Bilant dupa o luna de blog independent

23 11 2009

Sunt de o luna stapana pe gandurile mele, pe cuvintele mele, pe sentimentele mele. Mi-am deschis propriul blog pentru ca de multi ani mi-a  intrat in sange statul la calculator, impartasitul de idei, de emotii, si n-aveam cum sa renunt la acest obicei. In 2007  m-am inscris pentru prima data pe un site de socializare si mi-am facut acolo sute de prieteni virtuali. N-am promis nimanui niciodata nimic, n-am jurat iubire sau prietenie eterna niciunei persoane din lista mea de prieteni, dar am raspuns intotdeauna celor care mi-au scris cu ganduri frumoase si decente.

Si aici, pe blog, incerc sa fac acelasi lucru: sa raspund tuturor, sa imi spun parerea cat mai clar si fara tertipuri mincinoase, sa cunosc oameni.

In acelasi timp, n-as vrea sa fiu ipocrita si sa nu recunosc ca sunt si eu curioasa sa aflu ce vor oamenii sa afle de la mine, ce vor sa citeasca pe blog-ul meu si ce ii mana sa-mi deschida usa casutei sufletului meu.

Voi face in cele ce urmeaza un scurt bilant al celor mai citite posturi si al celor mai frecventi termeni de cautare. Sincera sa fiu, am fost surprinsa in mod placut sa constat ca cel mai controversat post, aflat multa vreme pe primul loc, a fost detronat de un altul, mai drag mie si mai pur, iar asta s-a intamplat si datorita ziaristilor de la Click si Cancan care au preluat informatia de pe blog-ul meu si au facut-o (mai) publica.

Prin urmare, cel mai citit post de pe blog-ul meu este in acest moment: „Fetita mea, Salma”. Sunt mandra ca-i asa! 🙂

Urmeaza post-ul „Sotie vs. amanta”, semn ca inca se pune mare pret pe curvasareala in lumea asta, si multa lume e interesata de subiect, fie pentru ca se afla in postura de inselata, fie in cea de amanta salvatoare sau de sot nefericit. Daca nu se afla in niciuna dintre situatii, lumea comenteaza pentru ca e minunat sa vorbesti despre ceva trist, dureros, dar de care tu ai fost ferit.

Pe locul trei in topul celor mai citite articole se afla cel intitulat „Emotii de femeie insarcinata”. A fost primul, a fost scris cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet, iar oamenii au simtit asta si mi-au scris, mi-au raspuns, m-au imbarbatat, facandu-ma sa ma simt mai bine, mai increzatoare in noul meu mod de a privi oamenii si viata.

Urmeaza CV-ul meu, cel care a interesat incredibil de multa lume, si am si o explicatie pentru asta. Probabil isi imagineaza toata lumea ca sunt de meserie nevasta (care, bineinteles, blameaza amantele) si atat. Ei bine, avand in vedere ca din 1994, de cand am terminat cei 5 ani de liceu pedagogic am lucrat la teatru, la televiziune, in presa, la radio, cartea mea de munca e plina, am o vechime cu care ma pot mandri, iar denumirea trecuta acolo nu e in niciun caz nevasta sau casnica sau bagatoare de seama, ci actrita, realizator emisiuni, etc.

Restul postarilor au interesat intr-o mica masura poate si pentru ca erau mult mai subtil scrise. Pe cine ar fi interesat, de exemplu,  povestea de la fabrica de nasturi, daca nu pe cei din fabrica sau din jurul ei si cam atat? Cine ar fi fost interesat de „Cuvintele din spatele cuvintelor”, daca nu doar cei care s-au recunoscut in poveste sau prietenii lor? Iar de „Bucuriile mele” cine ar vrea sa citeasca, daca nu doar oamenii buni, calzi, care sunt capabili sa se bucure cand altora le e bine. Punem pariu ca daca as fi scris „Necazurile mele”, numarul afisarilor ar fi fost mai mare?

Tragand o linie si adunand, pot sa va spun ca termenii de cautare in urma carora cititorii au ajuns in casa sufletului meu au fost in 90% din cazuri: „nouria nouri blog”

Va multumesc pentru acest lucru, va astept oricand cu bratele deschise, cu un gand bun si cu vorbe adevarate, si reiau invitatia din post-ul trecut: pe 10 decembrie, la ora 18.30, va astept la Cora Pantelimon la evenimentul prilejuit de lansarea albumului „Best of Daniel Iordachioae”. Dupa 22 de ani de cariera, dupa o pauza de 13 ani, in care n-a mai lansat niciun CD (de lehamite, dintr-o mare dezamagire), Daniel da drumul acum pe piata acestui album pe care l-a facut, recunosc, la sugestia mea (ca sa nu zic ca din cauza ca l-am batut eu la cap, si fiind si nevasta, mi-a reusit!) 🙂

Prin urmare, sper sa ne vedem cu bine!

Anunțuri

Acțiuni

Information

17 responses

23 11 2009
andra diaconu

Eu vin pe blogul tău pentru că îmi place de tine si pentru că scrii foarte bine. Te admir de mult timp si te-am urmărit în multe dintre emisiunile la care ai fost invitată si întotdeauna te-am considerat o femeie foarte frumoasă şi naturală. Te-am descoperit apoi şi ca ziaristă în urmă cu un an şi te-am citit pe blog, unde am şi comentat cu prilejul articolului despre minunea ce urmează să vină în familia voastră. Intru mereu să citesc postările tale pentru că sunt nişte articole foarte bine scrise, argumentate, despre subiecte întotdeauna interesante.
Mi se pare absurd că nu pot să deschid o revistă fără să mă îngrozesc de cele mai multe ori de calitatea textelor publicate, în timp ce oameni care scriu corect româneşte şi au şi lucruri interesante de spus sau de prezentat nu sunt invitaţi să publice. Trei sferturi din presa feminină actuală e aproape la fel de proastă, iar subiectele abordate şi textele publicate se repetă de la o revistă la alta. În condiţiile astea, articolele de calitate de pe orice blog al unui om care are ceva de spus şi o face bine, sunt mai mult decât binevenite.

Mulţumim pentru invitaţia de la lansarea CD-ului lui Daniel Iordachioaie. Mă bucură mult evenimentul şi îmi doresc foarte mult să ajung să vă văd. Şi cred c-o să-mi şi iasă. Şi mă mai entuziasmează şi faptul că pe album se regăsesc şi multe dintre melodiile mele preferate cântate de soţul tău. Poate până la următorul best of nu mai aşteaptă atâta timp până să îl scoată. 🙂

23 11 2009
nouria

Stiu, andra diaconu, ca mi-ai fost mereu alaturi si iti sunt recunoscatoare pentru asta. Vorbele tale ma coplesesc de fiecare data, ma fac sa am si mai multa incredere in mine. Totusi, as vrea sa te corectez putin: ziarista n-am fost si nu sunt, am scris doar la o revista, asa cum m-am priceput, din suflet, pentru suflet, dar asta nu e de ajuns ca sa ma autointitulez ziarista. (Asa cum nici mie nu-mi place ca se autonumeste actrita orice domnisoara care prinde replici in vreo telenovela).
Te astept cu drag la lansare!

23 11 2009
Ruxandra - Ploiesti

Am citit cu curiozitate acest blog-statistica si ma bucur pentru tine…Ma gandeam sa-mi fac si eu o pagina unde sa-mi astern gandurile in loguri, dar nu m-am dumirit cum sa procedez ! Poate imi poti explica tu.
Felicitari pentru lansarea din 1o decembrie…
Asteptam bloguri noi de la tine !
O seara linistita ,
Ruxandra

23 11 2009
nouria

E simplu, Ruxandra, intri pe http://www.wordpress.com si iti faci blogul tau.
Iti multumesc pentru comentariile prompte ! 🙂

23 11 2009
alennutu

Felicitari!!! E minunat cand constati ca munca ti-e apreciata,nu?
Mult succes si pe mai departe!

23 11 2009
andra diaconu

Stiu ca nu esti ziarista, in valtoarea conceperii postarii mele, am amestecat mai multe idei si a reiesit altceva decat gandeam. Voiam sa spun ca oameni ca tine merita sa scrie si sa fie cititi pentru ca se pricep si au si ceva de spus, iar faptul ca nu au nici pregatire in domeniul jurnalismului ii face si mai demni de lauda. Articolele tale au o anumita structura, au coerenta, aduc ceva nou, te fac sa-ti pui intrebari, sa gandesti, sa privesti dintr-o alta perspectiva unele lucruri. Or asta nu-i putin deloc. Eu fac un master in jurnalism si nu pot sa spun ca facultatea ma invata sa scriu, ca imi „vinde” niste tehnici, aiurea! Ai sau n-ai talent, scrii bine sau scrii prost. Iti trebuie pentru asta o anumita cultura, niste carti citite si mult bun simt. Si dorinta de a aduce ceva nou sau de a schimba ceva prin vorbele tale. Ceea ce tie iti reuseste. Si ma socheaza ca cineva poate renunta la un om care se ridica la inaltimea unei publicatii care se pretinde a fi de elita, aducand in schimb unele personaje care fac insemnari despre toate banalitatile, scriu in clisee si cu mii de puncte de suspensie si de semne de exclamatie, in loc de cuvinte care sa le exprime gandurile.

23 11 2009
Blanca

Multe luni si multi ani, sa ne intalnim cu bine sa povestim , sa impartasim ganduri aici in casuta ta primitoare! 🙂

23 11 2009
nouria

Da, alennutu, e minunat sa simti ca nu esti chiar de lepadat! 🙂
Asa sa fie, Blanca!
Andra, stii si tu prea bine, in calitate de masterand in jurnalism, ca nu conteaza cum scrii sau ce scrii, important e sa servesti interesele personale ale angajatorului. Cand nu mai corespunzi unor criterii, cand incepi sa spui exact ce parere ai despre diverse lucruri incomode, cand incepi sa te remarci, e foarte putin probabil sa mai fii acceptat. Prin urmare, scrisul e doar un pretext. E nevoie de sclavi, nu de ziaristi.

24 11 2009
nor_alb

In afara faptului ca esti sotie,mama iubitoare,prietena noastra si cu o cariera faimoasa…mai presus de toate acestea esti FEMEIE…si nu una oarecare ci una care a stiut sa ne impartaseasca din experientele si trairile ei si noua celor care aveam nevoie de „altceva”,sunt multe cuvinte de lauda care iti trebuie adresate si asta nu pt a te coplesi ci pt ca le meriti cu adevarat,as fi vrut cu mare drag sa iti pot fi alaturi si eu de fiecare data dar timpul nu mi-a permis mereu,dar te citesc cu drag ..mare drag si asta pt ca simt si ma regasesc in multe dintre cuvintele tale,sa ne traiesti ani multi si sanatosi si sa ne incanti pe cat poti cu blogurile tale care sunt minunate,eu una te ador…si te admir nespus pt ceea ce faci!!!!

24 11 2009
ioana

buna draga Nouria ! imi esti tare draga si te-am admirat de cand faceai o emisiune pe un post tv local. acum imi esti si mai draga. felicitari pentru tot faci ! ai o familie foarte frumoasa si se simte ca sunteti niste oamenii deosebiti, rupti de „peisajul trist” al mondenitatilor . sper din tot sufletul sa-l vad mai des la tv pe sotul tau. pacat ca asa o voce superba sta in „umbra”. chiar avem nevoie de valori. iti doresc numai sanatate, sa ai parte de toate bucuriile lasate pamantenilor si sa ramai mereu asa cum esti…UN OM MINUNAT !!!! NASTERE USOARA !

24 11 2009
andra diaconu

Exact, de sclavi, asta e! Munca în redacţie a ajuns ca lucrul într-o fabrică, pentru că se cer produse pe banda rulantă – de aceea şi articolele publicate sunt, majoritatea, o apă şi-un pământ. Şi mă surprinde că revista cu care tu ai colaborat şi care, cred eu, avea mult de câştigat de pe urma acestei alianţe, a preferat să renunţe la un om care îşi câştigase deja publicul şi avea o rubrică permanentă extrem de interesantă… Nu ştiu dacă de acum înainte o va face altcineva, ideea e că cititorii s-au obişnuit cu stilul tău de a scrie rubrica respectivă, ar fi absurd să o facă altcineva acum.

În fine, chiar vorbeam cu o prietenă care lucrează în domeniul finanţelor şi i-am propus să facă ea mulţi bani şi să mă sponsorizeze pe mine să îmi fac trust de presă, ca să scriu eu cum, ce şi despre cine vreau. Până atunci, visez. 🙂

Şi nu, în nici un caz nu eşti de lepădat (ştiu că era doar o glumă), din contră avem nevoie de oameni ca tine.

24 11 2009
lucia

Eu te-am descoperit pe primul blog pe care l-ai avut la tango, te-am pierdut si te-am cautat pana ti-am descoperit casuta. Mi-a placut sinceritatea ta si modul deschis in care raspunzi la orice comentariu, linistea din sufletul tau razbate in tot ceea ce scrii, o placere pentru cel care te citeste.
Interesanta statistica, n-as fi crezut ca acesta este topul, dar ma bucura ca e asa. Probabil ca te citesc cei care cauta calmul si frumosul in viata, satui de minciuna si prefacatorie.

24 11 2009
nouria

Cat de dragute sunteti cu mine, si cat ma laudati, nor-alb, andra si ioana! Sa nu creada lumea ca-mi scriu singura mesajele! 🙂 🙂 Glumesc.
Incerc sa imi pastrez coloana dreapta, sa nu fac niciun compromis si sa nu dezamagesc oamenii care au incredere in mine. Cam asa m-as caracteriza eu in cateva cuvinte. In rest, sunt un om ca toti ceilalti, predispus la suferinta, la naivitate, la a fi pacalit.
Andra, dupa 7 ani in care am cautat si am cumparat cu nesat revistele in care semna persoana respectiva, imi permit sa nu ma mai intereseze nicio secunda cine, ce sau cum scrie acolo. Am inchis un capitol din viata si nu mai intorc privirea sub nicio forma spre trecut.
Ioana, iti spun sincer ca cel mai mult ma impresioneaza cand oamenii isi aduc aminte de mine de pe vremea cand lucram la postul acela de televiziune. Au trecut 13 ani de atunci si faptul ca nu m-ai uitat ma flateaza! Eram o copila, invatam cate ceva despre televiziune si imi dadeam salariul oamenilor necajiti care veneau sa-mi ceara bani. 🙂 Am amintiri superbe din acea perioada. Traiam din banii parintilor, la ei acasa, iar salariul meu era in plus (asa consideram eu), si-atunci mi se parea normal sa-l impart cu cine avea nevoie. Cred ca se dusese vestea, ca in fiecare luna aparea cate cineva care-mi cerea ajutorul. 🙂 Uite ca m-ai provocat si m-am lasat invadata de amintiri. Chiar ma bate gandul sa pun pe net cateva imagini de la inceputurile mele in teatru, in televiziune… Ma mai gandesc. In final trebuie sa recunosc ca m-a impresionat mesajul taul! Multumesc!
Lucia, sunt mandra ca m-ai cautat, sunt fericita ca nu m-ai parasit la greu si ma bucur ca ai revenit! 🙂

24 11 2009
andra diaconu

Gata, atunci am încheiat subiectul. Pentru mine e încă proaspăt, pentru că l-am descoperit recent şi încă mă chinui să mă dezmeticesc.

Daaaa, vrem poze frumoase cu tine. Eu am vrut să mă încumet să te rog să postezi mai multe fotografii cu tine, ne-ai trimis una cu burtica cea frumoasă şi ne-ai momit doar. Abia ni s-a deschis apetitul. 🙂 Mulţumiiiim!

24 11 2009
nouria

Multumesc celor de pe blog-ul slagartop pentru promovarea lansarii

http://slagartop.wordpress.com/2009/11/23/daniel-iordachioaie-lanseaza-un-best-of/

26 11 2009
Gabontz

Eu am citit prima data pe blog-ul pe care l-ai avut la tango, si mi-a placut foarte mult cum scrii. Eu nu sunt o maestra a scrisului, prefer sa vorbesc avand omul in fata ochilor. Sincer apreciez pe cei care reusesc sa se exprime asa frumos si de multe ori am regasit gandurile mele in ceea ce spuneai tu. Am fost plecata intr-o scurta delegatie si cand am revenit am vrut sa mai citesc ceva si surpriza, nu erai de gasit. Norocul meu a fost Internet-ul, aceasta minune care ne ajuta zi de zi (daca-l folosim atat cat ne trebuie) si numele tau care este unul deosebit. Ma bucur ca te-am regasit!

21 01 2010
nora

Draga mea,in sfarsit te-am gasit!! O buna perioada de timp nu am mai intrat pe blogurile revistei,insa cand am facut-o nu mai erai! Abia acum am aflat citind postarea ta si comentariile! Oricum,sa stii ca l-am urmarit pe Daniel,am stiut cand ai nascut,am fost cu tot sufletul alaturi de voi,de bucuria voastra!
Esti o femeie fericita si implinita!! Sa-ti traiasca puii de om,sa va bucurati de ei! Am cumparat cd-ul lui Daniel,l-am ascultat,mi-a placut! Cred ca la asa o voce trebuia o promovare pe masura,dar stiu foarte bine cum se fac si se desfac itele in lumea muzicala!!
Acum ca te-am regasit,astept cu nerabdare gandurile tale,asternute in acest blog! Te imbratisez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: