Casnicia ca la patinoar

27 02 2010

Ma uitam la proba de dans a perechilor de patinatori din China. Au patinat divin. Au realizat elemente incredibile si-au ridicat o lume in picioare. Campioni, insa, au fost decat unii, in timp ce compatriotii lor au luat doar locul al doilea. Exercitiile le-au fost aproape identice, iar ei semanau atat de bine unii cu altii, incat am avut impresia la un moment dat ca astia de la televiziune dau o reluare, cand de fapt era alta pereche. Si totusi, campionii au avut stralucire, au plutit intr-un fel unic, s-a simtit fiorul, iar sportul a devenit arta in interpretarea lor.

Privindu-i m-a lovit meditatia si am inceput sa-mi imaginez ca dansul in perechi, pe patine, este exact ca traiul in doi, iar viata e patinoarul pe care se desfasoara exercitiul. La inceput, partenerii se obisnuiesc cu viata in doi, pe patine. Din cand in cand, unul cade, celalalt il sprijina. Alteori, in cadere, se trag unul pe altul si impactul cu gheata e dureros. Isi iau putere sa mearga mai departe din amintirea dorintei de inceput de a patina, de a face performanta, de a invinge impreuna, in echipa, asa cum au pornit la drum.

E nevoie de multe antrenamente cu tine insati, dar si in pereche, pentru a izbandi. Traiul in doi necesita multa rabdare, intelegere, framantari, comunicare, caderi urmate obligatoriu de ridicari. E suficient un pas gresit, o alunecare, si exercitiul in pereche e compromis. Chiar si asa, daca in loc de cearta, ii oferi partenerului cazut, mana ta, pentru a-l ajuta sa-ti mearga alaturi mai departe, probabilitatea unei medalii e foarte mare.

La inceput ati invatat sa va tineti pe patine, fiecare cu antrenorul lui (parintii, de obicei), apoi v-ati intalnit pe patinoar si ati inceput sa va aratati unul altuia ce stiti sa faceti. El ti-a admirat pirueta, tu ai oftat cand ai vazut ce bine ii iese triplu tulupul. Intr-o zi ati decis sa va puneti costumele de gala si sa patinati in pereche, in vazul intregii lumi. De parca asta se astepta de la voi de-o viata intreaga, publicul a inceput sa arunce cu orez, sa va dea flori si ursuleti de plus, asteptand, insa, la cotitura, sa va vada prestatia. La inceput a fost un pic cam chinuita. Fiecare dansa ce stia mai bine, din cand in cand va mai intalneati la mijlocul patinoarului si incercati un element in doi, iar la final primeati aplauzele impreuna, dar va bucurati separat.

Cu timpul, dupa ani buni, dupa caderi si ridicari cu miile, ati invatat dansul sincron. Acum sunteti o singura fiinta, iar cei care va privesc nu mai stiu unde incepe unul si unde se termina celalalt. Piruetele sunt incredibile in doi, salturile sunt spectaculoase, iar imbratisarile au alta greutate. Se vede ca ati muncit pentru asta, si chiar daca nu veti lua medalia de aur, va clasati printre castigatori. Faceti parte din categoria invingatorilor care n-au parasit competitia, care au crezut in steaua lor si dupa zeci de ani o vad stralucind acolo, sus.

E usor sa te retragi. E lejer sa abandonezi crezand ca vei gasi un partener cu care vei patina mai bine, mai frumos, mai spectaculos, dar e mult mai greu sa ramani, sa faci performanta si sa urci pe podium.

Toata admiratia mea castigatorilor!

Anunțuri

Acțiuni

Information

12 responses

28 02 2010
irina

Despre casnicie nu spun nimic ca nu am contact cu aceasta institutie……..
Dar despre patinaj……….nu am crezut ca o sa-mi para rau vreodata ca Rusia pierde ceva…….eh, chiar m-am intristat cand am vazut ca la olimpiadele astea au ratat…cum patineaza rusii……..nu patineaza nimeni!

28 02 2010
nouria

Apropo de patinaj, Irina, cand i-a venit randul lui Plushenko l-am chemat pe Darius sa vada cum patineaza cel mai bun patinator din lume. L-a privit fascinat, dar la urma, cand a vazut ca a luat locul II, m-a intrebat: „Cel mai bun castiga locul II?” Am avut un sentiment de jena, de parca eu eram acolo si mi-am dezamagit admiratorii. 🙂 Intr-adevar, rusii au cateva domenii in care exceleaza.

28 02 2010
pisica

mi-a placut mult comparatia ta. nu m-am gandit niciodata ca am putea fi asemuiti cu patinatorii si totusi exact la fel de multa munca si daruire trebuie sa pui si in tandemul numit casnicie. si, spre deosebire de patinaj, unde cei buni ajung in lumina reflectoarelor, casniciile cu adevarat daruite de Dumnezeu, isi tes zilele si povestile departe de ochii indiscreti, departe de ipotetice reflectoare.
doar cand si cand, odata cu primavara, ni se intampla minunea sa-i vedem pe protagonisti, la o plimbare in parc. ea, atinsa de ani, paseste incet si fragil, el aparent drept, dar macinat de boli, o protejeaza inca si ii zambeste ca unui ghiocel. si, in ciuda anilor, lacrimilor, greului, cand se privesc unul pe celalalt, din trecut revin sa le incalzeasca sufletele, numai bucurille si implinirile.
iti doresc si imi doresc sa ajungem acei ani cu seninatate, intelepciune, patinatori neobositi alaturi de aceiasi parteneri speciali…

28 02 2010
nouria

Sa dea Dumnezeu sa fie asa cum spui tu, pisica!
Comentariul tau mi-a amintit de un „Bal al bunicilor” la care Daniel a fost invitat sa cante. Erau zeci de perechi care-si serbasera cel putin 40 de ani de casnicie. La un moment dat, s-a organizat concursul „Miss Bunica”, iar domnii, conform regulamentului, erau obligati sa voteze o participanta, alta decat propria sotie. Ca sa fie totul corect si pentru a decide, in final, in cazul in care era egalitate, exista si un juriu din care facea parte si Daniel. In timpul votarii, un bunic apasat de ani, dar cu privire luminoasa, s-a indreptat spre masa noastra si i-a spus lui Daniel soptit: „Domnu’ Iordachioae, sa stiti ca eu am votat-o pe sotia mea, ca daca nu faceam asa se supara. E foarte geloasa!” Ne-au tasnit lacrimile cand l-am auzit. Atata candoare, atata dragoste si grija pentru sotia lui geloasa cu care traia, probabil, de o eternitate. 🙂 Dupa intamplarea asta ne-am promis sa mergem si noi doi la acest bal, impreuna, peste zeci de ani, in calitate de participanti. Si el sa ma voteze pe mine, bineinteles. 🙂

28 02 2010
pisica

eu am avut privilegiul si norocul sa fiu binecuvantata cu bunici longevivi. la nunta mea au fost martori emotionati toti patru. i-am privit in strana bisericii, i-am privit cat de drepti stateau in ziua aceea cand li se casatorea primul dintre nepoti. si i-am vazut dansand. atunci, as fi vrut sa las ringul liber doar pentru ei si valsul pe care eu de la ei l-am deprins in iernile copilariei, cand frigul si intunericul ne tineau in casa si ei, radacinile vietii mele, ne turnau in suflet magia numita cei sapte ani…
intre timp bunicii s-au dus pe rand la Domnul, dar cand mi-e dor de ei imi amintesc de norocul si amintirile mele.
da, iti doresc din tot sufletul un astfel de bal. si sunt sigura ca participarea voastra la acel bal despre care spui a lasat urme adanci… sunt frumosi si impresionanti bunicii… pacat ca unii nu mai au vreme sa-i vada si sa-i pretuiasca.

1 03 2010
ioana

buna Nouria! SUPERBA COMPARATIE!! ai mare dreptate, fericiti sunt cei care aspira sa ajunga pe podium. sa ai o primavara calda langa familia ta MINUNATA!

1 03 2010
Gabontz

Sunt putine casniciile in care cei doi se iubesc la fel de mult, ca la inceput, chiar si peste 30-50 ani. Sper sa ajungemsi noi si voi, mai ales ca am avut norocul sa ma nasc intr-o asemenea familie. Parintii mei au trait impreuna 51 de ani, pana cand tatal meau ne-a parasit, plecand intr-o lume mai buna. Se iubeau asa de mult, toata lumea observa acest lucru iar eu eram tare fericita ca sunt parintii mei. Mi-am dorit sa intalnesc si eu dragostea cea mare, sa traiesc si eu aceste momente deosebite. Dumnezeu mi-a scos in cale omul minunat, sotul meu, care cred ca este jumatatea mea. Sunt o persoana norocoasa care se bucura de orice zi, alaturi de omul iubit si ingerasul nostru iubit.

1 03 2010
Gabriel

Superb!
Are atat de multa incarcatura emotionala materialul acesta, incat am uitat sa respir. De scris comentariu, as scrie, dar nu mai am cuvinte, le-ai folosit tu pe toate.
Toata admiratia noastra, a castigatorilor!
Aaaa! Ne vedem la balul despre care vorbesti, „peste zeci de ani, in calitate de participanti”. Ha, ha!
Multumim!
Pentru tot.

1 03 2010
nouria

O primavara senina si tie, Ioana!
Exemplul parintilor tai te-a indrumat in viata, Gabontz, iar rezultatele se vad. Asa sa fiti si sa ramaneti o viata de acum inainte!
Te pup, Gabi! Bine ai revenit! Sper sa ne vedem si pana la balul cu pricina, iar atunci iti promit ca cel putin un vals iti acord daca iti face placere si daca te lasa bunicuta ta. 🙂

1 03 2010
Lacramioara

Am vrut sa scriu ceva si aici. Mi-au dat lacrimile, am stocmacul strans si nu mai pot gandi. Si….mi-e dor de bunicii mei care n-au prins nici un bal, nici nunta mea, nici nasterea unicului stranepot….
Poate scriu alta data.

2 03 2010
nouria

Ce trist, Lacramioara! Nici nu-mi pot imagina cum ar fi fost viata mea fara bunicii mei. Din pacate, bunicul meu ne-a parasit acum sapte ani, dar a apucat sa ma vada mireasa si sa-l stranga in brate pe Darius, in schimb, bunica mea traieste, ma iubeste, ma rasfata si acum, iar eu mor de dragul ei. Anul asta i-am serbat cea de-a 80-a aniversare si tot anul asta i-am pus in brate cel de-al doilea stranepot. Cata emotie, cata bucurie! Chiar mi-a spus printre lacrimi: „Nu credeam ca o sa mai apuc momentul asta!” Gata! Ma opresc si eu din scris, ca incep sa plang.

2 03 2010
Gabriel

Si eu te pup!
De „revenit”, revin destul de des, caci imi plac vorbele iscusit scrise, numai ca nu de fiecare data, ma si adun sa las un comentariu. Rusine mie!
De vazut, TREBUIE sa ne vedem, ca doar nu o sa asteptam sa imbatranim, sa facem valsul. Bine, il facem si atunci, dar il putem face si mai devreme.;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: