Finalul povestii de la fabrica de nasturi

6 11 2009

Pana-ntr-o zi cand detinatoarea fabricii si-a instiintat prietena ca nu mai are bani s-o plateasca. (Vedeti, dragi fete care ati comentat, ca la asta nu v-ati gandit? Dovada ca nu stiti sa fiti perfide si habar n-aveti cum se face intr-o anumita situatie ca sa ramai in picioare si, eventual, sa fii tot tu victima).

Prietena n-a fost uimita de intamplare fiindca stia ca lucrurile nu stateau bine deloc din punct de vedere financiar, prin urmare a inteles situatia si a decis sa ramana in continuare alaturi de prietena sa patroana (la bine si la rau) si-a anuntat-o ca nu este nicio problema: ea va face nasturi in continuare, chiar si asa gratis, fiindca inca de la inceput nu venise acolo pentru bani, ci din dragoste. Singura dorinta a prietenei a fost, insa, sa faca nasturii acasa si sa-i trimita  facuti gata la fabrica. Detinatoarea fabricii parea incantata de idee si recunoscatoare, fapt pe care l-a si exprimat, de altfel, multumind indatoritor.

Cu ceva vreme inainte de toata aceasta discutie, fusese recrutata in randurile echipei o prietena mai veche a patroanei (s-o numim prietena nr. 1, ca sa nu ne incurcam in prietene) care cu putina vreme in urma era „o inculta, o proasta, o urata si putin lesbiana” (citat incheiat). Straniu, dar adevarat: persoana cadorisita cu toate aceste „calitati” de insasi patroana, era adusa acum sa lucreze la fabrica de nasturi. Era somera, batea drumurile des pe la fabrica si detinatoarea institutiei, in marinimia ei de a face „numai fapte bune, de a ajuta si de a nu cere nimic in schimb” (am incheiat alt citat) a angajat-o. Cu bani (desi pentru prietena cealalta care fusese buna un an si ceva, nu se mai gaseau fonduri).

Abia atunci prietena gravida a priceput, de fapt, care era strategia. De jena, si ca sa nu para un om fara suflet (fiindca aparentele sunt foarte importante pentru o detinatoare de fabrici) prietena patroana a motivat ca nu mai are bani, fara sa spuna de fapt ca „nu mai am nevoie de tine, o angajez pe femeia asta care ma iubeste cam ciudat, dar care se face pres la orice ora din zi si din noapte, si nici bortoasa nu e si nici n-o sa fie prea curand, deci va putea munci ca un caine, cam cum ai facut si tu la inceput, pana sa ramai gravida”.

Nu i-a spus vorbele astea niciodata prietenei insarcinate si tocmai de aceea ea a continuat sa faca cu dragoste nasturii. In schimb, intr-o zi cu soare, care nu prevestea nimic rau, detinatoarea fabricii i-a cerut politicos, printr-un e-mail, sa nu mai faca anumiti nasturi, „ca avem o fata noua care ne-ajuta mult” (alta), iar pe cei pe care ii face sa-i trimita mai intai la prietena nr.1 (proaspat angajata cu carte de munca si salariu) ca sa-i controleze ea, sa vada ea daca sunt bine facuti.

Oricat de mult ar fi crezut in nasturii aia nenorociti, oricat de mult ar fi iubit fabrica aia de iluzii cretine, oricati ani (vreo 7) ar fi admirat-o pe minunata, superba, extraordinara patroana de fabrica, prietena gravida a priceput ca e momentul sa se retraga.

Nicio detinatoare de fabrici fie ele de ciocolata, de vise sau de nasturi, nu merita sa te lasi calcata in picioare pentru ea. Doamna avea talent, intr-adevar, la facut nasturi poleiti cu aur, cu diamante si-ti luau ochii daca aveai vreun suflet sensibil, dar doar cei care au fost in preajma stiu ca daca zgariai putin poleiala, daca stergeai aurul, ramanea un metal ruginit. Un fier ordinar care se gaseste la oricare centru de reciclare a fierului vechi.

Si-am incalecat pe-un nasture si v-am spus o poveste trista despre oameni, prietenie, caracter, femei gravide si alti nasturi.

P.S. Va doresc din suflet sa nu ajungeti niciodata sa fiti inselati de vreo detinatoare de fabrica din lume. Eu v-am spus povestea ca sa invatati ceva din ea! Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat!

Anunțuri

Acțiuni

Information

35 responses

6 11 2009
irina

Offf, nu cred ca este cineva in viata asta care sa nu fii patit la fel in alta fabrica de nasturi..sau de orice altceva!
Ce-i cu adevarat dureros ca experientele astea sunt de obicei „datorate” oamenilor in care chiar credem.Oameni pe care ii apreciem si preferam sa nu vedem ce-i sub poleiala sufletului….
Totusi cred cu tarie intr-un lucru: ca Dumnezeu cu o mana ia si cu cealalta da….asa ca Nouria nu te mai gandi la ce ai pierdut………..ci la ce ai castigat: fetita ta, si ce-i la fel de important: linistea si integritatea ta sufleteasca!

6 11 2009
nouria

Asa e, Irina, iar linistea mi-am castigat-o abia acum cand am varsat toata fierea pe care am strans-o in mine in ultima luna. Trebuia s-o dau afara, sa ma eliberez si sa merg mai departe. Acum simt ca pot continua sa intalnesc oameni, sa zambesc si sa o iau de la capat. Voi avea mai multa grija, dar nu ma voi izola. Pana la urma e posibil sa mai fie si oameni pe lumea asta, nu? 🙂

7 11 2009
petrutza

Regret mult, Nouria, ca ai avut nesansa sa treci prin asa ceva!

Dar ma bucur ca ti-ai revenit. Stii cum se spune: punct si de la capat. Cu capul sus!

Pupic!

7 11 2009
nouria

Multumesc, Petruta, pentru incurajari! Imi revin, imi vad de familia si de serviciul meu (inca mai lucrez la radio, desi sunt insarcinata in 8 luni, dar fiindca ma simt in stare nu vreau sa-mi iau concediu prenatal ) si ma bucur ca n-am ajuns mai rau decat atat.
In numele acelei prietenii eram in stare sa fac niste lucruri de neimaginat (de exemplu, sa-mi vand casa si sa-i dau prietenei banii ca sa-si plateasca o parte din datorii), eram in stare sa fac orice mi-ar fi cerut fiindca o admiram si tineam la ea enorm. Norocul meu a fost ca mama, fiind o femeie inteleapta, m-a sfatuit sa nu fac un asemenea gest fiindca nimeni pe lumea asta nu merita asa ceva.Din pacate, sau din fericire, a avut dreptate! Asta e! Mi-am primit lectia. Data viitoare o sa fiu mai atenta pe cine numesc „prietena”.

6 11 2009
irina

Cel mai important e sa mergi mai departe!
Eu am invatat si inca continui sa invat asta pe pielea mea….
Mama m-a invatat un lucru: atunci cand cazi, te ridici, te scuturi de mizerie si praf si mergi mai departe…asa cum ai spus tu: cu capul sus si zambind!
Sa ai o seara linistita si un sfarsit de saptamana frumos!

7 11 2009
carmenp

Buna seara,
Citind”” Aici e casa sufletului meu.Va rog sa va stergeti pe picioare cand intrati” , m-am asteptat sa gasesc niste texte bune, cu bun simt. Pt ca nu poti cere cuiva sa fie politicos daca tu nu esti! Am descoperit un text veninos. Nestiind despre cine este vorba, am dat un search pe google si..am inteles ca e vorba de ”tango” si de oamenii care lucreaza acolo : 1, 2, gravida, etc.
Inteleg ca ai fost concediata. Asta e, se intampla multor oameni! Sunt dati afara oameni care au lucrat 20 ani la rand. Ce pretentii sa ai dupa 1 an si jumatate! Si in locul celor concediati vin altii. Cu cat poate economisi patronul , cu atat mai bine. Si cum criza este in floare, intr-adevar patroana poate nu a mai avut fonduri. Nu o poti condamna nici pe ea, nici pe nr 2 care a acceptat job-ul, mai slab platit, presupun. Orice somer ar accepta un job in ziua de azi. Daca atat de mult te-a deranjat..de ce nu ai vorbit cu patroana personal, sau prin mail. Dar e urat sa arunci cu noroi pe un blog , pe care il poate citi oricine. Chiar si pe fanii tai cred ca i-ar deranja acest text.Bucura-te de fetita pe care o ai in pantec si iti doresc o nastere usoara.

7 11 2009
nouria

Stimata carmenp, ma bucur ca te preocupa subiectul si ca-mi dai sfaturi (apropo, de unde stii ca n-am vorbit personal sau prin e-mail cu patroana?!), dar, din pacate, n-ai inteles nimic din ce-am scris. Ideea era cu totul si cu totul alta. Mai citeste o data cu atentie si mai discutam. Sau nu.
O seara buna!

7 11 2009
petrutza

Cand am citit aceasta poveste, si mai ales finalul ei, mi-am adus aminte de o intamplare prin care am trecut acum ceva vreme.

M-a durut inima pentru prietena adevarata din poveste. Dar, cu toate ca nu pare, ea ramane, fie ce-o fi o invingatoare…

Chiar daca femeia care era mai mult poleiala si pe dedesubt rugina, nu a stiut sa-i recunoasca valoarea DE OM si de prietena neconditionata, de om care stia sa munceasca si sa se daruiasca tot astfel, ea, prietena cea adevarata a muierustii smechere si perverse, va ramane mereu, fie ce-o fi, MAREA INVINGATOARE, FIINDCA A RAMAS … OM, desi a avut de-a face cu NEOAMENI!

Si cati patesc astfel in viata reala! O, Doamne, cati! Caci … neoamenii, femei sau barbati, sunt din ce in ce mai multi si poarta, desigur, din pacate, diferite masti…

7 11 2009
A.T.

Carmenp ai dat search pe google „fabrica de nasturi”, „gravida”, „1′ si „2” si te-ai prins ca e vorba de „tango”? Ce destept e gooogalu asta si ce conexiuni face. pacat ca nu ti-a explicat si ce voia textul asta sa spuna.

8 11 2009
petrutza

parerea mea ca dna „carmen p” scrie in numele cuiva…

Mai are cineva dubii?

8 11 2009
petrutza

Nouria, si eu am vrut sa fac cam acelasi lucru pentru prieten f. bun aflat intr un mare, mare impas…

Si… tot mama mi a atras atentia.
Si chiar si asa, cu sfaturile ei cu tot, voiam sa merg pana la capat, sa i sar in ajutor…

Dar la un mom. dat, surprinzator, m am trezit cu replica : „N-am nevoie de ajutorul tau.”

Nici vorba de „Multumesc, … … etc”

Atunci, da, mi am invatat lectia!

Amara, da, dar … folositoare.

Sa ai o duminica superba alaturi de ai tai!

Ma bucur mult ca -ti revii, ma bucur ca esti o fire atat de puternica si razbatatoare!
Dar si o prietena de nota zece.

Da i un pupic si lui bebe din burtica!

8 11 2009
Elise

carmenp,
n-ai inteles nimic din ce ai citit. Intr-adevar ideea era cu totul si cu totul alta. Mai citeste o data cu atentie si cand o sa ti se intample si tie poate o sa fii mai realista.

Draga Nouria, te cunosc personal, esti deosebita, ai o familie minunata si cel mai bun lucru este ca ai plecat de la fabrica.

8 11 2009
andra

🙂 multumesc pentru poveste, Nouria! si multumesc si pentru ca nu mi-ai raspuns(poate din lispa de timp) la acel mesaj in care nu stiam de ce ai renuntat. Acum am inteles singura. Abia acum, pentru ca mi-am gasit timp sa citesc pana unde trebuia, pentru a intelege. spun din nou: sanatate pentru tine, bebe si toti ceilalti. si bine te-am gasit „acasa” 🙂

8 11 2009
nouria

Sa stii Petrutza ca, exact cum spunea si Irina, de fiecare data cand pierzi ceva, castigi inzecit altceva. Mie, cel putin, asa mi s-a intamplat. Ma pregatesc de evenimente marete in care sunt implicati baietii mei si la implinirea carora particip trup si suflet, pana simt ca nu mai pot sa-mi car burtica dupa mine :). Sunt fericita ca ma pot ocupa de treburile mele, de copilul meu, de sotul meu si abia astept sa va lansez invitatiile la evenimentele despre care vorbeam.
Poate ne vom intalni cu totii acolo si ne vom cunoaste.
Elise, nu-mi dai niciun indiciu despre tine, nu-mi pot da seama cine esti chiar daca zici ca ne cunoastem, dar sunt sigura ca venirea ta aici, in casa sufletului meu, va fi de bun augur. Te astept oricand ai ceva de spus, de povestit sau de intrebat.
Andra, fata frumoasa si desteapta, n-am vorbit cu nimeni despre retragerea mea, n-am raspuns nimanui la aceasta intrebare, desi multa lume mi-a adresat-o, n-am povestit nimanui nimic, am tinut in mine si-am suferit ca un caine. Asta pana cand oameni cu picioarele mai pe pamant decat mine, oameni care au vazut in ce hal ma chinui intrebandu-ma tot timpul „Cum poate un om sa fie atat de cainos la suflet?” m-au sfatuit sa spun tot, sa nu mai protejez pe nimeni si sa nu ma mai gandesc la altii mai inainte, ci la mine. I-am ascultat partial, dovada ca n-am dat nume, n-am intrat in alte detalii si nici n-am de gand sa intru in jocul celor care imi trimit mesaje si au mai multe de spus despre subiect, in cunostinta de cauza fiind.
Acum m-am linistit, am scapat de suferinta si abia astept sa primesc lucrurile bune care vor veni in viata familiei mele.

9 11 2009
alex

buna, nuria!

eu fac parte din aceasta poveste a ta. sunt cea care a plecat val-vartej de la fabrica acum aproape un an si a declansat demisia in grup a celor cu state vechi din fabrica. am plecat toti cu gandul ca nu e bine sa ne judeci pentru ce am facut, pentru ca aveam fiecare motivele noastre. bine intemeiate. mai mult decat atat, ne gandeam ca, indiferent cat de apreciata erai atunci, iti va veni si tie momentul sa primesti o lovitura de gratie de la proprietara fabricii. ceea ce s-a si intamplat, din pacate. am fi dorit sa te avertizam, dar adevarul e ca pana nu traiesti pe propria piele, ti-e greu sa crezi ca poti cadea, in ochii proprietarei fabricii, din admiratie pura in dizgratie. acum sper ca nu ne mai privesti cu ochi prea critic. ca poate nu noi am fost personajele negative atunci…
oricum ai parte de lucruri minunate in viata ta. concentreaza-te pe ele. e greu sa mergi mai departe, si mie mi-a fost, dupa mai bine de sapte ani de munca si daruire intense, dar o sa vezi, viata e frumoasa si fara tango. oho, si inca cum!

9 11 2009
nouria

Alex, mi-ai facut o mare surpriza si bucurie scriindu-mi. Ai dreptate, v-am judecat si am facut-o crezand orbeste in prietena mea si-n variantele ei privind plecarea voastra. Eram convinsa ca explicatiile ei sunt cele corecte, eram sigura ca esti o tradatoare si ca te-ai dus la o alta publicatie, unde ai fi fost rasplatita mai bine pentru munca ta, dar in timp, vazand ca nu e nici pe departe asa, am inceput sa ma intreb si eu oare care a fost adevaratul motiv pentru care ai parasit fabrica dupa atatia ani si dupa atata daruire.
Recunosc ca multi apropiati mi-au spus atunci ca nu pleaca atatia oameni degeaba de la locul de munca, ca e ceva necurat la mijloc, ca ar trebui sa fiu atenta, dar n-am stat sa-i ascult. M-am pastrat pentru propria mea lectie. Trebuia sa mi-o primesc.
M-am retras si eu, dar abia dupa ce am inteles cu cine am de-a face. Am tot sperat ca mi se pare, am crezut ca ma insel, am asteptat sa-si revina, dar intr-un final am inteles care e adevarata identitate sufleteasca a acelei persoane.
O minciuna de la cap la coada.
Sper sa ai o viata frumoasa si linistita in continuare si te astept sa stam de vorba si sa povestim oricand despre lucruri frumoase si adevarate!

9 11 2009
oana

Buna,
Acum am intrat sa vad ce ai mai scris si m-am crucit cand am citit „finalul”.
Prima data mi-au venit nervii (mai mult pe tine) pt ca te-ai purtat asa frumos, mai ales ca te stiu o persoana asa….mai hotarata sa zic, apoi am inteles comportamentul tau.
Tu ai crezut tot timpul ca e o prietena adevarata si asta te-a facut sa procedezi asa….lovitura a fost prea dura, ceva neasteptat de la o persoana pt care tu ai fi facut multe…..
Cat despre „carmenp” asta……ori e chioara, ori citeste printre randuri…oricum nu a inteles nimic, asta e clar ! Cauta alte bloguri „femeie” si citeste, nu te obliga nimeni sa fii „fan Nouria” !! (ti-as zice mai multe dar mi-e jena de Nouria).
Te pup!!

9 11 2009
alex

multumesc, nuria, pentru raspuns si urari! stai linistita, si noua tuturor ni s-a intamplat sa credem orbeste cuvintele si aprecierile proprietarei de fabrica, in detrimentul altora, pana la un moment dat cand am inteles ca lucrurile chiar nu erau precum le credeam pana atunci. si noi am ranit oameni judecand dupa tiparul impus la fabrica, e omeneste si intr-o oarecare masura scuzabil pentru ca, din fidelitate, ai incredere in vorbele mieroase ori taioase si promisiunile celui care iti da, pe langa salariu, si tot felul de certitudini. toti avem cate ceva de invatat. dar mergem mai departe. mult mai linistiti si senini, crede-ma. spor la treburi si ai grija de tine si de bebe! sper sa mai vorbim, sa ne mai vedem.

9 11 2009
ioana

fruntea sus ! esti o femeie frumoasa, inteligenta si capabila de multe lucruri frumoase ! o sa-ti gasesti cu siguranta un loc mai bun decat a fost acesta. probabil vei trece peste o perioada usor mai dificila, dar pana la urma totul se va rezola si vei avea parte numai de bucurii. asa patesc OAMENII cu suflet mare, dar continua sa ramai asa, caci ceilalti sunt niste…………nastere usoara si multa sanatate tie si celor dragi care sunt langa tine!

9 11 2009
nouria

Oana draga, iti inteleg nervii. Si eu ma enervez cand vad prostia omeneasca in toata splendoarea ei, iar eu, dupa cum bine vezi, n-am fost ocolita de ea. Asa ma arunc eu in prietenii, cu tot sufletul, cu toata fiinta. Si, din pacate, nu e prima data cand o persoana foarte draga ma loveste miseleste. Pacatul e al lor si mai devreme sau mai tarziu vor plati pentru el, nu in fata mea, ci in fata cuiva mult mai puternic care imparte dreptatea de fiecare data.
Cat despre Carmenp… e si ea prietena cuiva si e normal sa gandeasca asa cand e vorba despre mine, desi a aberat cu gratie pe langa subiect. 🙂
Ioana, multumesc pentru aprecieri, sunt coplesita de atatea vorbe frumoase! Stii… de fapt nu-mi trebuie un alt loc, acesta a aparut in plus, din senin, si-a disparut asemenea. Eu nu eram si nu sunt in cautarea unui job, eu lucrez deja de 4 ani la un post de radio si chiar sunt foarte mandra de ceea ce fac. Prin urmare, pierderea n-a fost decat sufleteasca, in rest… am existat si inainte si voi exista si dupa, cu siguranta. Numai bine si tie!
Alex, faptul ca ai spus si tu povestea ta, in putine cuvinte, dar exacte, m-a facut sa inteleg si eu cat de adevarata e vorba aia „cand iti spun mai multi ca esti beat, du-te sa te culci!” Eu pana sa patesc asta as fi bagat si mainile si picioarele in foc pentru proprietara fabricii, desi existau destule semnale de la oameni care o cunosteau mai bine. M-am pus pavaza in fata ei, si mi-am luat injuraturi si „hai sictir”-uri de la doamne razvratite, nestiind, saracele, de unde pleaca totul. Poate acum, incet, incet, mastile vor incepe sa cada…

11 11 2009
Gabriel

„Hola”
Iti suna cunoscut salutul asta ???!!
Cand te gaseam „acolo”, sau cand ma salutai tu si eu iti raspundeam, cu acest salut.
Ei bine eu sunt! Cel care te invita „la tigara” la fabrica de nasturi, altul dintre cei „cu state vechi”
Ma bucur tare mult ca ai reusit sa spui povestea asta, caci stiu cum se innoada cuvintele in gat si sufletul in tine, cand vine vorba de „fabrica”. Stiu!
Si mai stiu ca numai cei care au trudit acolo si au simtit pe pielea lor experienta „fabrica de nasturi” inteleg ce scrii tu aici, ceilalti, nici in cele mai amare telenovele nu vor vedea asa ceva, pentru ca nici cei mai iscusiti realizatori nu vor putea sa-si imagineze asemenea scenariu. Noi, cei care am trait (la propriu acolo, caci „fabrica” era casa, familia si chiar viata noastra) si ne crucim acum, de „cat de mult am putut duce”!
Imi pare tare rau ca ai ajuns sa traiesti si tu asta, desi nu-mi imaginam ca va fi altcumva, era doar o chestiune de timp, dar ma bucur ca timpul asta a fost mai indulgent in cazul tau, comparativ cu noi, caci altfel sacrificiile erau mult mai multe, mult mai mari iar ranile mult mai adanci.
Daca este ceva ce nu regret din fabrica aia, este faptul ca acolo am cunoscut oameni cu totul si cu totul speciali.
V-am cunoscut pe voi!
Cealalta familie a mea. „Familia de la fabrica de nasturi”, careia acum i s-a alaturat inca un membru. Tu!
Te pup si ai grija de tine.
Va fi bine! N-are cum altfel, caci Dumnezeu nu-i lasa pe oamenii buni.
Stii asta!

11 11 2009
nouria

Buna, Gabi! Ce surpriza placuta imi faceti voi! Va multumesc ca-mi scrieti si stiu exact ca sunt multe alte persoane care au patit-o fara sa aiba vreo vina, si care nu mai vor sa-si aminteasca faptul ca au suferit doar pentru ca doamna detinatoare de fabrica avea pe altii in gratii, pe viitoarele victime, de fapt.
Nu uit ca tu ai fost singurul care atunci, in contextul ala nefericit, mi-a explicat in cateva cuvinte ca ma insel acuzandu-va de tradare. Nu te-am crezut, am fost convinsa ca ma minti, ca esti „dusman al poporului”, fara sa banuiesc, de fapt, cine calca pe suflete si pe „cadavre”.
Acum stiu si, exact cum spui tu, sunt recunoscatoare sortii ca mi s-a intamplat mai devreme decat s-a intamplat in cazul vostru. Daca n-ar fi fost totul atat de evident, as fi continuat sa lucrez la fabrica gratis, sa adun multe vorbe de ocara spuse pe la spate de „prietena” mea si de la admiratoarele ei, si-as fi ajuns sa merg de nebuna pe strazi, eventual si cu vreun avort spontan la activ.
Acum mi-a trecut. Chiar vorbeam cu cineva care ma tot intreba si-mi cerea detalii despre situatia creata la fabrica si i-am spus (absolut sincer) ca nu mai vreau sa stiu nimic din ce-a fost.
Am spus ce-am vrut sa spun (ar mai fi muuulte, dar tac), mi s-a confirmat ca nu-s eu nebuna, fiindca atatia oameni (chiar foarte apropiati ai patroanei) au patit exact la fel, deci problema nu-i la mine. A fost cat am crezut vorbele alea mestesugite si m-am lasat pacalita de ele, dar de acum, problema e in gradina celor care inca mai saliveaza la minciuni scrise cu har.
Te pup si eu, si iti doresc numai bine si tie, si copilasilor tai despre care povesteai cu atat drag atunci, la tigara. 🙂

12 11 2009
Anemari

Nu am stiut ca ai acest blog, acum am aflat si vin si eu sa spun un singur lucru: concedierea prin intermediul emailului este ilegala si neprofesionista.

In rest, motivele, conjunctura….nu sunt treaba mea si ma simt depasita.

Iti doresc liniste si nastere usoara.

12 11 2009
nouria

Multumesc, Anemari, pentru precizare. Eu, insa, n-am fost concediata, am fost doar informata (prin e-mail, e drept) ca nu mai sunt bani pentru salariul meu. Am inteles situatia si m-am oferit sa lucrez mai departe, fara bani, sa-i fiu alaturi din nou (pentru a cata oara?) intr-un moment dificil. In acel loc lucram pur si simplu din dragoste, nu pentru bani. Abia cand am realizat ca asta a fost doar o scuza penibila, patroana angajand si platind normal o alta persoana (careia ii stateam in coaste din multe motive si de multa vreme si care baga strambe ori de cate ori avea ocazia), am decis sa ma retrag. A vrut sa scape de mine fiindca nu mai corespundeam cerintelor. Eram o gravida care nu mai putea munci ca o nebuna de dimineata pana seara, sambata, duminica si cand se mai nimerea vreun eveniment important, prin urmare, atunci cand eu as fi avut nevoie de sprijinul si intelegerea prietenei, ea mi-a intors spatele cu josnicie.
Daca cumva tu esti Anemari aceea pe care eu o pretuiesc si o admir, omul acela care si-a dovedit omenia mai presus de cuvinte, ma inclin in fata ta si te avertizez din inima: ai grija!

13 11 2009
aroma

Nici nu trebuia sa ma scrii finalul. Mi-a fost clar cu cine avem de-a face din momentul in care ti-a disparut blogul de pe pagina revistei fara niciun fel de explicatie. Am intrebat unde esti, dar nimeni n-a raspuns.
Asta e un semn clar ca se tem de tine. Probabil stii multe si exista pericolul sa le spui tuturor.
Noroc ca exista internetul si ca aici n-au cum sa te cenzureze.
Dupa cum vezi, cele care te-am admirat iti suntem alaturi, in curand te vor gasi si celelalte, iar cand fetele credule de pe celelalte bloguri de la fabrica de nasturi vor descoperi adevarata fata a „zeitei”, va fi mare buluceala aici.
Iti doresc nastere usoara, liniste si sa scrii la fel de frumos si sincer in continuare.

13 11 2009
nouria

Ma bucur si eu ca m-ai gasit, aroma!
N-as baga mana in foc pentru „buluceala” despre care vorbeai. Sunt oameni care adora sa fie mintiti si prostiti in fata. Ba mai mult, chiar cand li se dezvaluie minciuna si li se arata negru pe alb ca au fost pacaliti, ei continua sa se agate de minciuna, ca si cand ar fi cel mai sfant adevar. Mi-e mila de oamenii aceia! N-au absolut nicio vina! Sunt doar manipulati, iar ei nu pricep asta!
Prin urmare, nu astept aglomeratie. E bine mai aerisit si mai adevarat decat inghesuit si cu miros de dulceata mucegaita!
Te mai astept!

18 11 2009
lucia

Am gasit tarziu postarea asta, de fapt blogul tau. Nu stiam , nu banuiam, nu pot sa cred ce s-a intamplat. Am crezut ca e o problema pe site-ul tango( pe care il urmaresc) am observat ca lipseste blogul tau si au aparut altele, neinteresante, dupa parerea mea, dar m-am gandit ca e o problema de genul celei aparute in vara, cand se stersesera arhivele. Daca am vazut ca tot nu mai apari, mi-a incoltit banuiala ca ceva nu e in regula, ce-i drept cam tarziu, dar ma gandeam la vreo problema de sanatate, Doamne fereste……..slava cerului ca e totul in regula cu tine si cu fetita ta……Am cautat mai bine, mai temeinic si am gasit blogul tau, pe care m-am apucat constiicioasa sa-l citesc, sa vad ce s-a intamplat, unde esti. La inceput nu mi-am dat seama, nimic nu ma lamurea, dar eram fericita ca aveam ce citi……..pana am ajuns la povestea cu fabrica de nasturi……..nu pot sa cred, ca m-a bulversat e putin spus, parca ma simt sleita, ceva inimaginabil, cum poate cineva sa scrie atat de frumos, parca din adancul sufletului si sa nasca situatii conflictuale atat de grave, de penibile, totul e urat, murdar, parsiv, nu stiu ce sa mai zic si ce sa mai cred.
Am cautat cu atentie, macar la comentarii sa existe o aluzie cat de mica, nimic, liniste deplina, probabil toate comentariile celor care au intrebat unde ai disparut au fost sterse. Unde e toata transparenta despre care se vorbea in propozitie?
Am cautat pe postarile de anul trecut sa vad vreo reactie la demisia in grup de anul trecut. Comentariile celor care au plecat, atat de sincere si de spontane, asta e ceva ata de evident, au convins , cred, si pe cel mai carcotas cititor. O demisie in grup e ceva foarte grav, nu e o simpla intamplare, n-are rost sa filozofez…….nimic, evident. Drept sa spun, tot ce citisem de-a lungul timpului , mi s-a parut fals, dulceag, fortat…..imi vine sa si plang de ciuda………..nici nu pot sa-mi inchipui cum ai reusit sa treci atat de usor peste toata intamplarea asta sinistra din viata ta…….cosmar, sa vezi cum sub ochii tai se transforma, ce credeai tu ca e frumos si bun, in hidosenia pamantului……..
Imi cer scuze pentru comentariul atat de lung si de tardiv, simteam nevoia sa ma exprim cumva, sa-mi manifest simpatia fata de tine si regretul de a nu fi fost mai insistenta din primul moment…..
Numai ganduri bune iti transmit

18 11 2009
nouria

Lucia, ti-am citit cu atentie mesajul si am simtit printre cuvintele scrise, dezamagirea. Nu stiu cat de mult ai crezut si ai admirat tu personajul respectiv, dar crede-ma ca eu am facut-o cu tot sufletul, cu toata dragostea si cu toata increderea vreme de 7 ani. Prin urmare, in momentul in care mi s-a intamplat ceea ce am povestit, am plans toate lacrimile din lume, am regretat amarnic naivitatea mea si mi-am propus sa pun in garda toate persoanele credule, usor de pacalit si predispuse la imprieteniri mincinoase, exact asa cum am fost eu.
Sper ca eu sa fiu ultima care pateste asa la fabrica de nasturi respectiva fiindca prea au patit-o multe persoane inaintea mea si nimeni n-a tras vreodata vreun semnal de alarma.
Pana la urma, ulciorul nu merge de prea multe ori la apa, si mai devreme sau mai tarziu toate doamnele care acum si-ar pune gaj viata pentru doamna aceea si in apararea sinceritatii vorbelor ei, vor intelege cu cine au de-a face.
Eu iti multumesc pentru faptul ca-mi esti alaturi, te asigur ca aici vei gasi mereu vorbe nu siropoase, dar extrem de sincere si te astept sa povestim si despre lucruri frumoase!

19 11 2009
lucia

Multumesc pentru raspuns si pentru invitatia de a te vizita in casuta sufletului tau si sper ca lacrimile planse sa-ti fi curatat sufletul de dezamagire, de mahnire, in asteptarea lucrurilor frumoase care urmeaza si care asteapta sa fie povestite.

19 11 2009
andra85

Nouria, te-am regasit dupa atata timp! Mi-am adaugat ceva la nume, pentru ca am observat ca a mai aparut o Andra si trebuia sa ne diferentiem cumva. 🙂

Ma bucur din tot sufletul ca tu si fetita sunteti bine si imi place mult numele pe care l-ai ales pentru ea. Sa il poarte cu mandrie si sa ii fie cu noroc! Am vazut si fotografia cu tine, pe care ai postat-o pe site – esti o mamica superba, radioasa, naturala. Si iti multumesc ca impartasesti cu noi minunea care ti se intampla.

Marturisesc ca am cautat si eu blogul tau pe pagina unde il gaseam de obicei si am tot asteptat, degeaba, sa se remedieze problema tehnica ce credeam eu ca sta la baza disparitiei blogului. Si imi pare ingrozitor de rau ca nu e ceea ce imi imaginam eu. Tarziu, zilele trecute, cautand informatii despre sotul tau si spectacolele in care joaca, am ajuns din intamplare pe blogul tau. Am citit pe apucate, la serviciu, cateva articole, pana mi-au picat ochii pe povestioara cu fabrica de nasturi pe care, ca proasta (ca naiva e putin spus) am citit-o de doua ori, nebanuind ca e de fapt povestea ta. Mi s-au deschis ochii abia cand am vazut comentariile celor care au raspuns postarii tale. Nu cred ca stiu ce sa spun acum, nici nu are rost sa-mi mai dau si eu cu parerea, oricum nu ajuta la nimic si mai e si tardiv. As vrea totusi sa afirm ca nici prin minte nu mi-ar fi trecut ca o asemenea prietenie, pe care de atatea ori am admirat-o si am laudat-o, s-ar putea termina in felul acesta. E de necrezut. Si nu stiu cum de numai oamenilor cu adevarat buni si nobili li se dau asemenea incercari. Nu inteleg de ce e o greseala sa fii idealist, sa pui pret pe sentimente, sa iubesti din toata inima si sa admiri sincer si tot tu sa ai de suferit. Nu asta e esenta vietii? Nu vreau sa fac filozofie ieftina, dar imi pun foarte des intrebarile astea si, in loc sa ma luminez, sunt mai confuza. Si pe mine oamenii care m-au dezamagit cel mai mult au fost cei pe care i-am iubit enorm. Poate ca daca nu as fi tinut la ei prea mult, nu m-ar fi afectat asa de profund comportamentul lor josnic.

Nu vreau sub nici o forma sa fiu indiscreta, dar macar exista vreo urma de regret din partea „proprietarei de fabrica” acum, dupa ce a provocat atata suferinta?

20 11 2009
nouria

Bine ne-am regasit, andra85! Sunt fericita ca vin alaturi de mine fete istete, sincere, cu suflet curat si fara urma de rautate in suflet! Mirarea voastra legata de povestea mea imi demonstreaza ca sunteti niste oameni curati, puri, care n-ar fi gandit niciodata de rau. Uite, insa, ca nu toata lumea poate fi nobila… mai sunt si oameni meschini, care se folosesc de alti oameni si care pot da cu sutul oricand, oricui, in numele propriului interes. Asta se numeste lipsa de caracter.
E bine sa stam cat mai departe de astfel de indivizi si sa nu asteptam nicio urma de regret si niciun cuvant din partea lor, fiindca toate n-ar fi decat o noua si mare MINCIUNA.
Prin urmare, chiar nu conteaza ce simte sau ce crede cealalta persoana. Raul a fost facut, iar eu nu sunt Isus ca sa intorc si celalalt obraz.

1 02 2010
anastasia

Buna, Nouria si bine te-am gasit! Sa va traiasca fetita ( si Darius…)si sa aiba soarta cu noroc! E o frumoasa…!
Abia azi ti-am descoperit blogul ,in urma articolului de pe… suna a barfa cu har 🙂 . Stiind ca esti insarcinata, am crezut ca pur si simplu ai luat o pauza. Imi pare rau pt trista ta experienta, desi recunosc nu ma mai surprinde.
Am ramas demult cu un gust amar, cred ca putin spus despre aceasta proprietara… mai exact de cand am primit link-ul urmator:

Cam asa vorbea despre admiratoarele ei, cele pe care le tine in inima ei pt totdeauna 🙂
Ma bucur ca te-am regasit…

2 02 2010
nouria

Anastasia, iarta-ma ca am sters numele site-ului cu barfa(a fost o surpriza, recunosc, nu stiam ca se mai preocupa cineva de blogul meu) si link-ul. E o poveste pe care o stiu si eu si cele care au fost si sunt mintite, deci n-are rost sa dezgropam mortii. Daca oamenilor le place sa fie pacaliti si prostiti in fata, lasa-i sa-si traiasca viata asa. Ar fi pacat sa le distrugem iluziile.
Iti multumesc ca mi-ai scris, ma bucur ca-mi esti aproape si te mai astept cu drag ori de cate ori ai timp si dispozitia necesara.

5 02 2010
anca

si eu am primit atunci link de la justitiarele. am citit si nu mi-a venit sa cred ce-mi vad ochii. tudor ala era unu care scria pe blog si de care proprietara s-a indragostit? nici p’astia virtuali nu i-a scapat? nu mi-e prea clar care e povestea, dar mi-a fost mila de femeile alea care s-au dus la intalnire cu inima deschisa iar gazda a inceput sa rada de ele pe la spate. stau si ma intreb cum de mai are tupeul sa le vorbeasca asa mieros „gospodinelor”. iar ele ii canta in struna ca si cand nimic nu s-a intamplat. ele n-or avea personalitate?
nouria, de ce nu lasi linkul la blogul cu mesajele? crezi ca are sens sa o acoperi sau sa-i iei apararea? lasa lumea sa stie cu cine are de-a face!!!! ieri le-a injurat pe alea, maine o sa injure altele n-o mai tine in brate si da linkul de la blogul justitiarelor.

5 02 2010
nouria

Anca, eu o tin in brate decat pe fetita mea. Pe altii nu-i tin fiindca ei nu mai exista pentru mine, pe de o parte, iar pe de alta, eu nu sunt salvatoarea femeilor triste si credule de pe planeta. Treaba lor. It’s not my buisness, cum zice chinezu’. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: