This is It

29 10 2009

Mi-am promis ca macar pana cand voi naste nu voi mai plange deloc, pentru nimeni si pentru nimic.

Nu m-am tinut de promisiune. Azi am plans iar. De data asta de emotie, de neputinta, de admiratie, de ciuda, de bucurie, de durere. De cat de nedreapta e viata, dar mai ales moartea.

Am fost sa vad filmul cu Michael Jackson, „This is It”. Mi-am luat bilete demult, l-am asteptat numarand zilele si m-am dus cu sufletul deschis. Simteam nevoia sa ma hranesc cu arta, cu frumos, cu talent adevarat, cu profesionalismul artistului, simteam nevoia sa ma uit la el si sa-mi iau oxigenul care sa ma ajute sa merg mai departe. Sa respir.

Si-am furat de acolo tot ce mi-am propus.

Geniul sau, profesionalismul si performanta de care nu cred ca sunt capabile alte trei vedete de pe scena muzicala a lumii, felul cald, bland si modest in care le spunea celor din jur ca au gresit, modul aproape ireal in care se misca la cei 50 de ani ai sai, si fiecare nota cantata impecabil din punct de vedere tehnic, dar ravasitoare prin interpretarea sensibila, toate astea m-au facut sa-mi incalc promisiunea. Si-am plans. Am plans mult si m-am tinut de mana sotului meu care se straduia din greu sa se abtina, si de mana copilului meu care privea fascinat ecranul.

De ce mor astfel de oameni? Stiu, o sa ziceti ca Michael nu moare niciodata, ca ramane in sufletul celor care l-au iubit si admirat, si-n istoria muzicii. Si totusi… el nu mai e. Asta a fost tot. S-a terminat. De acum incolo nu va mai fi nimic. Niciodata.

Refuz sa aprofundez gandul asta.

Ma mangaie vocea copilului meu pe care o aud venind din camera cealalta si care canta stangaci, dar fermecator, „They don’t care about us”.

Chiar. I-a pasat cuiva de sufletul sensibil al artistului? A fost cineva langa el atunci cand a murit, in afara de criminal?

A trait singur si-a murit singur. A fost doar el cu zbuciumul lui, cu durerile si dezamagirile lui, cu fantomele calailor vietii sale, cu dorinta de-a fi cel mai bun, cu credinta ca prin arta sa va face o lume mai buna.

A fost Michael Jackson. A fost.

This is It.

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

29 10 2009
danieliordachioaie

Cuvintele ramân în spatele imaginilor si amintirilor…
Am sa spun niste cuvinte, totusi, care n-au mai fost rostite de 32 de ani… „The king is dead… Long Live the King ! „

29 10 2009
lawr

de multe ori celebritatea ii face sa se retraga in lumi ireale in care traiesc singuri
nu e nici primul si nu o sa fie nici ultimul singuratic

30 10 2009
Ruxandra - Ploiesti

REGELE A MURIT !…TRAIASCA REGELE !
http://ro.netlog.com/you_dance_with_me/blog/blogid=862069
Am fost puternic impresionata de disparitia lui ca si cum imi era ruda sau prieten.Aveam aceiasi varsta si am crescut si m-am maturizat cu muzica pe care ne-o daruia …
A FOST O STEA CAZATOARE !

30 10 2009
Alina

Cand mor artistii , ii plangem , dar atunci cand sunt in viata nu suntem capabili sa le aratam cat de mult ii admiram si ii iubim.Ma ingrozesc in fiecare zi ziarele de scandal, n-am sa inteleg niciodata cum pot sa existe acei ziaristi care sterg pe jos si improsca cu noroi imaginea oamenilor de valoare.Oare au remuscari atunci cand publica cate o poveste inventata care cu siguranta afecteaza persoana in cauza?La fel a patit si Michael, n-am crezut niciodata ce s-a scris despre el ca ar fi un pedofil, nu-l lasa nici acum dupa moarte sa se odihneasca asa cum se cuvine, in fiecare zi mai scriu cate o prostie care sa-i denigreze imaginea.Dar cine il iubeste nu pleaca urechea la ce scriu acei oameni, pana la urma nu e treaba noastra ce fac artistii in viata lor privata, datoria noastra este sa-i iubim si sa-i admiram ptr ceea ce fac, ptr valoarea lor.
Esti norocoasa ca ai putut merge la acest film.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Michael!

30 10 2009
irina

Nu am putut sa merg la film…din acelasi motiv : sa nu plang cu ochii si sufletul….ma intristez insa de cate ori nimeresc „pastilele” cu videoclipuri de pe posturile muzicale…si le ascult cu mare placere..si nu ma plictisesc..se pare ca desi le-am ascultat de n+1 ori in ultimele 4 luni inca rezoneaza puternic cu sufletul meu..
Nu stiu de ce mor oamenii, nu stiu unde sta scris si de catre cine ziua in care parasim lumea asta…….dar stiu ca tot ce putem spune este: this is it!
Michael Jackson a fost un suflet chinuit….acum , cu alti ochi vad interviurile, acuzatiile, emisunile , stirile cu el.M-am uitat la Oprah unde a fost un „remember” cu un interviu din 93′(cred).Daca treci cu privirea de hainele extravagante, palaria neagra, multele operatii estetice , observi o pereche de ochi negri care exprima o mare suferinta, timiditate, sinceritate…..pacat ca acum se vad!
Gandindu-ma ca nu mai e, ma consoleaza un singur lucru: poate in sfarsit e impacat, linistit, calm , iubit……..caci pe pamant, suferinta lui a fost pe masura nemuririi…

6 11 2009
Sorin S.

Sa fii artist este cava asemanator cu a fi inger. Doar atunci cand iti asculti glasul interior si esti racordat cu inima si cu mintea la „Eul” interior, la acea particica infima din noi care este alimentata cu scanteia divina, doar atunci poti crea minuni artistice, adevarate capodopere care sa ramana in istoria glorioasa a umanitatii. Michael a fost si ramane un inger al muzicii si mi-a incantat adolescenta cu spectacolele sale. Acum este artistul „cerurilor” si incanta sferele mai inalte cu geniul sau. Adio si pe curand, Michael !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: