai nimic in comun, de care ajungi sa-ti fie sila si care te face sa te simti un nimeni.
Eu una nu am cautat „nimic” dupa divort…..din contra, nici nu mai vroiam sa aud de asa ceva, mai ales ca era si foarte greu avand un copil care a fost obligat sa accepte situa asta, deloc usoara pentru el.
Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, nu stiu cum va fi…. dar sper sa fie bine pentru ca baiatul meu e multumit si asta conteaza cel mai mult .

8 07 2014
Iris

Cat de multa dreptate au prietenele ce ti-au raspuns acestui subiect atat de delicat! Dovada ca femeile sunt puternice !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: