Necunoscutul de pe blog

5 02 2010

Fiecare decide ce scrie pe propriul blog. Fiecare decide cate din trairile, intamplarile sau sentimentele sale e dispus sa le faca publice. Sunt oameni care adora sa se vaite, altii mor de drag sa se laude, iar altii sunt pasionati sa scrie, pur si simplu, fara sa urmareasca un fir rosu. De obicei, se aduna o mica gasca ai carei membri au suferinte comune sau motive de bucurie asemanatoare. Isi impartasesc necazurile si bucuriile, plang sau rad la comun, se complimenteaza, fac schimb de idei, de principii sau de experienta.

In toata aceasta hora virtuala, din cand in cand, mai apare si cate un intrus. E omul care vrea sa rada, dar nu cu altii, ci de altii, e persoana care profita de vulnerabilitatea proprietarului de blog si i se insinueaza printre cuvinte, printre randuri, printre relatiile facute cu truda.

Necunoscutul de pe blog poate fi oricine. Poate fi o femeie cu nume de barbat sau invers. Poate fi un obsedat sau un timid frustrat. Poate fi o cunostinta veche si uitata sau una mai noua si dornica de farse. Poate fi cel mai aprig dusman sau cel mai bun prieten. Cuvintele lui pot rascoli sau pot indigna. Ideile pe care le asterne pe blogul-gazda pot rasturna ordinea si disciplina impusa de proprietar.

Exista oameni care traiesc din intriga. Sunt oameni care se prefac a-ti fi admiratori, dar sfarsesc prin a-si arata adevarata identitate abia cand te-au prostit si ti-au intrat in ganduri. Mai e si categoria celor care n-au ce face si arunca si ei cateva mizerii doar de dragul de a fi bagati in seama, dar aia nu conteaza. Pe ei ii recunosti din prima dupa cum scriu, dupa greseli, dupa ineptiile pe care le astern.

Oricine ar fi necunoscutul de pe blog, important e ca el exista si trebuie tinut cont de asta.

De aceea eu cred ca in toate informatiile aruncate in virtual e nevoie de o cat de mica cenzura. Vorbele pe care tu le scrii pot ajunge o arma impotriva ta. Poti sa fii santajat, atacat sau contracarat cu propriile tale cuvinte la care au acces, pe langa oamenii de bine, toti nebunii, dezaxatii si obsedatii.

Cand scrii sub un pseudonim e una, dar cand te arati in fata lumii cu nume si prenume, cu identitate clara, detaliile pe care le dai s-ar putea sa ajunga sub ochii cui nu trebuie.

Prin urmare, naivitatea, dorinta de a-ti pune poalele in cap, de a descrie cu lux de amanunte unde te duci, cat stai, de unde vii, ce planuri ai si mai ales ce te framanta sau te doboara, pot fi arme redutabile pentru necunoscutul de pe blog. Si-atunci sa nu te miri ca cineva a stiut ca ti-e casa goala nu stiu cand si a profitat de informatie. Sau sa nu te miri ca aflandu-ti micile slabiciuni te ataca exact acolo unde te doare. Si nici sa nu te intrebi cum de a stiut nu stiu cine ca tu esti singura si nefericita si ti s-a infiltrat in inima fara sa-ti dai seama, zdrobindu-ti-o.

Asa cum parintii ne-au invatat sa nu stam de vorba cu necunoscutii pe strada, tot asa ar fi bine sa ne invatam singuri sa nu dam mai mult credit necunoscutilor de pe blog decat trebuie.

Asta nu inseamna sa fim nepoliticosi, nici sa devenim salbatici si suspiciosi, ci sa fim constienti ca nu tot ce zboara se mananca.

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

5 02 2010
valeria

Ai perfecta dreptate! Oamenii sunt de multe feluri ! Un proverb romanesc spunea „mananci un sac de sare cu sotul si nu-l cunosti ” apoi necunoscutii care ti-au calcat „pragul casei sufletului”,cum sa-i cunosti?
In ceea ce ma priveste urasc minciuna deci in tot ce ti-am scris au fost trairile de moment! Chiar mi-a facut placere sa povestim despre ai nostri copii,despe dragalaseniile lor (tocmai am scris pe blogul lui Daniel ca raspuns la „minunata lor inconstienta” despre puiutii mei ).
Sper sa mai putem povesti si altadata in limita timpului tau …!

O dupa-amiaza linistita!

5 02 2010
Anemari

Necunoscutul de pe blog imi aduce aminte de „doresc sa corespondez” de alta data.

Si eu pledez pentru moderatie si sunt de acord ca trebuie sa ne mentinem usor distanti vizavi de exesul de prietenie ca si de cel de ura.

Trebuie insa sa spun ca eu consider ca scrisul pe bloguri mistificandu-ti identitatea pana la schimbarea genului( din femeie in barbat si invers) e un comportament la granita cu boala.

5 02 2010
Criss

Foarte adevarat tot ce ai scris. Zilele trecute am trait o astfel de experienta cu o persoana nu tocmai necunoscuta (o persoana pe care la un moment dat chiar am considerat-o prietena) dar care a inceput sa scrie tot felul de prostii pe blogul meu. Imediat am recunoscut persoana dupa modul in care se exprima, plin de greseli, intr-o limba romana „de lemn”.
Nu stiu ce sa zic, probabil sunt persoane frustrate, invidioase, rauvoitoare si faptul ca intra pe un blog pornite sa critice, sa arunce vorbe urate le face sa se simta bine.
E bine ca exista optiunea de a modera comentariile si de a nu permite publicarea lor pe blog. Ignorandu-le le vom face sa renunte in final.

7 02 2010
nouria

Povestim, Valeria, de cate ori ne dau voie copiii nostri. 🙂 Numai bine!
Da, Anemari, moderatia e cea mai buna, ajutandu-ne sa ne ferim de multe dezamagiri si necazuri.
Criss, ai pus punctul pe I. De multe ori m-am intrebat de ce moderatorul unui blog propriu si personal, aproba comentariile in care e injurat sau jignit el sau ceilalti participanti la discutii. Nu cumva e si asta o modalitate de a-si creste traficul, dupa principiul publicitatea rea sau buna, tot publicitate e?
Eu va spun sincer ca nimeni nu a intrecut masura in comentariile pe care le-am primit. Singurele pe care nu le-am aprobat au fost cele cu adresari jignitoare la adresa altor persoane si am considerat ca blogul meu nu e locul potrivit de desfasurare a luptelor personale ale fiecaruia. Prin urmare, am lasat comentariul neaprobat sau mi-am permis (cerandu-mi scuzele de rigoare) sa sterg diverse lucruri care nu faceau obiectul acestui spatiu.

8 02 2010
Iuliana

Necunoscutul de pe blog, in primul rand o persoana lasa, atata timp cat nu vrea sa i se cunoasca identitatea. Chiar daca aduc o critica subiectului respectiv, nu inteleg de ce isi ascund numele. Critica la obiect fara divagatii, ironii si rautati cred ca este acceptata de orice om inteligent. Din pacate, acesti anonimi, care pana la urma majoritatea se semneaza, nu se multumesc pana nu devin agresivi in limbaj si probabil si in afara lui…
Iar, in privinta faptului ca anumiti moderatori isi pastreaza postarile in care sunt jigniti, iti impartasesc punctul de vedere Nouria cu privire la cresterea traficului, a publicitatii; pana la urma totul e marketing pentru unii.
Un blog fara necunoscuti iti doresc!

8 02 2010
nouria

E greu sa-ti asumi responsabilitatea vorbelor si faptelor tale, de aia toti sunt curajosi cand sunt anonimi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: