Inceputul meu de an 2010

6 01 2010

Toata lumea isi asorta tinutele pentru Revelion, cocurile si buclele erau deja cocotate pe cap, strategiile de a epata comesenii erau bine puse la punct si artificiile erau pregatite sa tasneasca de la locurile lor. Chiar si cei care au ramas acasa s-au pregatit sa intampine noul an cu bucate alese, cu licori ametitoare si voie buna.

La mine, insa, a fost liniste. N-am avut timp sa-mi schimb treningul pe care cursese putin laptic cu cateva minute inainte de 12 noaptea. N-am avut timp sa-mi desfac coada impletita din care ieseau  firele de par rebele si nici macar sa-mi beau cutia de Red Bull n-am apucat fiindca ma chema pitica la datorie.

Am petrecut impreuna cu cei doi copii ai mei, ne-am tinut strans imbratisati si i-am urat si lui tati, la telefon, sa aiba un an bun si fericit alaturi de noi. Ca in fiecare an, el isi onoreaza contractele incheiate pentru noaptea de Revelion si colinda orasele patriei ca sa bucure oamenii care, de cele mai multe ori, stau cu ochii la friptura si la paharul cu vin, ca si cand atunci sau niciodata ar avea parte de asa ceva. Noi, copiii cuminti, am stat acasa, ne-am uitat pe fereastra la artificii, iar in primele 10 minute ale lui 2010 am dat stingerea. 

Abia pe intai ianuarie, seara, am petrecut impreuna, alergand intr-un suflet la Brasov unde am ajuns toamna (ploua cu galeata) si am plecat iarna (ningea ca in povesti). Fiind asa urat afara am ales ca loc de distractie Parcul acvatic de la Brasov. Neinspirata alegere! Inca 1000 de oameni au avut aceeasi idee ca si noi. N-am ajuns decat pana la usa, am vazut cum stau oamenii in piscine in picioare, drepti, ca sa nu se loveasca unii de altii si-am plecat. Am ajuns la Aro, la piscina, unde am avut surpriza placuta sa constatam ca era aproape gol, cei cativa oameni dinauntru erau genul de persoane civilizate langa care poti convietui cateva ore, apa era impecabila, iar personalul s-a comportat ireprosabil. Ne-am simtit atat de bine incat ne-am promis sa revenim curand. Singurul care ne-a macinat a fost dorul. Era prima data in aproape o luna cand ne-am despartit pentru o zi de Salma. Ea ramasese acasa cu mama.

Am simtit atunci dependenta. Am simtit ca ma sufoc de dor, am simtit ca nu mai pot trai fara ea.

Ca sa-mi fie mai clar ca sunt ca bagata in priza cand e vorba de bebelusul meu, cand am ajuns in camera de hotel, am luat o sticla de apa din frigider si primul gest pe care l-am facut a fost s-o agit, exact cum fac cu biberoanele. Mi-a tasnit toata apa in pat spre deliciul lui Darius, iar cand am auzit un planset de copil venit dintr-o camera alaturata, am sarit ca arsa, gata sa rezolv problema. Ne-am distrat, baietii mei au ras de mine, dar dorul ne-a chinuit pe toti si ne-am intors acasa intr-un suflet.

A fost frumos la munte, ne-am odihnit, ne-am distrat, dar tot mai bine ne-a fost cand am strans-o pe Salma in brate. Nicaieri nu e mai bine ca acasa, iar acasa este acolo unde suntem toti patru.

Si pentru ca azi, 6 ianuarie, printesa mea draga implineste o luna, ii doresc sa ramana lumina vietilor noastre, limanul la care sa tragem, sufletul nostru!

La multi ani, iubita lu’ mama!

Anunțuri

Acțiuni

Information

9 responses

7 01 2010
valeria

La Multi Ani ! Un an cu 2010… si mai multe momente de fericire si bucurie!

Si pe mine anul nou m-a prins in trening,cu parul adunat intr-un coc bine strans la spate,dar mai imbratisati a niciodata.Poate faptul ca micuta mea Maria,”a vrut” ca in noaptea dintre ani sa faca bronsiolita,ne-a facut pe noi sa fim mai uniti la necaz,sa ne ajutam sa trecem peste clipele grele si neplacute care ti le da boala.Am inceput anul in priza, dandu-i medicamente fetitei(in momentele acelea mi-am dat seama cit de bine mi-a prins stagiu la pediatrie,ca rezidenta,caci am stiut cum sa-mi fac bine copilul),luand-o in brate si alinandu-i suferinta,cantandu-i ca sa adoarma, si stand langa ea secunda de secunda ca sa-i aud respiratia dificila,si inimioara care batea mai tare datorita febrei.Nici macar nu am inchinat un pahar de sampanie…dar am reusit sa ne strangem in brate mai puternic ca niciodata si sa ne uram un „La multi ani! „plini de sanatate.Doar atat imi doresc.Chiar daca micuta a fost bolnava,si amandoi am vegheat si am tresarit la fiecare strigat al ei,totusi am intrat in anul nou cu pace si liniste in suflet,cu speranta ca anul care tocmai a inceput ne face mai buni,mai iertatori,mai veseli,mai increzatori,mai rabdatori si toleranti cu noi si cu cei din jur.
Daca in noaptea dintre ani nu am gatat straie de sarbatoare,la trei zile dupa, piticelul meu cel mare,Andrei, a decretat ca toti cei patru membrii ai familiei sa imbracam haine frumoase si sa ne instalam in jurul bradului la o sedinta foto.Si imbracand eu si Maria (care intre timp se simtea mai bine) cele mai frumoase rochii care le aveam in dotare, iar baietii aparand in camasi atent calcate,iata-ne in jurul bradului zambind la aparatul foto care imortaliza bucuria si fericirea de pe chipul nostru .Am trait zile de basm ,alaturi de sotul si cei doi copii ai mei ,citind povesti,ascultand muzica sau privind desene animate Disney ( ultimul a fost Dumbo si am recunoscut vocea inegalabila a lui Daniel).Am simtit caldura si iubirea pe care sotul meu mi-a aratat-o, am simtit bucuria in ochii copiilor mei ,dar mai ales am simtit multumirea ca le-am fost alaturi,rasfatandu-ma si menajandu-ma(mai ales baietii),iar Mariuca oferindu-mi dulcele cuvant mama (a invatat sa-l spuna mai bine la necaz,cand a fost bolnava).Am fost mai fericita ca oricand !
Va doresc si voua un an plin de iubire, liniste si pace!

10 01 2010
Criss

La multi ani printesei voastre.
Si un an nou fericit!

16 01 2010
petrutza

Buna! Sper ca nu e prea tarziu sa ti urez LA MULTI ANI din toata inima! Sa aveti, cu totii, un 2010 minunat din toate punctele de vedere…!!!!

CU MULT DRAG,

PETRUTA

16 01 2010
petrutza

Am sa scriu un mesaj… special pentru noul membru al familiei voastre: Sa ai o fetita mereu sanatoasa, vesela, norocoasa, isteata si ffff iubita si iubitoare…!

Ce poveste frumoasa de inceput de an!

Si ce bine va sta in ea!

Sa traiti fericiti mereu, mereu pana la adanci batraneti!

27 01 2010
Lacramioara

Tardiv, dar „La multi ani”!
Am vrut sa scriu de la inceputul anului aici. In acele zile libere ne-am dus la piscina la Aro. Avem acolo abonament, e liniste, e aproape gol de fiecare data. Intram si ce vad: pe sezlong Daniel si Nouria. Desi imi este nespus de draga nu privesc insistent sa nu deranjez. Ne alegem sezlongurile noastre, facem cateva ture de bazin si apoi copilul meu merge la piscina de copii. Ii dau jucariile pentru apa. Apare un copil care isi CERE SCUZE CA DERANJEAZA (nu stiu daca ati inteles, isi cere scuze!!!) si spune;
– Pe mine ma cheama Darius, pot sa ma joc si eu cu copilul dvs?
Oameni buni, suntem intelectuali, am vazut lumea asta cat am putut si incercam sa ne crestem copilul cat de bine putem.
Nu pot decat sa o felicit pe Nouria (bineinteles si pe Daniel) pentru copilul care il au. Mai rar sa intalnesti un copil atat de politicos, de binecrescut, ascultator, altruist….nu am cuvinte. 2 ore s-a jucat cu copilul meu si m-a impresionat faptul cum vorbea cu el (Imi dai te rog si mie rechinul? MUltumesc). Sa ne intelegem, copilul meu are 6 ani deci putea foarte bine sa ia jucaria fara sa ceara etc stiti si voi cum e.
A venit Nouria de vreo 2 ori… l-a rugat sa mai iasa din apa..nici un comentariu, nimic. A ascultat-o cu sfintenie. Si eu am un copil cuminte, dar trebuie sa recunosc ca uneori mai comenteza, mai ales atunci cand trebuie sa plecam de la piscina!!
Si inca ceva Doamnelor!!!!
Am lasat asta la sfarsit; ca tot am vazut titlul urmatorului articol: ai starnit invidia multor personaje feminine de acolo. Si nici nu se putea altfel. Sa vedeti imagine: Daniel in piscina, Nouria pe genunchi pe margine, discutand impreuna si el mangaindu-i gleznele picioarelor cu o tandrete cum cred ca toate ne-am dori… Ce vreti mai mult? Felicitari pentru asa o familie!!!
Alte cuvinte de prisos.
N-am mai intrat niciodata pe acest blog, nu stiu daca o sa o mai fac, dar nu m-am putut abtine. Asta pentru invidiosi!

Sa fii mereu la fel de iubita si fericita cum te-am vazut eu!

27 01 2010
nouria

Lacramioara, m-ai facut sa plang cu comentariul tau! Nici nu stiu ce sa-ti raspund. Ma emotionez foarte tare cand cineva vorbeste atat de frumos despre copilul meu si e firesc sa fie asa, dar felul in care ai povestit tu chiar m-a impresionat. Am incercat sa ne crestem copilul cat mai frumos posibil, l-am invatat ceea ce toti parintii responsabili isi invata copiii, dar meritul principal e al lui: e bun, cuminte si destept.
Ajungand la sfarsit cu cititul m-a cuprins un sentiment de parere de rau ca nu mi-ai zis nimic, ca n-am schimbat doua vorbe macar. Imi amintesc perfect ca era un baietel cu care se juca Darius si ca mamica lui era prin preajma si tin minte chiar ca i-am zis copilului meu sa aiba grija sa nu te deranjeze. Aveam senzatia ca sta pe capul vostru si n-as fi vrut sa va incurce cumva.
Acum chiar ca imi doresc sa revin in acel loc si, cine stie, sa ne reintalnim si sa stam de vorba in timp ce voiniceii nostri se joaca. Ca tare frumos s-au jucat! 🙂

4 02 2010
petrutza

felicitari si tie, Lacramioara… Se vede ca esti un om de nota zece +

8 02 2010
Iuliana

Sa-ti traiasca printesa,si voi toti sa fiti sanatosi si multe bucurii va doresc

8 02 2010
nouria

Multumesc, Iuliana! O viata frumoasa si linistita si tie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: