Daca n-ai dusmani…

25 01 2010

Daca n-ai dusmani nu existi, am auzit c-ar fi o vorba. Oare cine o fi inventat-o? Nu cumva era o persoana care avea nevoie de „acoperire” pentru faptele sale?

E mai convenabil sa decretezi ca esti un om important si de aceea ai dusmani, decat sa te gandesti profund oare ce-i determina pe oameni sa-ti fie sau sa-ti devina dusmani. E mai simplu sa dai vina pe rautatea lor decat sa te gandesti la propriile rautati.

Cred ca oamenii devin dusmani altor oameni atunci cand acestia din urma au gresit grav, au ranit, au inselat, au incalcat teritorii sau proprietati, au mintit sau, pur si simplu, si-au batut joc. Nimeni nu cred ca ar dusmani pe cineva doar pentru ca exista si e mai „cu mot”. Pentru asta s-a inventat antipatia sau invidia sau, in ultima instanta,  indiferenta. Dusmania porneste din adancul fiintei si se declanseaza abia atunci cand ai fost lovit fara motiv exact acolo unde doare mai tare. Orbit de furie, declari persoana care a facut-o dusmanul tau, iar el, superior, declara ca tu ai o problema cu mintea, cu inima, cu imaginatia.

Nu cumva dusmanii pe care ii „castigam” de-a lungul vietii sunt o oglinda a caracterului nostru? Nu cumva numarul lor, cu cat este mai mare,  indica in mod cert ca noi insine avem o problema de comportament si de relationare cu ceilalti?

De ce sa te urasca sau sa te injure sau sa te hartuiasca cineva daca tu esti un om onest, nu deranjezi, nu faci rau, nu distrugi pe unde treci si, in general, nu vrei sa epatezi cu ceea ce ai, traindu-ti traiul in liniste, in armonie cu tine si cu ceilalti?

Sigur ca oamenii pot sa fie gelosi, pot sa fie rautaciosi, invidiosi, dar de aici pana la dusmanie e cale lunga. Eu cred ca nimeni nu dusmaneste pe cineva degeaba. Cred ca exista mereu un motiv, iar el se afla la cel in culpa, nicidecum la cel provocat. Tocmai de aceea, atunci cand avem un dusman, inainte de a-l blama, ar fi bine sa facem o radiografie a propriilor noastre actiuni, gesturi, vorbe. Deja cand avem doi dusmani ar fi necesar sa dam un pas in spate si sa rememoram ce am facut pe o perioada mai lunga de timp, iar daca numarul lor incepe sa creasca, ar fi indicat sa mergem sa ne „cautam” la un psiholog, la un psihiatru, la cineva care ar putea sa ne ajute sa redevenim oameni, fiindca e clar ca ne-am indepartat de conditia esentiala de a nu avea dusmani.

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

25 01 2010
RUXANDRA-PLOIESTI

DUSMANIA ca si PROSTIA….strica omenia !
Sa nu te certi niciodata cu un prost…ca te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta pe care o are !
Se mai zice :”apara-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur!”
Mie mi s-a intamplat sa am surpriza ca unii din cei care se declarau a-mi fi prieteni buni, la un moment dat, cand interesul lor fata de mine a scazut din varii motive ( unul dintre ele ar fi ca nu le-am mai imprumutat bani ) mi-au devenit dusmani… Voi reveni la acest blog.

25 01 2010
Anemari

Si eu cred ca trebuie sa existe o miza mare pentru dusmanie. Simpla invidie nu poate duce la dusmanie. In comparatie cu invidia, dusmania, mi se pare mie, necesita o mai mare desfasurare de forte/energii.

26 01 2010
irina

Chestia asta cu dusmania ma depaseste…nu am ajuns niciodata in situatia de a dusmani sau de a fi dusmanita de cineva si SPER nici sa nu ajung….
Am observat si eu ca mai nou e la moda sa fii „rau”….asta nu ar fii ceva nou, insa felul cum am realizat chestia asta e mai …interesant: saptamana trecuta am avut „cazate” la mine pentru cateva zile 2 bunici( proprii si personale) fiecare cu serialele si telenovelele ei…asa incat cateva zile am urmarit si eu „minunatele” telenovele difuzate cu un AP mare pe ecran………nu mi-a venit sa cred ce am vazut: atata promiscuitate, dusmanie, limbaj vulgar(tradus evident pe masura) , rautate, crime, secrete si toate, intre persoane „decente”,bine educate si imbracate….si toate astea in seriale intitulate frumos”romance” si difuzate in plina dupa-amiaza…….
Si atunci stau si ma intreb: un om sanatos la cap nu asimileaza nimic din ce vede la tv-de acest gen; insa cum la noi in tara ignoranta,saracia si lipsa educatie sunt in top, oare ideea asta de a dusmani pe cineva(pentru orice) nu e inoculata si din media? Mai ales ca se spune ca intotdeauna viata bate filmul…
Stiu ca am deviat de la subiectul initial, dar oricum pe multi daca ii intrebi de ce uraste/invidiaza/dusmaneste pe cineva fie nu o sa stie sa-ti raspunda pe moment, fie raspunsul lor e fara o motivatie adevarata….si asta pentru ca traim intr-o societate unde „calitatile” „negative „sunt mult mai apreciate decat cele „pozitive”

26 01 2010
nouria

Ruxandra, subiectul legat de „prieteni” e amplu si n-am timp sa-mi bat capul cu el, dar, in general, vorba despre care aminteai e foarte adevarata.
Anemari, iti multumesc pentru vizita si comentarii. Sunt perfect de acord cu tine si te mai astept pe la mine. 🙂
Da, Irina, e o moda alimentata de media, alimentata de oameni, dar sunt si persoane care dusmanesc in urma unor rani adanci fara sa fi fost influentate de televizor, ci doar de experientele traumatizante din viata. Sunt cazuri nefericite, in care oameni pasnici si iubitori devin de nerecunoscut de te intrebi cum de-a fost posibila o asemenea transformare.

26 01 2010
irina

mda…nu degeaba se spune ca linia intre dragoste si ura e asa subtire si se trece asa usor..

4 02 2010
petrutza

Asa e, dusmania altora e, in mare parte, …greseala propriei noastre atitudini…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: