Cuvintele din spatele cuvintelor

28 10 2009

Am ramas mereu perplexa in fata oamenilor ipocriti. Cei care spun una si fac alta, sau cei care spun una in fata si cum intorci spatele spun alta m-au bulversat de cand ma stiu.

Am invatat de acasa sa nu mint. Am invatat, de-a lungul timpului, sa tac daca nu ma simt in stare sa spun adevarul. Dar n-am inteles niciodata cum pot unii sa te minta in fata, senini, cu tupeu, si sa mai aiba pretentia sa mai fie si admirati pentru minciunile pe care le spun.

Am cunoscut oameni care se intreceau pe ei insisi in a-si exprima admiratia, dragostea, recunostinta pentru cineva. Pareau ca sunt coplesiti de interlocutorii din fata lor sau din monitor (in cazul conversatiilor pe net), dar cum inchideau usa sau calculatorul incepeau sa-si exprime adevaratele opinii. „Ai vazut-o pe proasta aia in ce hal arata? Ce haine avea si ce taranca era!” „O vezi pe analfabeta asta care n-are habar sa scrie corect, dar se da intelectuala si citita?” „Ce pretentii sa ai de la niste gospodine ca astea cu care m-am intalnit?”, „Mare vedeta ce e asta, a trecut prin patul tuturor ca sa ajunga aici!”

In conversatia initiala cu taranca, cu analfabeta, cu gospodina si cu vedeta, ele erau divine, minunate. Erau obiect de adoratie, de iubire eterna, de admiratie fara limite. Ce femei extraordinare!

Si vazand si auzind, intr-un interval de timp infim, doua opinii atat de diferite rostite de acelasi om, am crezut ca sunt eu nebuna. Mi-am pus la indoiala auzul. M-am gandit ca-mi face farse imaginatia.

Cum poti sa-i spui unui om ca-l iubesti si cand pleaca sa urli in gura mare ca ala e un cretin, un amarat si ca nu vrei sa-l mai vezi in viata ta? Cum poti sa declari admiratie unei femei pe care de fapt o consideri inferioara din punct de vedere intelectual, iar in momentul in care ea pleaca sa strigi cu voce tare ca e o proasta si ca nici nu vrei sa-i mai auzi numele? Cum poti sa scrii negru pe alb ca iubesti niste oameni pe care, pe langa faptul ca nu-i cunosti, ii desconsideri profund? Cum poti sa te inconjori de persoane pe care cu cateva clipe in urma nu dadeai doi bani?

As vrea sa inteleg ce-i in capul persoanelor care procedeaza asa. Minciuna si ipocrizia pot fi un mod de viata?

Pana cand si pana unde poate minti un om fara sa fie prins? Are minciuna picioare scurte asa cum se spune, sau totul depinde de harul mincinosului si de abilitatea lui de a manui cuvintele, oamenii, intamplarile?

Anunțuri

Acțiuni

Information

19 responses

28 10 2009
irina

Eu am ajuns la concluzia ca in lumea asta in care traim daca nu esti ipocrit intr-o anumita masura nu rezisti….societatea te anihileaza, te constrange sa joci asa cum dicteaza regulile ei mizere…Recunosc ca si eu am momente de ipocrizie crasa….fara ele nu as rezista mai ales la servici unde primeaza interesele si concurenta…: uneori o minciuna face mai mult decat 10 adevaruri….
Stiu si ce inseama sa simti ca in momentul in care ai inchis usa dupa tine un intreg birou incepe sa scuipe veninul care pana atunci era miere…
Dar la fel am reusit sa ma leg de oameni care apreciaza adevarul: bun sau rau…jignitor sau magulitor, si care iarta si merg mai departe impreuna cu mine pentru ca asta sunt….si pentru ca intr-o relatie adevarata fie ea de prietenie, iubire, coabitare nu merg decat adevarul si sinceritatea!

28 10 2009
Ruxandra - Ploiesti

Draga mea…intrebarea asta ti-o pui abia acum? Oamenii mint decand lumea …frumos sau mai putin frumos.
Mint si in real si in virtual poate pentru a obtine ceva sau mai stiu eu in ce alte scopuri… Hilara e situatia cand acestia uita ce au mintit si cad in penibil.
Minciunele cred ca spunem toti…dar in ceea ce ma priveste,la fel ca si tine urasc minciuna…nu aduce ceva bun ,ba din contra se pot strica prietenii sau alte legaturi.
De mai multa vreme am reusit sa recunosc destul de repede oamenii care mint…Si? Ei raman cu impresia ca sunt grozavi …eu cu parerea mea nou formata despre domniile lor. Cu minciuni suntem hraniti in societatea de azi … in mai toate domeniile ! Mi-e lehamite, dar sa schimbam acum lumea si apucaturile ei…nu se poate!
Asa ca… apa trece, pietrele raman ! Prietenii adevarati nu mint niciodata !

28 10 2009
nouria

Dragele mele Ruxandra si Irina, traiesc pe lumea asta si stiu ca sunt momente cand trebuie sa minti ca sa eviti cine stie ce catastrofe, ca sa-ti aperi pielea sau ca sa-i protejezi pe cei iubiti, dar eu nu inteleg minciunile spuse absolut degeaba, doar de dragul de a minti. Stiti ca exista oameni, ca cei pe care i-am descris mai sus, care nu mai stiu nici ei cand mint si cand spun adevarul? Stiti ca exista persoane a caror a doua natura e minciuna?
Eu pe acestia nu-i pot intelege. De ce sa minti cand poti sa taci? De ce sa pacalesti oamenii si sa-i amagesti, cand poti foarte bine sa-i ocolesti, ca sa nu fii nevoit sa le spui exact ceea ce simti pentru ei?

28 10 2009
Alina

Draga Nouria,
in compania in care lucrez am 2 astfel de exemple(am avut si o a treia dar norocul nostru ca si-a luat zborul). Iti zic sincer ca daca este ceva ce detest pe lumea asta aceea e MINCIUNA.De ceva vreme refuz sa mai stau in compania celor 2 persoane, ma apuca nebunia cand le aud cu cata nerusinare mint, cat de importante si destepte se dau, realitatea fiind de fapt cu totul alta.N-ai niciodata sanse in fata lor, chiar daca de multe ori ptr acelasi lucru au mai multe varinate, relalatate in diverse circumstante, daca cumva vrei sa le contrazici, iti spun verde in fata ca n-ai inteles bine. Imi e rusine de rusinea lor si de aceea am preferat sa stau departe de ele. Ce e cel mai grav este ca se duc si la sefi cu diverse minciuni , iar sefii pleaca urechea la minciunile lor.Cei care mint au o lume a lor, sunt nascuti cu darul asta, eu una la concluzia asta am ajuns. Minciuni nevinovate cred ca am spus fiecare dintre noi macar o data in viata. De multe ori imi zic ca e mai bine cum procedez eu, adica spun omului verde in fata(cu bun simt totusi)decat sa-l vb pe la spate(urasc asta), din aceasta cauza foarte multi nu ma iubesc, dar eu sunt multumita…..

28 10 2009
layla

De ce sa minti cand poti sa taci? De ce sa pacalesti oamenii si sa-i amagesti, cand poti foarte bine sa-i ocolesti, ca sa nu fii nevoit sa le spui exact ceea ce simti pentru ei?

Pentru ca asta e caracterul lor!
Si zice-se ca boala din nascare, n-are alinare.
Azi eram intr-o librarie pe Magheru langa Studio, cand o voce impetuoasa cere nu stiu ce manual de psihologie feminina. Arunc si eu o privire spre posesorul vocii si instinctiv il cantaresc din priviri pe cel interesat de mintea femeilor.Librareasa foarte serioasa, politicoasa si cu un zel cel putin suspect, rascoleste comp-ul dupa cartea cu pricina spunandu-i intr-un final ca n-o are.Sa vedeti ce festin au avut libraresele dupa ce micul freud a iesit. L-au disecat ca pe o mica vietate ciudata, de la expresia fetei dezmagite de raspuns, la presupuneri cam cum ar putea arata persoana pe care ar vrea sa exerseze ideile din carte si pana la pepitul de culoarea spicelor de grau din camasa.Nu le-a deranjat deloc ca auditoriul lor era format din cei cativa clienti rataciti la acea ora prin librarie si care deja trepidau la gandul ca vor fi disecati la fel cand vor inchide usa librariei pe dinafara…

28 10 2009
alennutu

Consider ca in nicio imprejurare nu esti ”obligat” sa minti doar pentru a salva sau pentru a proteja o relatie, de orice tip, si nici pentru a obtine ”ceva” ce altfel nu l-ai putea obtine,desi consideri ca meriti acel ”ceva” din plin.Comportamentul ,in situatii de acest gen,cat si dialogul trebuie sa fie de asa natura incat sa poti lasa loc diferitelor interpretari,dar niciodata sa coalizezi cu cel ce foloseste aceasta ”practica”.
Ideea e ca in cazul in care ajungem sa ne scuzam pentru ca folosim aceasta ”practica”, impotriva vointei noastre,pentru obtinerea sau pastrarea unei imagini, la fel de false, ca si cea a interlocutorilor nostri,inseamna ca avem o problema care ar trebui sa ne puna pe ganduri vis-a-vis de caracterul nostru ”integru”.
Intr-un cuvant,putini sunt cei ce-si mai pot asuma ”luxul” de a se numi oameni de onoare,intr-o lume a dezonoarei,chiar cu riscul de a ramane decat la simplul statut de: OAMENI DE ONOARE!

29 10 2009
maia rizescu

„Cuvintele… din spatele… cuvintelor”….
hm…
Doamne ce subiect vast….
Depinde in ce context asezam aceste cuvinte „magice”…
Sa ne gandim ca cineva drag ne moare…pentru ai inveseli ultimele clipe…spui „cuvinte din spatele cuvintelor”….frumoase, incurajatoare, pline de speranta, de dragoste chiar…pentru a alina „trecerea”…
Aici cred ca aceste cuvinte…sunt necesare…
nu mai conteaza durerea omului care ramane…singuratatea lui…durerea lui…conteaza cel ce pleaca…sa se simta bine…e aiurea dar asta e…
Asta in cazul cel mai fericit…
Ca poti merge la cimitir, si saracul om…nici macar in fata celui mai crancen dusman: „moartea” nu are liniste…
Nu se mai aplica zicala: „mortii cu mortii si vii cu vii”…
Acum daca a fost om bun…depinde…

Apoi celalalt caz…

Oh Doamne, iarta-ne…
Sunt unii oameni care cred ca din burta mamei se nasc rai, devin pe parcursul vietii sau se cizeleaza pe parcursi in acest domeniu, sau viata insasi ii face sa devina ceva ce nici ei nu isi doresc…dar accesul la o alta viata mai imbietoare ii face sa treaca peste orice norma morala…
Doamne fereste-ma de asemenea oameni…
Din pacate nu traim singuri pe o insula minunata ci intr-o jungla as putea spune , unde fiecare isi aplica legea lui…nu conteaza cate „suflete” devoreaza…ucid…
Ma intreb uneori…CAND vor fi pedepsiti acesti oameni…si daca vom vedea aceasta…
ca uneori..ridici un pumn imaginar si …ramai cu el suspendat…neprimind niciun raspuns…
Te intrebi…”unde e dreptatea”?…
Totusi…totusi….cred ca trebuie sa ramanem cu o coloana vertebrala in parametri normali, pentru cugetul nostru in primul rand…sa putem seara sa dormim mai mult decat linistiti…sa nu fim antrenati noaptea de cosmaruri „educative”…
E mai bine..zic eu…
Decat…”oameni de tinichea”….mai bine oameni care vom sti sa insuflam valori deosebite celor de langa noi…sa ramanem de neinlocuit, sa fim oameni „rari”, sa fim mereu cautati doar pentru ceea ce suntem…cu adevarat.
parerea mea, mon cher:)
maia rizescu

29 10 2009
petrutza

Minciuna devine la un moment dat o boala. Si odata ce s-a instalat, greu se mai scapa de ea… Devine, din pacate, pentru unii, un stil de viata chiar. Si cel mai mult au de suferit cei din preajma celui sau celei/ori celor … care mint.

Asa apare dezamagirea. Asa apare suferinta. Deceptia. Lasitatea. Si asa mai departe.

29 10 2009
liliana

buna!
nu de fiecare data am timp sa raspund articolelor prezentate de tine,dar cu siguranta nu treci niciodata ne observata prin pagina mea… tot ce pot sa spun este ca ai foarte multa dreptate, draga mea prietena ,traim intr-o lume a minciunilor peste tot in jur vezi cum esti pur si simplu ,, facut pe fata” ; multe sunt de spus la capitolul acesta …. eu ce sa spun…nu ma pricep asa de mult la cuvinte traim cu totii o minciuna o sa-i spunem MINCIUNA CEA DE TOATE ZILELE. SINCER te apreciem pentru ceea ce faci si nu mai departe de aseara vorbeam cu fiica-mea (19 ani) despre tine si de ceea ce reusesti tu sa faci .. iti doresc tot binele din lume

29 10 2009
iulia m

Sunt minciuni intre minciuni ,ca sa spun asa,poti minti pentru a salva o situatie sau o persoana,dar sa fii ipocrit cine te obliga ?
Chestia e ca ipocrizia e promovata la mare voga pe micul ecran, aproape toti moderatorii TV invita anumite persoane doar pentru avea audienta ,se prefac interesati si compatimitori in fata acelei persoane,iar apoi in alta emisiune incep sa-si dea in petec : ca trebuia sa mai treaca pe la dus,ca trebie sa mai puna mana pe dictionar ,ba mai nou le si platesc ca sa fie fraiere.
Si bineinteles ca vin si efectele adverse tinerii cred ca trebuie sa fii ipocrit ,prost ,nesimtit ,scandalagiu ca sa reusesti in viata.
Ce putem noi face in privinta asta ? foarte putin deocamdata ,dar e un inceput : sa nu privim acele emisiuni ,sa nu cumparam acele tabloide si astfel copii nostri nu vor mai fi intoxicati cu atata ipocrizie.

29 10 2009
maria si zaharia

of , dna Nouri , se vede treaba ca tare mult mai suferiti de naivitate si inca intr-o forma cronicizata ! asta e lumea in care traim , lume formata din oameni , fie imbecili , ipocriti , lobotomizati de-a dreptul , frustrati , complexati . cam multi! asta mi-e mie singurul neajuns . oamenii mai sunt si frumosi , rara avis , stiu , dar cu cata savoare le infulecam mintea si sufletul. in rest – deseuri , gunoaie . norocul meu ca pot trai metamorfoze , fara sa mai pot fi , in vreun fel , anihilata de astfel de specimene . se intelege ca va era apropiata persoana . asa e in viata . viata bate filmul ! unii oameni sunt chiar de cacat . mare cacat

29 10 2009
nouria

As vrea sa va multumesc pe rand pentru felul implicat in care va sustineti punctele de vedere.
Alina, te inteleg perfect si habar n-am in acest moment cum e mai bine sa reactionezi cand esti inconjurat de mincinosi. Sa le demasti minciunile sau sa te faci ca nu le observi?
Layla, ceea ce-mi povestesti tu nu e chiar minciuna, e barfa, dar merge mana-n mana cu minciuna. Cu cat barfesti mai mult, cu atat esti mai mincinos. Si eu am barfit, dar doar pe oamenii care stiau deja, din gura mea, parerea pe care o am despre ei. Nu mi s-a intamplat niciodata in viata mea sa-i spun unui om in fata ca-l admir, sau ca-l iubesc, sau ca imi place de el si cand s-a intors cu spatele sa incep sa-l barfesc sau, mai rau, sa-l denigrez pana la desfiintare.
Da, alennutu, ideal ar fi sa nu fim nevoiti sa mintim niciodata, dar apar situatii de viata si de moarte cand o minciuna poate fi esentiala. Eu vorbeam, insa, despre cei care si-au facut din minciuna o a doua natura. Despre cei care se dau integri, dar nu sunt decat niste pacalici.
Maia, exista, intr-adevar, situatii si situatii, dar atunci cand suntem obligati sa ascultam tot timpul niste minciuni (fara sa fim pe moarte), parca ne-am dori ca mincinosul sa fie demascat si sa se faca dreptate. Din pacate, insa, asta e prea putin probabil, fiindca de obicei oamenii astia se inconjoara de altii ca ei si-si acopera minciunile unii altora.
Cata dreptate ai, petrutza!
Iti multumesc, liliana, pentru aprecieri si pentru ca ma citesti. Nu-i nicio problema daca nu comentezi, important e ca te stiu acolo! Transmite-i salutari fiicei tale din partea mea!
Iulia m, chiar acum ma gandeam la cum pot minciunile sa asmuta oamenii asupra oamenilor, cum pot minciunile sa distruga vieti, cum pot sa amageasca oamenii, cum pot sa-i manipuleze. E cumplit!
Doamna Maria si Zaharia sunteti o fina observatoare a oamenilor. Sunt o naiva, e adevarat, dar ma straduiesc sa-mi revin. Pana mai ieri credeam ca exista oameni frumosi, credeam ca unii sunt speciali, credeam ca am ce invata de la ei. Azi stiu ca totul era doar minciuna, spoiala, gargara ieftina. Mi-am primit lectia si incerc sa evit oamenii care miros! 🙂 Nu-i asa ca sunt pe drumul cel bun?

31 10 2009
wlfp

Buna Nouria,

Uite nu stiu ce sa-ti zic. Mi s-a intamplat si mie sa intalnesc astfel de persoane. Mi s-a parut ciudata si foarte schimbatoare atitudinea lor, mincinoasa intr-adevar.
Mi-a explicat ca e un mod de supravietuire, e calea pe care o aleg, ca sa le fie drumul mai usor. Depinde mult de caracter, de ceea ce sunt cu adevarat, de cum au fost educati si de ceea ce pretuiesc mai mult: a fi liberi sa-si spuna parerea sincera, opinia corecta si sa-si aleaga prietenii potriviti, sau a fi constransi sa-si minta parerea, sa spuna ceea ce nu cred si sa se imprieteneasca acolo unde infloreste interesul, cu oameni pe care ii detesta.

31 10 2009
nouria

Ma bucur sa te regasesc, wlfp!
Din pacate, modul acesta de supravietuire al unora nu face decat sa-i insele si sa-i dezamageasca pe altii. Asta e! Interesul primeaza in tot si-n toate, iar in viata asta vor exista mereu oameni care mint si oameni care sunt mintiti.

31 10 2009
je

Am observat ca de multe ori in spatele unor cuvinte stau de fapt altele. Mi se pare atat de trist. Dar pt unii e prielnic. Eu nu pot sa spun altceva decat gandesc, si mereu mi-a adus mari deservicii acest defect. Am vazut ce bine e de cei ipocriti, care pot spune o vorba buna si frumoasa chiar daca nu cred asta, dar se pun astfel bine cu toata lumea si nu au nici o durere de cap. Daca am spus ceea ce am gandit – ca tactul e atat de greu de realizat – nu am rezolvat nimic… Stim cu totii ca adevarurile cele mai adevarate supara totdeauna, si mi-as fi dorit, ca macar din cand in cand, sa pot fi invaluita in acea ipocrizie incat sa spun nu ceea ce cred, ci ce ar fi vrut ceilalti sa auda. Dar nu imi iese deloc sa fac asta. Imi spun ca ar fi trebuit sa adun pana acum din viata atata intelepciune incat macar sa pot sa tac. Si tot incerc.

31 10 2009
nouria

Eu acum sunt in perioada in care exersez tacerea. Nu stiu cat o sa ma tina, dar ma straduiesc din rasputeri.

1 11 2009
liliana

unii traiesc permanent in lumi paralele si nu vor reusi niciodata sa deosebeasca realitatea de fictiune minciuna de adevar.am intalnit asemenea persoane dar crede ma ca mi e mila de ele

1 11 2009
edituramateescu

Draga mea, abia acum am reusit sa ajung la tine, aici…in sufletul tau. Sunt desculta si chiar nu te mint!

ce sa zic de subiect? e teribil si in acelas timp vechi decand lumea…de dinaintea rastignirii mintim. Toti. Si ne prefacem. Numai ca unii sunt mai finuti, mai discreti, altii….mai mitocani. Boala asta este raspandita peste tot ca o ciuperca infecta si nu cred ca va mai disparea vreodata. ma doare cand prietenii nu mai sunt prieteni ci un fel de obligatii de mana aIIIa, cand cineva iti promite CEVA si a doua zi a uitat complet de tine…dar deja asta sunt banalitati. Traim intr-o lume in care fetusii sunt serviti ca supa pentru 4000 de euro (cauta romania in agonie si ai sa vezi, dar o sa ti se fac rau!
Asta e lumea in care respiram. din pacate…

2 11 2009
nouria

Bine ai ajuns si te invit sa vii de cate ori iti doresti! Stiu ca ai dreptate, stiu ca e asa de cand lumea si pamantul, dar mai stiu si ca voi refuza sa mai stau prin preajma unor astfel de oameni. Nu de alta, dar n-as vrea sa se ia! Inca mai am cuvant, inca mai am onoare, inca n-am ajuns sa mint oamenii cu nerusinare privindu-i in ochi si zambindu-le.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: