Comentarii cretine, oameni neoameni

2 03 2010

Putine lucruri ma mai infurie de cand am nascut. Nu mai las orice sau pe oricine sa-mi tulbure linistea, fiindca bebelusul meu are nevoie de mine calma, vesela, rabdatoare, senina. Totusi, exista cateva lucruri care ma enerveaza la culme dintotdeauna si pe langa care nu pot trece indiferenta. Unul dintre ele este cel despre care voi povesti azi.

Citeam pe net, zilele trecute, ziarele. Am observat ca revin obsedant si cutremurator stiri despre copii grav bolnavi, ai unor persoane publice din Romania. Pe unele dintre ele le cunosc, pe altele nu, dar comentariile pe care le fac cititorii la astfel de vesti, mi se par de neconceput, indiferent cine ar fi persoana despre care scrie gazeta.

Cum poate un om sa acuze un altul ca si-a operat copilul intr-o clinica din alta tara, folosind o facilitate a statului (celebrul formular E 112), in loc sa-l faca bine pe banii lui, „lasand, astfel, locul altui copil care, poate, n-avea posibilitati”? Cum poate cineva sa fie atat de hain la suflet si sa puna problema asa, adaugand, bineinteles, si pareri despre felul in care parintele respectiv a facut banii personali? Ce suflet au neoamenii astia, impartind copiii bolnavi in copii de „vedete” si copii de „anonimi”? Cine le da lor dreptul sa-si spuna parerile inepte despre deciziile unui om disperat sa-si ajute copilul sa se vindece? De ce copilul unei persoane publice n-ar avea dreptul sa beneficieze de un ajutor LEGAL din partea statului? De unde stie neica nimeni ala care scrie cati bani are omul respectiv? Poate chiar nu si-a permis sa plateasca zecile sau sutele de mii de euro necesare pentru operatie, sau poate, platind impozite la stat, persoana respectiva considera ca e normal sa apeleze la acesta pentru o nevoie disperata.

Mi-e atat de scarba de oamenii astia! Prima data m-am lovit de ei cand am inceput sa promovez si eu, cu puterile mele, campania de strangere de fonduri pentru Anca Parghel. Trimiteam mesaje intr-o retea de socializare si ii invitam (NU ii obligam, retineti!) pe cei care vor si pot, sa doneze niste banuti. Unii raspundeau si empatizau cu solista, altii in schimb, au inceput sa arunce cu vorbe de ocara. Mi-a scris o cucoana turbata ( e prea frumos adjectivul, credeti-ma), ca „Anca Parghel s-a distrat toata viata, a huzurit, si acum cere bani de la ea?” Saraca Anca, habar n-avea de demersul meu si al altora ca mine care au simtit nevoia s-o ajute, pur si simplu din omenie, donand si rugandu-i si pe altii sa o faca. Mai zicea isterica „pe vecina mea, Xuleasca, n-o ajuta nimeni, desi ea ar merita, c-a avut o viata grea si e o femeie la locul ei”, de parca eu ar trebui sa cunosc toate vecinele, neamurile ori colegii bolnavi ai tuturor de pe lumea asta si, bineinteles, sa-i si ajut sau, parca ar conta ce viata a avut nu stiu cine, atunci cand, practic, se afla pe patul de moarte. Asta suna cam ca: „Lasa-l sa moara! Asa ii trebuie!”

Pe neoamenii astia i-as aduna intr-o cusca si i-as izola de restul oamenilor. Sau, mai bine, i-as obliga sa treaca macar o zi prin chinurile unui om grav bolnav sau prin cele ale unui parinte care-si vede suferind copilul despre care nu stie daca va mai trai sau nu.  Apoi, mi-ar placea sa treaca oameni nepasatori pe langa ei si sa le spuna arogant „Vezi?! Asa iti trebuie daca n-ai trait frumos! Platesti pentru asta!”

Cat de mizerabili pot fi unii!

Anunțuri

Acțiuni

Information

14 responses

2 03 2010
alinpatroi

Mai degraba e vorba despre o aversiune a persoanelor banale fata de oameni „realizati” izvorata din propria neputinta sau din ratarea unor sanse ivite pe parcursul vietii. Daca mai pui la socoteala dezinteresul general al autoritatilor-asa se vede din curtea unui mioritic de rand-fata de mase, obtii poate explicatia acestui comportament. Sigur ca nimic nu poate scuza „mizeria” umana…

2 03 2010
Ovidiu

Te inteleg aproape perfect,dar atentie la risipa de sentimente ! Celulele nervoase nu se mai regenereaza…!! 🙂

2 03 2010
Mihai Nomolosanu

Poetul nostru national, Mihai Eminescu, spunea candva ca

„e usor a scrie versuri cand nimic nu ai de spus”.

Cu siguranta persoanele respective (ca oameni nu pot fi numiti) nu au cunostinta despre problema respectiva, insa au postat un comentariu numai ca sa arate ca nu sunt indiferenti, sa arate ca au si ei ceva de spus.
E adevarat ca nu poti trece indiferent pe langa acesti ‘oameni’ (sau ‘neoameni’ cum le spui tu).
Ai idee prin ce am trecut eu cand, la mai putin de un an dupa ce mi-a murit tatal de cancer (si n-a fost primul caz in familie), sa mi se puna acelasi diagnostic?
Acum am deja patru luni de la operatie si ma simt mult mai bine. Am fost operat, mi-a fost extirpat un rinichi (acolo era localizata tumoarea), iar dupa o luna a iesit rezultatul la biopsie. Am avut norocul sa fie gresit diagnosticul.
Formatiunea existenta pe rinichiul extirpat nu era de natura canceroasa.
Asa ca multi nu au habar despre formularul E 112. Cred ca statul ar trebui sa se implice mai mult in popularizarea legislatiei.
Pe de alta parte, ma gandesc ca administratorii site-ului respectiv ar trebui sa mai si citeasca comentariile postate si sa decida daca un anumit comentariu este adecvat sau ofensator.

2 03 2010
irina

Hmmmm…….
Ce-i place cel mai mult romanului? Sa barfeasca si sa vorbeasca aiurea…..am mai spus eu odata ca sportul nostru national e datul cu parerea!
De obicei, oamenii care emit asemenea comentarii nu au avut parte in viata lor de vreo experienta profunda…buna sau rea…nu cred ca stiu ce inseamna sa faci orice din disperare sau de fericire!
Desi sunt medic si eu am momente in care ma satur de egalitate si imi pun intrebari retorice :de ce unul care si-a baut ficatii la propriu are zile mai multe(si sanse la tratament) decat un tanar de 30 de ani cu o hepatita C fulminanta luata de la stomatolog…..
Am lucrat si cu adulti dar si in sectie de pediatrie si pot spune cu mana pe inima ca daca la adulti mai sunt criterii de excludere/includere in tratamente, studii, terapii…copiii sunt egali in fata bolii si a alegerilor, indiferent ca se nasc cu lingura de aur in gura sau intr-un bordei de lut…toti au acelasi drept si merita aceeasi sansa!
Ca fiecare e cu altceva, ca media difuzeaza orice, numai adevarul nu , ca orice tzatza si orice nene „din popor” nu vad decat ce vor ei…aia e alta treaba……
Eu personal nu mai cred nimic din ce zice la televizor sau ce scrie in ziare!
Legat de Anca Parghel: eu una nu am auzit de ea pana nu s-a imbolnavit: nu stiam ce face , cine e, ce canta! Ce m-a enervat ingrozitor e ca in momentul in care s-a auzit de boala ei era considerata super-vedeta si cunoscuta(zice-se) de toata lumea…..ipocrizia asta ma enerveaza crunt! Stiu ca era invitata la un moment dat intr-o emisiune al carei prezentator era de varsta mea(adik < 30 de ani) si clar cu alte preocupari decat muzica cantata de ea si care se comporta ca si cum o aduleaza de cand lumea cu toate ca era limpede ca habar nu avea nimic despre saraca femeie! Vorba ta…vrei sa ajuti poti sa o faci si discret, nu cu surle si trambite, ca nu cred ca este om sanatos la cap care sa fie bucuros ca are cancer si are nevoie de bani!
Si apropo de asta: Anca Parghel a recunoscut ca si-a neglijat boala si a ajuns la medic in ultimul stadiu care are din pacate un singur final….asa ca rog pe toate doamnele si domnisoarele care citesc: faceti un control medical macar anual! E mult mai usor sa prevenim decat sa tratam!

2 03 2010
nouria

Sigur ai dreptate, alinpatroi, dar pe mine chiar nu ma intereseaza care sunt frustrarile indivizilor respectivi. Exact cum spui, nimic din toate astea nu le scuza atitudinea.

Da, Ovidiu, o sa am grija ca sa n-ajung apoi la mila neoamenilor. Decat sa ma ingroape ei pe mine, mai bine ii ingrop eu pe ei!

Cat de senin scrii, Mihai, despre boala ta si despre suferinta, fara sa simt din cuvintele tale nicio urma de ciuda pe cei mai norocosi. Poate datorita felului tau de a fi ai avut la final revelatia de a nu fi o nenorocire, ci doar un mare semnal de alarma. Sanatate multa iti doresc!

Cea mai draga doamna doctor de pe blog, Irina, apreciez din toata inima comentariile tale sustinute cu argumente, implicarea cu care vorbesti despre meseria ta si felul in care prezinti situatiile din miezul problemei.
In ceea ce o priveste pe Anca Parghel, a avut aceeasi soarta a artistilor mult mai mediatizati dupa ce au ajuns pe patul de spital sau dupa moarte, decat in timpul vietii. Daca ne gandim bine, toti cei morti au fost „cei mai buni, cei mai mari, cei mai talentati”, dar in timpul vietii nu se inghesuia nimeni sa mearga la concertele lor, sa le asculte muzica sau sa le cumpere CD-urile. Un artist roman mort aduna mai multa lume la inmormantare decat a adunat, in viata fiind, la vreun spectacol de-al sau. Asta-i poporul nostru!

2 03 2010
irina

Pai poporul nostru, odata intelept are multe vorbe de duh…..
Stii tu: despre morti, numai de bine…
Si la fel de bine stii si zicala mai recenta cu „facerea de bine….” si restul nu-i frumos sa-l scriu!
Multumesc de aprecieri!

2 03 2010
pisica

in sistemul nostru medical anapoda si aiurea si foarte prost totul este posibil. este posibil sa avem medici buni si sa nu avem aparatura, este posibil sa avem medici cu inima care sa stie sa ne indrume, dar sa nu aiba cum sa ne ajute… pentru ca li s-au terminat subventiile, medicamentele, resursele. traim in secolul XIX.
boala nu tine seama de statul social, de posibilitati financiare, de nimic.
dar am mai sus o data, intr-un alt context, ca oamenii sunt rai pentru ca pot.
si mai spun ca cel mai greu lucru pe aceasta lume este sa faci un bine. este deopotriva usor si totusi… atat de greu.
toamna trecuta am inceput o campanie de ajutorare a unei familii atinsa de un necaz cumplit. o tanara mama a fost diagnosticata cu o tumora. fetita ei abia ce a implinit 2 ani. trist este ca nu se poate apela la formularul E112 pentru ca avem medici care pot trata aceasta tumora in romania. dar… nu avem aparatura necesara. solutia optima pentru acest caz era hanovra. asa ca, idealist si nebuneste, am inceput sa strangem leu cu leu. nu vreau sa atrag atentia asupra acestui caz pentru care luptam zi de zi.
altceva vreau sa spun: cand am cerut sprijin unei persoane ce ar fi putut interveni la nivel de management si care, intamplator sau nu este nasul fetitei si al parintilor ei, am primit un raspuns pe care nu stiu cum sa-l cataloghez. de fapt o intrebare: daca se strang prea multi bani???
da, cum ar fi ca atunci cand oamenii ce au nevoie de ajutor, ar primi mai mult decat au nevoie? nu-i asa ca am trai intr-o lume cu mult mai buna?
doar ma intreb. sa sper nu am curaj…

2 03 2010
nouria

Ce raspuns cinic, pisica. Trebuia sa-l intrebi pe nasul cu pricina cum ar proceda daca cineva din familia lui (mama, sotie, sora) ar avea asemenea probleme de sanatate. Si-ar mai pune problema ca se vor strange mai multi bani decat e nevoie?
Iti respect decizia de a nu face public cazul despre care povestesti, dar ai putea sa-mi trimiti un mail cu cateva informatii despre el? Nu se stie niciodata de unde apare o speranta, un ajutor, o mana intinsa.

2 03 2010
ALINA

Un articol exceptional ! Felicitari, esti un om deosebit!
Oare saracia si ignoranta umana ne-au coborat atat de mult?
Da, discutam de discriminare, dar iata ca aceasta se poate infaptui si invers…
Ce nu trebuie sa uitam…faptul ca suntem oameni, saraci, bogati, asa cum ne-a lasat Dumnezeu sau cum ne-am complacut noi sa fim, toti, absolut toti suntem EGALI IN DREPTURI.
Prejudecatile, rautatea si ignoranta nu trebuie sa completeze sentimentele noastre…
Trebuie sa fim solidari cu cel aflat in suferinta, indiferent ,,cine ” sau ,,ce ” este! Sa fim doar oameni…ESTE ATAT DE SIMPLU !

2 03 2010
wlfp

Romania e (si va mai fi inca, mult timp de acum in colo) o tara foarte socialista.
Pai cum sa o duca X mai bine decat mine, sa aiba masina mai frumoasa, casa cu ferestre mai multe sau mai multi pomi in gradina?
Cum sa primeasca mai mult de la stat decat mine? Ce conteaza ca el a muncit si a platit taxe toata viata, pe cand eu mi-am incasat somajul si „pensia de boala”?
Pai daca s-a imbolnavit inseamna ca merita, caci e mai bogat si o duce mai bine decat restul!
Acestor oameni le place de asemenea sa promoveze mediocritatea si ii urasc pe cei ce ies in fata cu ceva consistent, concret, sclipitor.
PS: irina mi-a placut mult comentariul tau, cu care sunt total de accord.

2 03 2010
Anemari

Prevederile prin care cetatenii pot apela la fonduri de la stat prin Formularul E 112 sau Ordinul 50 (sunt doua cai) pentru boli ce nu se pot trata in Romania, sunt alambicate si deschise doar ochiului vigilent de avocat.

Populatia a auzit ca exista Formularul E 112 , nu si despre Ordinul 50, dar nu cred ca a inteles la ce foloseste si mai ales cum, in ce conditii.

Daca nu esti Bill Gates, putin probabil sa-ti permiti un tratament complet pentru tratarea leucemiei sau a cancerului in strainatate ( tratamentul presupune: transport aerian medicalizat, spitalizare preoperator, operatie, tratament post operator de luni bune). Vorbim de sute mii de euro aici.

Cred ca doar lipsa de informatie si saracia lucie face ca astfel de declaratii deviante sa ia calea presei.

2 03 2010
Anemari

Pisica, daca tratamentul nu se poate face in Romania din lipsa aparaturii, are drepturi la fonduri de la stat. Mai are dreptul si in cazul in care tratamentul nu se poate face urgent in Romania si pacientul are nevoie urgent de tratament. Te rog verifca pe http://www.salveazavieti.ro sau scrie-mi la helen.necsulescu@salveazavieti.ro si preluam noi cazul.

2 03 2010
nouria

Cat de frumos ai scris, Alina! Sa fii om e atat de simplu, dupa cum bine zici, si totusi, atat de complicat!
Da, wlpf, incet, dar sigur incepem sa fim acaparati de oameni cu astfel de mentalitati si tare mi-e teama ca numarul lor devine din ce in ce mai mare. Astia trebuie starpiti de mici!
Anemari, felicitari inca o data pentru ca esti om. Daca toti ar fi ca tine…

3 03 2010
pisica

ane, ti-am prezentat cazul in toamna… pe cand strangeam bani care sa-i ajute in prima faza. iti multumesc. stiu ca pot conta pe voi, daca va fi nevoie.

nouria, promit ca iti voi scrie deindata ce voi sti mai multe despre evolutia cazului. de curand am inteles ca s-au terminat sedintele de radioterapie si urmeaza un consult care sa ne spuna la ce sa ne asteptam pe mai departe.
dar chiar imi pare rau, nu vreau sa atrag atentia… comentariul meu se referea la omul si neomul de langa noi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: